Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Istoria Medicinei
2
Student la Universitatea din Leuven, Belgia (1530)
3
Nu de puţine ori chiar trebuia să se lupte cu câinii vagabonţi pentru aceste
cadavre. Cum disecţiile sale erau clandestine, nu trebuia să fie văzut. Aşa că
toate aceastea aveau loc noaptea, iar cadavrele stăteau la el în cameră câteva
zile bune, până erau studiate în amănunţime. Majoritatea miroseau puternic deja
de câteva zile atunci când el le arunca pentru a începe studiile la un cadavru nou.
În paralel cu disecţiile ce le realiza singur, a excelat şi la şcoala, unde a fost
remarcat de doi dintre cei mai mari anatomişti ai Europei, care chiar studiau la
Paris: Jacob Sylvius şi John Guinter. Vedem aşadar ce important a fost să
plece de la mai mica sa Universitate la o universitate mai mare. Aceştia i-au
recomandat să meargă la Universitatea din Padova, care era atunci cea mai bună
universiate din lume pe medicină. Imediat a terminat cu brio universitatea şi a fost
numit profesor la acea universitate, ba chiar conducătorul catedrei de anatomie!
Şi avea doar 29 de ani!
Acum era rândul său să predea anatoma la studenţi, aşa cum i se predase
lui. Anume ca un bărbier să disece un cadavru, iar el să citească studenţilor din
cartea lui Galen, fără ca studenţii să privească cadavrul disecat. Dar credeţi că
după toate disecţiile pe care le realizase el putea să facă aceasta? Nu! Deja a
schimbat metoda de predare. Realiza el însuşi disecţia şi descria studenţilor cu
lux de amănunte ceea ce observa. De asemenea, îi încuraja şi pe ei să realizeze
propriile disecţii, amintind iar şi iar că este unica metodă reală de a studia despre
corpul omenesc.
Cu cât realiza mai multe disecţii, cu atât îşi dădea seama de noi şi noi greşeli
ale lui Galen despre corpul omenesc, greşeli care erau transmise de 1300 de ani,
fără schimbare. Atunci s-a decis să realizeze nişte desene mari, cu multe detalii,
despre structura organismului uman.
A cerut serviciile unui pictor din atelierul celebrului pictor Titian, iar acesta
desena cu multe detalii ceea ce Andreas Vesalius descria (deh, nu erau aparate de
fotografiat pe vremea aceea; de aceea era nevoie de pictori foarte pricepuţi). Astfel a
publicat în 1538, la doar 24 de ani, "Tabulae anatomicae sex" (în traducere "Şase
desene anatomice") unde descria detaliat scheletul, dar mai ales, în premieră,
sistemul complet de vene şi artere! Cartea a avut un succes instant cu lumea
academică europeană, iar Andreas Vesalius a început să fie cunoscut. Pe de altă
parte, fostul său profesor care îl recomandase pentru cea mai bună universitate din
lume pe anatomie, unde acum era şef de catedră, începe să îi poarte pică şi să îl
acuze că studenţii nu vor studia la fel de bine dacă vor realiza ei înşişi disecţii sau
vor studia după noua carte, iar nu după cartea celebrului Galen al Antichităţii.
4
De Humani Corporis Fabrica (1543), primul atlas al corpului omenesc
5
Visul implinit: medic la curtea Imperiului Romano German
Spre sfârşitul vieţii, Inchiziţia Bisericii Catolice i-a intentat un proces în care
era acuzat că ar fi realizat autopsia unei persoane care încă nu decedase. Nu
vom şti niciodată dacă a fost adevărat sau fals, cert este că doar intervenţia
regelui Spanieia l-a salvat de la moarte. Condiţia era ca Andreas Vesalius să
realizeze o călătorie în Ţara Sfântă, unde să se cureţe la suflet. Călătoria a
realizat-o în 1564, la vârsta de 50 de ani. Numai că a avut ghinion pe drumul
înapoi, iar corabia sa a eşuat pe o insulă grecească pustie, unde în cele din urmă
Andreas Vesalius s-a stins de foame....
6
Structura detaliată a cărţii
Diagramă a scheletului
uman într-o anumită poziţie
din cartea "De Humani
Corporis Fabrica", de
Andreas Vesalius, 1543.
7
Epitome, varianţa prescurtată a cărţii
Simultan cu "De Humani Corporis Fabrica", Andreas Vesalius a publicat şi o
variantă prescurtată, dar păstrând toate diagramele, care urma să fie folosită ca şi
broşură de luat mereu cu sine în timpul operaţiilor sau disecţiilor.
Cartea a purtat numele de "Epitome".