Você está na página 1de 117

Asistarea in

RECUPERARE
Conf. dr. Gilda Mologhianu

Deficienele locomotorii probleme de dependen ale pacienilor n recuperare,


ergonomia i patologiile profesionale n asistarea pacientului n recuperare
Managementul mobilizrii pacientului. Manevrarea greutilor
Promovarea independenei pacientului: Principii ale micrii normale si principii
de mobilizare a pacientului
Postura i micarea reguli de ergonomie si tipuri de solicitare i protejare
pentru echipa de recuperare (infirmier, ngrijitoare, asistent medical,
fizioterapeut, doctor)
Echipamente utilizate n manevrarea pacientului imobilizat sau dependent (I):
targa cu nlime reglabil, dispozitive de tip hoist, sisteme de contenie a pacientului
(banduliere, centuri), dispozitive pentru transfer, dispozitive de alunecare, centurile de
mers i de manevrare a pacientului, discurile rotative
Echipamente utilizate n manevrarea pacientului imobilizat sau dependent (II):
echipamente ajuttoare pentru uzul propriu al pacientului: greuti de sprijin, placa de
transfer, trapez de ridicare, paturile, aparatura pentru baie si toaleta, scaunele cu rotile
Managementul (pregtirea) pacientului n scopul mobilizrii sale: prizele- paturile
noiuni i principii ergonomice: paturi cu nlime reglabil, paturi cu postur variabil,
paturi speciale, patul clinitronic, etc.
Tehnici de mobilizare a pacientului n pat : echipamentul necesar mobilizrii,
dispozitive de alunecare, manevrarea si ntoarcerea pacientului in pat si in picioare,
ridicarea pacientului
Transferurile: n pat i din pat fr a purta greutate; tehnici de mobilizare folosind
scaunele alte categorii de transferuri

Aezarea, postura i poziionarea pacientului


Particulariti de ergonomie i de realizare a mobilizrii n

scopul realizrii igienei pacientului i a aciunii de mbrcaredezbrcare: spaiile toaletei i bii, caracteristicile toaletei, igiena
pacientului dup realizarea toaletei, scaunele decupate, transferuri
pe/de pe toalet
Cderea i managementul pacientului czut: cderea n
siguran, ridicarea pacientului de pe sol, pacientul cu grad sczut
de dependen, pacientul cu grad crescut de dependen, mutarea
unui pacient cu greutate mic de pe podea n pat, mutarea unui
pacient cu greutate mic de pe podea n scaun
Managementul pacienilor cu nevoi speciale:- ridicarea i
transportul copiilor- managementul pacientului necooperantmanagementul pacientului confuz /speriat- managementul
pacientului agresiv i ostil- managementul pacientului cu dubl
amputaie a membrelor inferioare- managementul pacientului
hemiplegic- managementul spasticitii

Ridicarea si manevrarea greutatilor


Este o practica obisnuita in mediile medicale si de
ingrijire

Poate presupune ridicarea si transferul pacientului


cu deficiente fizice locomotorii (de pe pat pe
scaunul rulant si invers, de pe scaunul rulant la
toaleta etc) fie in vederea realizarii programului
terapeutic de fizioterapie, fie pentru ingrijire
(nursing)

Un caz special este managementul pacientului


cazut (ridicarea de pe sol)

Principii ergonomice
si reguli de baza (I)
Atunci cand este posibil, se recomanda evitarea
ridicarii si manevrarii

Identificarea manevrelor riscante - eliminarea


tuturor gesturilor si tehnicilor inutile

Dupa ce este ridicata, greutatea trebuie tinuta


cat mai aproape de corp posibil

Principii ergonomice
si reguli de baza (II)
Oridecateori este posibil, greutatea se transfera
prin alunecare sau cu ajutorul unui echipament
de manipulare (asistare), pentru a preveni
aparitia/instalarea unor patologii musculoscheletale de cauza profesionala (in special ale
coloanei vertebrale si membrului superior
intinderi, contuzii, fracturi etc), care pot fi acute
(cu efecte imediate) sau cronice.

Riscul de instalare a patologiilor


profesionale musculoscheletale
Creste daca greutatea care trebuie imobilizata:
- este prea grea (>20-25kg);
- este prea mare;
- este greu de prins poate determina
alunecarea obiectului/persoanei si accidentarea;
- este dezechilibranta sau instabila solicita in
mod inegal musculatura, iar centrul de greutate
al obiectului se afla la distanta fata de axul
trunchiului asistentului medical/ fizioterapeutului/
infirmierei etc.

De asemenea, riscul creste daca:


- greutatea este pozitionata astfel incat necesita
prinderea masei cu bratele intinse, cu aplecarea
sau rasucirea trunchiului, ceea ce impune un
efort muscular mai mare
- are o forma sau o marime care impiedica
vizibilitatea fizioterapeutului, crescand riscul de
alunecare, dezechilibrare, cadere sau lovire.

Principii ergonomice
si reguli de baza (III)
Oridecateori este posibil, pacientul trebuie

incurajat sa-si schimbe singur pozitia, sa se


sprijine cu incredere pe membrul inferior
sanatos (in functie de tipul de deficienta sau de
gradul de dizabilitate sau de dependenta)
aceasta necesita organizarea si planificarea
manevrelor si invatarea pacientului cu privire la
succesiunea manevrelor, astfel incat sa le poata
realiza in conditii de siguranta

Principii ergonomice
si reguli de baza (IV)
Utilizarea, atunci cand este cazul, a
mijloacelor/echipamentelor ajutatoare
(asistive) corespunzatoare (adaptate)
pentru realizarea transferului: dispozitive
tip hoist, paturi cu sisteme de intoarcere
automata pt. prevenirea escarei (pentru
pacientii imobilizati sau obezi) etc.

Etape de evaluare in
managementul greutatilor
Examinarea distribuirii greutatii la nivelul
corpului la inceputul ridicarii

Examinarea particularitatilor de distributie


a greutatii, in functie de variatia punctului
de sprijin, a lungimii si orientarii bratului
fortei

Factorii de risc profesional in


manevrarea manuala
1.
2.
3.

caracteristicile greutatii
efortul fizic
caracteristicile mediului in care se
desfasoara munca/activitatea
4. cerintele activitatii

Caracteristicile greutatii
prea grea sau prea voluminoasa
greu/imposibil de manevrat sau dificil de a
fi prinsa intr-o priza stabila
instabila
pozitionata astfel incat sa fie tinuta sau
manevrata la distanta de trunchi sau cu
aplecarea sau rasucirea trunchiului
prezinta risc lezional, prin forma si
consistenta

Efortul fizic
suprasolicitant
realizat doar prin rasucirea trunchiului
realizat in cursul unei miscari neasteptate
a trunchiului
realizat intr-o pozitie instabila a corpului

Caracteristicile mediului contextual

spatiu redus, in special pe verticala (instabilitate)


podea cu denivelari, suprafete alunecoase
inaltime si distanta necorespunzatoare pentru
manevrare postura riscanta (aplecare, flexie
exagerata a coloanei vertebrale etc.)
variatia inaltimii de lucru (necesita manevrarea
greutatii la diferite nivele)
pozitionarea necorespunzatoare a plantelor pe
suprafata de lucru (podea, plan inclinat etc)
temperatura, umiditatea, ventilatia
necorespunzatoare

Cerintele activitatii
efort fizic prelungit sau prea frecvent (cu ecou in

special asupra coloanei vertebrale)


pauza/odihna necorespunzatoare
ridicare cu greutate excesiva / la inaltime prea
joasa / pe distanta prea lunga
activitati in care succesiunea ridicarilor,
transferurilor si altor actiuni nu poate fi
modificata de persoanele care realizeaza efortul,
pentru a-l alterna cu odihna si corectarea
posturii

Factori de risc in managementul


mobilizarii pacientului (I)

Dependenta fizica si nevoia de ingrijire (a


pacientilor geriatrici, cu patologie ortopedica,
sau neurologica, cu dizabilitati, in terapie
intensiva etc.)

Gradul de calificare a personalului de ingrijire


aplicarea corecta a cunostintelor de ergonomie
a manevrarii greutatilor

Factori de risc in managementul


mobilizarii pacientului (II)
Antecedente personale patologice (durere
lombosacralgie si patologie vertebrala)

Forta si conditia fizica: rezistenta la intinderi (in


special a cvadricepsului extensor al
genunchiului), coordonarea neuro-musculara,
aptitudinile motorii

Capacitatea de a organiza si planifica activitatile


de ridicare si transfer

Riscul de a dezvolta patologii profesionale


este mai mare la asistentii medicali si
debutanti si personalul de ingrijire nou
angajat (fara experienta), la cadrele
medicale aflate in curs de pregatire (elevi,
studenti), la femei etc.

Evaluarea / planificarea manevrelor


In functie de:
Greutate
Volum
Gradul de cooperare a
pacientului
Context etc.

Pozitionarea plantelor

Adoptarea unei pozitii care sa asigure o baza

stabila de sustinere pentru ridicare (cu picioarele


departate)
Necesitatea unui echipament special (halat si
pantaloni lejeri, incaltaminte corespunzatoare
etc)
Plasarea unui membru inferior inainte, la o
distanta corespunzatoare

Postura
corespunzatoare

Flexie genunchi
Mainile sa fie la nivelul greutatii
Coloana extinsa
Aplecarea usoara deasupra greutatii (pentru o
prehensiune buna)
Mentinerea umerilor in aceeasi directie cu
soldurile
Prinderea ferma a greutatii
Ridicarea lenta a greutatii

Concluzii
Riscurile legate de ridicarea si
manevrarea (transferul) pacientului in
recuperare sunt minime:

daca sunt cunoscute si respectate regulile de


ergonomie legate de manevrarea greutatilor
daca activitatile de ridicare si transfer sunt
organizate si planificate in mod corect
daca efortul este alternat cu odihna si
corectarea posturii
daca se utilizeaza, atunci cand este cazul,
mijloace asistive corespunzatoare

Promovarea independentei
pacientului
Pacientul este un partener activ al terapeutului;
Dezvoltarea independentei psihice prin

aboradrea ideii de a sprijini bolnavul, de a-i


facilita orice actiune;
Refacerea modelelor normale de miscare;
Curs introductiv asupra managementului
pacientului ce trebuie sa cuprinda o rememorare
a miscarilor de baza cu analizarea propriilor
miscari in scopul stabilirii unor coordonate
preliminare ale asistarii pacientului.

Principii ale miscarii normale


Ridicarea pacientului in sezand in pat din DD ( sezand

alungit):
- ambele palme pe pat posterior de sezut;
- se flecteaza genunchii;
- se deplaseaza sezutul in spate prin impingere in maini si
calcai.
Asezarea pacientului in sezand la marginea patului
( sezand scurtat) din DD:
- intoarcere in decubit lateral;
- impingere in maini;
- aducere mb inf in poz atarnand la marginea patului

Principii ale miscarii normale


Ridicarea pacientului de pe scaun in ortostatism:

pac se aseaza cu picioarele usor departate;


Picioarele terapeutului unul anterior fata de celalalt;
ridicarea in poz verticala se face cu ajutorul unei manevre de
impingere in scaun ( maini folosite ca pounct dse sprijin).

Asezarea pe un scaun:

pac cu un picior in spatele celuilat;


spatele pozitionat paralel cu marginea scaunului;
flectarea coapselor pe abdomen;
asezarea mainilor pe scaun in poz de sprijin;
se impinge sezutul spre spatele scaunului;
rezemarea de spatar

Principii ale miscarii normale


Ridicarea de pe podea ( pt pac cazut):
- din poz de cadere tr sa se intoarca in sprijin pe
maini si genunchi;
- daca scaunul e pozitionat frontal fata de
pacient: se aseaza mainile pe scaun sau pe
bratele lui, se ridica genunchii spre lateral, se
impinge in mana si picior, se intoarce si se
sprijina sezutul in scaun;
- daca scaunul e pozitional lateral;
- daca e pozitionat posterior fata de pacient.

Principii ale miscarii normale


Intoarcerea in pat di DD in DL;
Intoarcerea in pat din DL in DD;
Ridicarea in pod;
Asezarea pacientului din pat pe scaun.

Notiuni de postura si miscare a


fizioterapeutului

1.

primum non nocere!!!


Categorii de pacienti:
Accepta sa fie asistati si doresc sa fie
sprijiniti pt a-si creste gradul de
independenta;
2. Doresc sa faca totul singuri;
3. Pacientul pasiv.

Principii privind mobilizarea


pacientului
Maximum de eficienta cu minimum de efort:
cunostinte adecvate de anatomie,
fiziologie,
ergofiziologie,
neurologie,
capacitate de comunicare cu pacientul.

Pozitia in timpul manevrelor si


tehnicilor de mobilizarea a
pacientului
Membrele inferioare: ridicarea greutatii
(pacient) cu proiectia centrului de
greutate intr-un perimetru delimitat de
picioarele terapeutului

Pozitia in timpul manevrelor si


tehnicilor de mobilizarea a
pacientului
Plasarea centrului
de greutate a sarcinii
cat mai aproape de cel al persoanei ofer
un echilibru mai bun i protejeaz contra
durerii de spate

Genunchii
Nu ridicati greutati cu genunchii extinsi;
Nu ridicati niciodata o greutate aflata in fata

genunchilor;
Nu ridicati niciodata un obiect aflat lateral fata de
genunchi.
Nu ezitati sa asezati un genunchi pe pat daca
acest lucru va apropie de pacient.
In cursul transferului unui pacient cu dizabilitati
fizioterapeutul isi poate mentine controlul miscarii
si stabilitatea, prin aplicarea partii mediale a
genunchiului sau pe partea laterala a
genunchiului pacientului.

inei spatele drept, folosii muchii


picioarelor, care au mai mult for pentru
ridicarea greutii

Mainile
Confortul pacientului;
Evitarea zonelor dureroase;
Siguranta prizelor in timpul manevrelor;
Priza trebuie sa ofere control maxim al
posturii si al miscarilor pacentului;

Capul si spatele
Spatele rebuie mentinut cat mai drept
posibil
Trunchiul va urma totdeauna directia
miscarii capului;
Ridicarea greutatilor se va face totdeuna
cu capul ridicat;
In timpul ridicarii sarcina trebuie tinuta cat
mai aproape de corp;

La ridicarea cu o singura mana, mana


libera va trebui utilizata la stabilizarea
trunchiului. Exemplu : poate fi plasata pe
pat ca o proptea.
Ajustarea inaltimii patului pentru a evita
statul in pozitia aplecat pe perioade mai
lungi.

Pozitia si miscarile executate de


pacient
Asezare in pozitie optima, ajustarea

corespunzatoare a scaunului cu rotile sau


a inaltimii patului;
Daca pacientul isi poate sustine o parte
din greutate, se coboara patul pana cand
acesta poate sa se sprijine cu picioarele
pe sol;
Utilizarea greutatii corpului pt favorizarea
miscarii pacientului;

Utilizarea de catre fizioterapeut a propriei


greutati si a principiului contrabalansarii,
atunci cand ridica pac in picioare:
1. Cand pac incepe sa se ridice, ajutorul
lasa sa cada greutatea posterior,
contrabalansand si facilitand aceasta
actiune,
2. tehnica necesita timp, ritmicitate,
coordonare, intelegere, cooperare;

Principiul balansului-leganatului;
Se adreseaza pac care pot coopera si

1.
2.

sunt capabili sa-si autocontroleze pozitia


capului si mainilor;
Exista doua aplicatii:
Ridicarea pac din sezand in ortostatism
si mers sau o alta pozitie seazand;
Transferul cu pivot de balansare

Lucrul in echipa si comenzile


Ordinele date de terapeuti trebuie sa fie

scurte, clare si precise;


Nu se ridica niciodata manual un pacient
decat in situatii de urgenta;
Necesara evaluarea pacientului pt algerea
metodei de mobilizare, transfer, etc;
Obtinerea unui consimtamant informat;
Folosirea echipamentului de mobilizare
adecvat

Lucrul in echipa si comenzile

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Asigurarea conditiilor de ambient necesare pt realizarea


mobilizarii in afara oricarui pericol;
Evaluarea propriilor posibilitati de a ridica greutati si a le mobiliza
cu sau fara nevoie de ajutor;
Asistentii, terapeutii trebuie sa fie atenti la:
Pozitia corecta a picioarelor;
Folosirea corecta a mainilor in timpul prizelor si a coatelor lipite
de trunchi;
Folosirea echipamentului ajutator: centura , cearceaf;
Sa ridice si sa mentina pac cat mai aproape de axul corpului;
Sa foloseasca propria greutate pt balansarea si mob pacientului;
Sa nu roteasaca trunchiul, sa relaxeze genunchii, sa ridice capul
in timpul ridicarii
Sa realizeze sincronizarea membrilor echipei;
Sa foloseasca instructiuni clare.

Echipamente utilizate in
manevrarea pacientului

Targa cu nlime reglabil


Dispozitive de tip hoist
Sisteme de contenie
Dispozitive pentru transfer, dispozitive de alunecare
Centurile de mers i de manevrare a pacientului
Discurile rotative
Echipamente ajuttoare pentru uzul propriu al
pacientului: greuti de sprijin, placa de transfer, trapez
de ridicare
Paturile
Aparatura pentru baie si toaleta
Scaunul rulant

Pacientul dependent
Incapabil sa se mobilizeze si sa se deplaseze

singur
Dificultati aditionale: lipsa de control asupra
tonusului muscular
Perfuziile sondele, stativele complica transferul
Poate beneficia de echipamente suport, care
cresc gradul de independenta si care sprijina
membrii echipei de recuperare (personalului de
ingrijire)

Echipamente utilizate in
manevrarea pacientului
Pacient dependent:
Targa cu inaltime reglabila

Targa cu inaltime reglabila


Permite transferul pacientului in
cursul activitatilor de diagnostic sau
interventiilor de tratament si ingrijire
In sectiile/clinicile de recuperare a
pacientilor cu dizabilitati
In departamentele de urgenta
In serviciile de ambulanta

Dispozitive tip hoist


Echipamente de tip macara/elevator
pt. ingrijirea pacientului pre- sau postchirurgical si a pacientului varstnic

Scop: sustin pacientul si permit sau


faciliteaza accesul pentru ingrijire sau
igiena

Tipuri de hoist-uri
Fixate: electrice (pt. baie, in centre
comunitare)

Mobile: mecanice / electrice (pt. sectii


clinice, la domiciliu, in centre comunitare
etc.)

Dispozitive de tip Hoist ( macara)

Accesoriile hoist-ului
Sistemele de contentie atasate:
Hamac / banduliere pt Mb.Inf. (in sezand)
poate fi neconfortabil pt pacientii cu
atonie sau hipotonie musculara
Banduliera dintr-o bucata (la pacientii cu dubla
amputatie sau cu dureri)
Banduliera din 2 sau 3 bucati sisteme
moderne faciliteaza procesul de
imbracare/dezbracare

Sistemele de contentie
Au rol de sustinere
Au design adaptat:
Formei corpului
Gradului de confort si sustinere necesar (in functie de
patologie, dizabilitati si gradul si tipul de dependenta)

Reduc efortul de manevrare si transfer a


pacientului
Exclud necesitatea ridicarii manuale

Sisteme de bare

Frecvent utilizate de brancardieri si ambulantieri


Au un grad de periculozitate
Necesita dispozitive speciale de transfer pt
facilitarea alunecarii pacientului de-a lungul
patului
La inaltimea taliei solicitarea este minima
Priza intre baza coapsei si 1/2 coapsei solicita
minim coloana vertebrala

Dispozitive de alunecare
Dispozitive easy slide si handy-let
semirigide, usoare, pentru a favoriza
alunecarea si transferul pacientului aflat in
DD sau DL in pat:
Placi de rulare (de transfer lateral)
Echipamente care utilizeaza perne de aer
(sacul comprimat)
lifting sheets pt ridicarea pacientului

Dispozitive de alunecare

Sacul
comprimat

Centurile de mers si de
manevrare a pacientului

Utile in dureri articulare, la amputati, in AVC


Reduc riscul leziunilor in umarul paralizat
Faciliteaza activitatile de ingrijire si tratament
Au latime de cel putin 10 cm si lungime reglabila
Unele au manere atasate
Se poate utiliza si centura pacientului

Discurile rotative
La pacientii cu glezne sau picioare
dureroase sau rigide, care nu pot realiza
in timpul transferului rasucirea dintr-o
pozitie sezand in alta
Diferite dimensiuni
Nu pot fi folosite la pacientul confuz

Echipamente ajutatoare pt uz
personal (pacient)
Scop: cresterea gradului de independenta
(in spital si la domiciliu)
Necesita echilibru si forta in maini
Tipuri: greutati de sprijin (butuci), placa de
transfer, trapezul de ridicare

Placa de transfer
Utilizata in amputatiile uni- sau bilaterale
de mb. inf. (cu mb. sup. functionale)
Faciliteaza transferul in si din scaunul
rulant din sau in masina / pe pat

Trapezul de ridicare
Atarna deasupra patului
Permite ridicare pacientului cu
membre superioare puternice si
intoarcerea sa in pat in mod activ si
voluntar
Ajustat la inaltimea corecta (in functie de
pacient)

Paturile
Pot creste independenta pacientului
Inaltimea saltelei importanta pentru transfer

(inaltime ajustabilia)
Paturi cu control electric permit ajustarea
unghiurilor pt ingrijire
Accesorii (pt cresterea independentei): scarita
atasata, suportul de sprijin al spatelui,
dispozitive care ajuta pacientul sa-si ridice
picioarele in pat (benzi, esarfe, placi de
transfer/platforme)

Aparatura pentru baie si toaleta


Placa, scaunul si banca de baie
Covorul antiderapant
Scaun de dus cu autopropulsie / cu
scaun sanitar
Bare de sprijin etc.
Permit transferul pacientului, autodeplasarea la baie si toaleta, accesul la
dus

Dispozitive de deplasare
Fotoliu rulant cu antrenare manuala

Fotoliu rulant cu antrenare


manuala pentru sportivi

Fotoliu rulant pentru tetraplegici

Fotolii rulante cu antrenare


electrica

Scaune de toaleta

Cadre de mers

Carje

Bastoane

Proceduri (modalitati si mijloace)


de facilitare a activitatilor de
autoingrijire
Autoingrijirea faze:
o faza de investigatie/de luare a deciziilor ,
in care pacientul are control si o opinie
despre activitate;
faza de activa, in care pacientul
realizeaza/efectueaza activitatea.

Principii pentru asistare a


pacientilor in activitatile de autoPrezentarea informatiiloringrijire
intr-o maniera usor de inteles
(vizual si verbal) de catre pacient

Cunoastea si utilizarea capacitatii actuale a pacientului


Pastrarea indiciilor/directiilor verbale etapizata pentru

pacientii cu deficiente cognitive


Concentrarea atentiei pacientului pe activitate
Personalul medico-sanitar (de ingrijire) trebuie sa se
bazeze pe propriile observatii pentru a evalua nivelul de
intelegere si de siguranta a pacientului
Structurarea/adaptarea/organizarea mediului pentru a fi
terapeutic
Incurajarea si oferirea unui feedback realist.

Cine se ocupa?
Terapeut
Ocupational/
fizioterapeut

Personal
De ingrijire

Asisenta
medicala
Pacient

Familie

Medic

Echipamente si mod de lucru


Utilizarea corecta a inaltimii de lucru pentru a reduce

oboseala/fatigabilitatea si pentru a promova o buna


postura (in ortostatism, suprafata de lucru ar trebui sa fie
la aproximativ 5 cm sub planul cotului aflat in flexie; in
sezand, evitati ridicarea umerilor sau miscarile de
abductie a umerilor cu coatele flectate)
Configurarea echipamentelor si a accesoriilor in aria de
lucru si eliminarea elementelor inutile
Organizarea unei zone de lucru, astfel incat cele mai
utilizate echipamente si accesorii sa fie la indemana
Plasarea elementelor utilizate mai frecvente in zone usor
accesibile, chiar deasupra sau sub inaltimea suprafetei
de lucru

Echipamente si mod de lucru


Utilizarea dispozitivelor de minimizare/economisire a

muncii, cum ar fi aparatura electrica


Transportarea pe rotile a echipamentelor grele
Planificarea activitatilor permitand pauze de odihna
Alternarea sarcinilor dificile cu cele mai usoare de-a
lungul zilei sau in cursul saptamanii
Utilizarea unei biomecanici corespunzatoare: o baza
larga de sustinere; utilizarea ambelor hemicorpuri;
pastrarea obiectelor in apropierea corpului; mai degraba
impingerea, decat tragerea obiectelor; alternarea
pozitiilor si miscarilor pentru evitarea oboselii).

Activitatile de imbracaredezbracare
Scop
Invatarea pacientului a se imbraca si
dezbraca singur, in mod independent.
Echipamente
- articole de imbracaminte adaptate
- echipamentele adaptative

Activitatile de imbracaredezbracare
Imbracaminte lejera, usoara (camasi, boxeri,

bluze, pantaloni) sunt mai usor de imbracat


decat hainele stramte;
greutatea redusa permite utilizarea extremitatii
mai slabe;
Articole de imbracaminte cu deschidere anterior
(camasi, sutien, fusta) mai usor de fixat,
mijloace de fixare ce pot fi imbracate sau
dezbracate partial prin nasturi, velcro;
Bluze/tricouri la baza gatului sau en coeurnu
trebuie fixate (incheiate).

Activitatile de imbracaredezbracare
Se recomanda:
Pantaloni / fuste cu elastic in talie trebuie intinse pentru
a fi imbracatenu trebuie fixate/incheiate cu nasturi sau
fermoar;
Pantofi fara toc, mocasini, articole de imbracaminte cu
inchidere tip Velcro (evitarea cizmelor sau a ghetelor)
usor de incaltat/descaltat usor de fixat;
Cravate, esarfe- dupa ce sunt puse au noduri nesigure
si stranse;
Dispozitivele de inchidere tip Velcro (arici)Bucle/inele
(brida, gaica)Inele sau dispozitive de facilitare a
utilizarii fermoarlor (Zipper pull/ring), nasturi pentru
mansete.

Adaptari
Se folosesc in locul altor dispozitive de inchidere piesele

tip Velcro ce pot fi imbinate si raman fixate


Cu cat articolele de imbracaminte sunt mai grele, sau cu
cat ele trag mai tare de dispozitivul de fixare, este nevoie
de un Velcro mai mare
Pot fi prinse cu ajutorul unor mijloace de asistare a
imbracarii (dressing stick) sau cu mana sau cu degete
rigide trebuie introduse in interiorul hainei
Dispozitive care se atasaza fermoarelor sunt m ai usor de
prins decat fermoarele obisnuite
Pot fi dificil de atasat sau de indepartat
Largirea deschiderii manecii pentru a facilita imbracarea
si dezbracarea fara a descheia nasturii.

Echipamente ajutatoare pentru


imbracat
Carligul pentru incheierea nasturilor(button aid

hook)
Echipamente pentru incaltarea sosetelor (sock
donner)-reduc/minimizeaza flexia la nivelul
soldului si coloanei lombare la incaltarea
sosetelor
Sireturi elastice (elastic shoe laces)Nu trebuie
legate
Suport pentru calcaie (heel guard)Se
potriveste perfect peste tocul pantofului;

Echipamente ajutatoare pentru


imbracat

heel guard

elastic shoe laces

Echipamente ajutatoare pentru


imbracat

sock donner

dressing stick

Echipamente ajutatoare pentru


imbracat
button aid hook

Echipamente ajutatoare pentru


imbracat

shoe horn

Echipamente ajutatoare pentru


imbracat
Este necesara evaluarea completa a cerintelor individuale

legate de imbracaminte.
Poate fi necesara aplicarea unor dispozitive medicale
(accesorii), cum ar fi ciorapii medicinali elastici
antiembolism, dispozitive pentru drenarea si colectarea
urinii cu fixare la nivelul membrului inferior (folosite la
pacientii cateterizati, in timpul zilei sau peste noapte), chiloti
/ absorbante / scutece / cearsafuri (aleze) pentru
incontinenta la adulti / copii, dispozitive pentru pacientii
stomizati (cu stome de evacuare, de alimentare, de asistare
a functiei respiratorii) - pungi colectoare, cleme de
inchidere, huse, centuri de sustinere.
Pacientul trebuie invatat sa-si aplice si sa utilizeze aceste
dispozitive, pentru a creste participarea la planul terapeutic.

Activitatile de imbracaredezbracare
Dupa Hopkins si Smith (1993), dizabilitatea

(incapacitatea) de imbracare a extremtiatii superioare


poate rezulta din incapacitatea:
de ajunge si a introduce bratul in maneca si de a ridica
imbracamintea deasupra capului sau in spatele gatului
de a prinde si a trage camasa la spate, pentru a se imbraca sau
dezbraca
de a manipula dispozitivele de fixare (nasturi, fermoar etc)
de a ridica articolele de imbracaminte mai grele
de a participa la sarcini, de a percepe relatia spatiala dintre
articolele de imbracaminte si segmentele corpului si de a
intelege si invata sa foloseasca metodele adaptative.

Activitatile de imbracaredezbracare
Dupa Hopkins si Smith (1993), dizabilitatea

(incapacitatea) de imbracare a extremitatii inferioare


poate rezulta din incapacitatea de a:
ajunge la nivelul piciorului (de a se apleca)
de a sta in picioare pentru a trage pantalonii peste solduri
de a prinde si a trage imbracamintea si de a imbina si fixa
elementele articolelor de imbracaminte (prin fermoare, nasturi,
capse etc)
de a manipula sireturi, fermoare, capse si nasturi
de a participa la sarcini, de a percepe relatia spatiala dintre
articolele de imbracaminte si segmentele corpului si de a
intelege si invata sa foloseasca metodele adaptative.

Recomandari generale legate


de imbracare
Asigurarea intimitatii pentru imbracare.
Incurajarea pacientului de a-si alege propriile articole de

imbracaminte.
Evitarea articolelor de imbracaminte prea stramte sau rigide, cu
cusaturi grele la pacientii cu tulburari senzitive si/sau de
mobilitate (locomotorii).
Asezarea hainelor in ordinea in care acestea vor fi necesare.
Asigurarea timpului necesar pacientului pentru a se imbraca
singur.
La pacientii neurologici se incepe cu imbracarea membrului
paretic.
Inceperea imbracarii din pat, pentru a reduce/minimiza
tulburarile de echilibru in sezand sau pentru minimizarea oboselii
la pacientii cu hipotonie/slabiciune.

Evaluarea fortei musculare (MRCMedical Research Council )


Forta 5(normala):muschiul poate executa

miscarea pe toata amplitudinea contra unei forte


exterioare (rezistenta opusa de testator), egala
cu valoarea fortei normale. Aceasta,,normalitate"
este apreciata prin comparatie cu segmentul
opus, sanatos, sau, daca si acesta este afectat,
pe baza experientei testatorului, care va tine
seama de virsta, sex, masa musculara, gradul
de antrenare fizica a pacientului etc. De obicei
testatorul nu opunerezistenta pe toata
amplitudinea de miscare, ci la punctul cursei
maxime.

Evaluarea fortei musculare (MRC)


Forta 4 (buna): reprezinta capacitatea muschiului de a deplasa

antigravitational, complet,segmentul contra unei rezistente


medii. Se procedeaza la fel ca in cazul testarii fortei 5, darcu
aplicarca unei rezistente mai mici din partea testatorului.
Forta 3 (acceptabila): este forta unui muschi de a mobiliza
complet segmentul contra gravitatiei (fara alta contrarezistenta).
Pe acest concept al luptei muschiului contra gravitatiei se
cladeste de fapt intreg sistemul de apreciere afortei musculare,
deoarece se bazeaza pe relatia dintre forta de presiune a
gravitatiei sigreutatea segmentului respectiv. Valoarea fortei 3
reprezinta un adevarat prag functional muscular, care ar indica
minima capacitate functionala pentru o munca minima ce ar
cere mobilizarea, in toate directiile, a segmentelor. Aceasta este
reala pentru membrele superioare, dar nu si pentrucele
inferioare,
care
suporta
si
greutatea
corpului.

Evaluarea fortei musculare (MRC)


Forta 2(mediocra): permite muschiului sa mobilizeze segmentul,

dar cu eliminarea gravitatiei. Testarea manuala a fortei 2 cere


testatorului sa stie precis cum trebuie pozitionati pacientul si
segmentul respectiv pentru a pune in evidenta forta ,,mediocra".
In general se utilizeaza planuri de alunecare, placi de plastic,
melacart, lemn talcat etc., pecare segmentul respectiv aluneca
usor, mobilizat de forta 2.In practica clinica exista unele situatii
de granita intre gradele de forta 3 si 2. Astfel, o miscare contra
gravitatiei, dar incompleta fata de amplitudinea maxima, va fi
notata
cu
-3(daca
totusi depaseste jumatatea amplitudini
maxime) sau cu 2+ (daca nu atinge jumatatea amplitudinii
maxime). De asemenea, daca miscarea nu este completa,
eliminind gravitatia, seva nota cu -2.

Evaluarea fortei musculare (MRC)


Forta

1(schitata): reprezinta sesizarea contractiei


muschiului prin palparea lui sau atendonului sau
observarea unei usoare tremuraturi a acestuia. Oricum,
forta 1 a unui muschi este incapabila sa mobiiizeze
segmentul. Evident, nu poate fi sesizata decit contractia
muschilor superficiali, care pot fi palpati.
Forta 0 (zero): muschiul nu realizeaza nici un fel de
contractie. Pentru muschii profunzi nu se poate face
diferentierea intre fortele 1 si 0. Aplicarea testingului
muscular pe aceasta scara este posibila doar pentru unii
muschi, in special pentru muschii principali ai membrelor si
trunchiului. De asemenea trebuie amintitca, executind un
bilant pentru un anumit muschi, obtinem de fapt rezultatul
activitatii unui grup de muschi, din care este testat cel
principal.

SCALE DE APRECIERE A
INDEPENDENTEI
(FIM = FUNCTIONAL INDEPENDENCE MEASURE) I
Msoar abilitatea unui pacient de a se descurca independent.
Este folosit mai ales n serviciile de reabilitare (la 72 h de la internare,

cu 72 h nainte de externare, la 3 si 6 luni de la prima evaluare).


Scorurile variaz de la 1 (total dependent) la 7 (complet independent):
1 = total dependent; pacientul particip cu mai puin de 25% din efortul
necesar efecturii unei activitti.
2 = necesit asisten maxim; pacientul particip cu mai puin de
50%, dar mai mult de 25% din efortul necesar efecturii unei activitti.
3 = asisten medie; pacientul particip cu 50-75% din energia
necesar desfurrii unei activitti si necesit doar ajutor sau
sustinere.
4 = asistent minim; pacientul particip cu peste 75% din energia
necesar efecturii unei activitti si nu necesit ajutor, ci doar
sustinere.

SCALE DE APRECIERE A
INDEPENDENTEI
(FIM = FUNCTIONAL INDEPENDENCE MEASURE) II

5 = supraveghere; pacientul necesit doar prezenta

unei persoane alturi pentru sfaturi, fr contact


fizic, pentru a desfsura activitatea.
6 = autonomie diminuat; pacientul nu necesit
ajutor, dar are nevoie de sfaturi si dispozitivev
speciale; pacientul nu necesit ajutor, dar are nevoie
de mai mult timp pentru efectuarea unei activitti,
sau o desfsoar n condiii nesigure.
7 = total independent; pacientul nu necesit ajutor si
desfsoar activitatea n sigurant, ntr-un timp
rezonabil, fr sfaturi, ajutor sau dispozitive
speciale.

SCALE DE APRECIERE A
INDEPENDENTEI
(FIM = FUNCTIONAL INDEPENDENCE MEASURE) III
Autongrijire
A. Alimentaie
B. Pieptnat
C. Baie
D. mbrcare partea superioar a corpului
E. mbrcare partea inferioar a corpului
F. Toalet
Control sfincterian
G. Vezica urinar
H. Tranzitul intestinal
Transfer
I. Pat, scaun, crucior rulant
J. Toalet
K. Dus, cad
Locomoie
L. Merge/crucior rulant
M. Trepte
SCORUL MOTOR total

SCALE DE APRECIERE A
INDEPENDENTEI
(FIM = FUNCTIONAL INDEPENDENCE MEASURE) IV

Comunicare
N. nelegere
O. Exprimare
Integrarea social
P. Interaciuni sociale
Q. Rezolvarea problemelor
R. Memorie
SCOR COGNITIV
SCOR TOTAL FIM

SCALE DE EVALUARE A
CALITTII VIETII
Scalele de evaluare a calittii vietii apreciaz
modul n care problemele de sntate ale
pacientului
si tratamentul pe care l urmeaz i afecteaz
abilittile de a se integra n viata social si
profesional.
Scalele de evaluare ale calittii vietii sunt singurele
care pot aprecia si perspectiva pacientului din
prisma bolii sale si a terapiei pe care o urmeaz.

SCALE DE EVALUARE A
CALITTII VIETII
Scorul: fiecare scal genereaz un scor

separat.
Unele scale au subscale n componenta
(SF-36, MFIS, PDQ, MSSS), dar nu exist un scor
compus, care s combine valorile obtinute la
diferitele scale.
Sunt luate n discutie mai multe aspecte ale vietii
sociale, perceptiei bolii de ctre pacient si diferitele
tipuri de disfunctii care pot conduce la scderea
calittii vietii:

1. Starea de sntate general Health

SCALE DE EVALUARE A
CALITTII VIETII
1.Starea de sntate general Health Status Questionnaire
(SF-36)
2. Prezenta fatigabilitii Modified Fatigue Impact Scale (MFIS)
3. Prezenta durerii MOS Pain Effects Scale (PES)
4. Disfunctia sexual Sexual Satisfaction Scale (SSS)
5. Disfuncia sfincterian vezical Bladder Control Scale (BLCS)
6. Disfuncia sfincterian anal Bowel Control Scale (BWCS)
7. Disfunctia vizual Impact of Visual Impairment Scale (IVIS)
8. Percepia deficitelor Perceived Deficits Questionnaire (PDQ)
9. Sntatea mental Mental Health Inventory (MHI)
10. Suportul social necesar MOS Modified Social Support
Survey (MSSS)

Evaluarea durerii

Evaluarea durerii

Evaluarea amplitudinii de
miscare

Testul Tinetti - echilibru

Você também pode gostar