Você está na página 1de 42

ELECTROMIOGRAFIA

(EMG)

EMG reprezinta totalitatea procedeelor obiective de studiu


ale activitatii electrice musculare in cursul contractiei reflexe
sau voluntare. Traseul obtinut prin inscrierea grafica a
biopotentialelor generate in muschi, in activitate, reprezinta
electromiograma. . Biopotentialele musculare, in timpul
contractiei se pot inregistra la nivelul unei unitati motorii sau a
muschiului in ansamblu. Potentialele de actiune musculare
genereaza curenti electrici, de amplitudine redusa care se
propaga la distanta de locul de producere permitand detectarea
si culegerea lor cu ajutorul aparatului specializat numit
electromiograf

Electromiograful, in prinicipiu, este format din:

-electrozi ce culeg potentialele de actiune musculare;


- un sistem de amplificare a biopotentialelor;
- im sistem de inregistrare si/sau afisare a rezultatelor.

Pentru culegerea biopotentialelor se utilizeaza urmatoarele tipuri de


electrozi:

- electrozi de suprafata: sunt placi metalice, de dimensiuni variabile,


plasate pe tegumente, deasupra muschiului examinat, ce ofera informatii
referitoare la activitatea electrica globala a muschiului;
-electrozi de tip ac - permit cercetarea unor portiuni foarte mici de
muschi si studiul potentialelor de unitate motorie. Culegerile pot fi
efectuate prin derivatii monopolare, bipolare sau multipolare. Folosirea
acelor-electrod are inconvienentul ca da fenomene dureroase, care scad in
intensitate daca pacientul realizeaza o buna relaxare musculara.

Electrozii de suprafata pentru muschii implicati in


functionalitatea aparatului dento-maxilar sunt plasati astfel:

- pentru fasciculele anterioare ale muschilor temporali: la 2 cm


supero-extern fata de unghiul extern al orbitei;
- pentru maseteri, in zona unghiului mandibulei unde se palpeaza
cel mai bine muschii contractati;
- pentru pantecele anterioare ale digastricilor: paramedian,
submentonier;
- penru sternocleidomastoidieni: la jumatatea lungimii mu
737d37h schiului.

Inregistrarea semnalelor culese de la muschi si amplificate


corespunzator se poate realiza:

- graficprinconectareaamplificatoruluilaunsistemdepenite
inscriptoare;
- folosind ecranul unui osciloscop conectat la sistemul de amplificare;
- pe banda magnetica 'audio', inregistrandn-se semnalele amplificate ia
viteza mare;
- cu ajutorul unor sisteme computerizate care digitalizeaza semnalul,
sto-cand traseele sub forma unor fisiere grafice in memoria de masa a
calculatorului.

1. INTERPRETAREA (ANALIZA) TRASEELOR EMG:


I. Durata potentialelor de unitate motorie (UM) reprezinta timpul necesar
inscrierii electromiografice a modificarilor electrice ce au loc intr-o unitate
motorie cu ocazia unei singure contractii.

Durata potentialului de UM da indicatii privind:

-capacitatea cuplului neuro-muscular de a sincroniza intr-o anumita


perioada de timp activitatea contractila a tuturor fibrelor musculare
dependente;
- ritmul desfasurarii fenomenelor electrice si chimice din fiecare fibra
musculara in parte.

Valorile normale ale duratei potentialelor de UM, variaza, dupa diferiti


autori, intre 3-6 msec., sau 4-8 msec. considerandu-se o valoare medie de 5
msec. Pentru muschii fetei valorile normale sunt 5-6 msec.

Durata potentialului de UM. prezinta variatii dependente de varsta, tempe


ratura, stare de oboseala;

II. - amplitudinea unui potential de UM exprima forta de contractie a


fibrelor musculare a caror activitate este culeasa de electrod.
Amplitudinea unui singur potential releva forta de contractie a grupului de
fibre musculare cu care electrodul vine in contact.

Intrucat se culege activitatea electrica a unui grup de fibre


musculare,, amplitudinea potentialului cules nu reprezinta curentul de
actiune a unei singure celule musculare ci campul electric realizat de
insumarea curentilor de actiune ai tuturor fibrelor din grup. De aceea,
acul-electrod trebuie inserat chiar in centrul acestui camp si astfel
amplitudinea potentialului este maxima.

Valorile normale ale amplitudinii potentialelor de UM variaza intre


100-500 uV si chiar 2 mV (fig. 22).

III. - forma potentialului de UM: poate fi bi-, tri-, sau polifazica,

Aparitia potentialelor polifazice se datoreste:

- pozitiei defectuoase a electrodului plasat in zona de


intrepatrundere. : fibrelor musculare a doua sau trei UM vecine;
- sincronizarii defectuoase a fibrelor musculare ale UM din care se
culege
- diferentelor in lungimea si diametrul ramurilor terminale ale
axonului;
- intarzierilor sinaptice la placile motorii din cadrul aceleiasi UM;
-vitezei diferite de propagare a potentialului de actiune in
fibrele:muculare.

2. ACTIVITATEA EIVIG LA GRADATIA CONTRACTIEI


MUSCULARE

O contractie musculara usoara determina pe traseul EMG un traseu simplu, care


este constituit din potentiale de actiune mono- sau bifazice, cu amplitudinea de 200400 jlV, durata de 3-4 msec. si frecventa de 4-10 cicli/sec. Pe masura cresterii fortei de
contractie, se produce si imbogatirea traseului EMG, gratie fenomenelor de sumatie
temporala sispatiala.

La o contractie moderata, activitatea unitatii motorii aflate chiar la varful aculuielectrod inscrie pe traseul EMG o succesiune de biopotentiale cu frecventa si
amplitudinea mai mari decat pe traseul simplu, ajungand la 15-25 cicli/sec. si
amplitudine de 500-600 u.V. Alaturi de aceste potentiale pe traseul EMG mai apar si
activitatile electrice ale unitatilor motorii vecine. Acesta este traseul intermediar.
Intricarea potentialelor de actiune ale unitatilor motorii se accentueaza progresiv;
amplitudinea lor crescand paralel cu marirea fortei de contractie, activitatea UM de Ia
varful acului-electrod nu mai poate fi distinsa de activitatile unitatilor
motoriivecine.inacest modseconstituietraseul interferential. Amplitudinea
generala a traseului interferential este de 1000-1200 u,V, dar poate fi considerata
normala pana Ia 2000u.V.

Examenul EMG efectuat unui individ normal, in stare de repaus


muscular nu deceleaza existenta unei activitati bioelectrice, pe
ecranul aparatului reproducandu-se aspectul de traseu izoelectric.
Exista insa si activitati electrice spontane care nu au semnificatie
patologica si care trebuie foarte bine cunoscute, pentru a evita
regretabile greseli de diagnostic:

- potentialele electrice spontane de insertie; aceste activitati


spontane apar la implantarea electrodului in muschi sau la modificarea
pozitiei acestuia;
- potentialele de nerv, apar daca la implantarea electrodului se
lezeaza o fibra nervoasa intramusculara.

3. VARIATII FIZIOLOGICE ALE TRASEELOR EMG

Traseele EMG pot prezenta variatii in functie de o serie de factori fiziologici,


variatii de care trebuie sa se tina seama la interpretarea traseelor. Astfel de factori
sunt: varsta, temperatura, oboseala musculara, circulatia sanguina, etc.

Varsta: se considera ca amplitudinea si durata potentialelor de UM prezinta valori


cu atat mai mici, cu cat subiectii sunt mai tineri. Amplitudinea potentialelor UM
creste cu varsta, in primii 2 ani de viata diferenta fiind de -35% fata de adulti. Se
pare ca durata scurta a potentialelor de actiune a unitatilor motorii infantile se
datoreste suprafetei reduse a sinapselor neurornusculare la aceasta varsta.

Temperatura corpului constituie, de asemenea, un factor care influenteaza


buna desfasurare a activitatii neurornusculare. Este necesar ca temperatura din
laboratorul EMG sa fie 23-24, cand se realizeaza inregistrarea. Cu cat
temperatura este mai scazuta, cu atat procentajul potentialelor polifazice este mai
crescut, amplitudinea generala a traseului este mai scazuta, iar capacitatea de a
realiza interferenta traseului EMG la contractie maximala este diminuata. Pentru
fiecare grad de temperatura in minus, viteza de conducere motorie scade cu 3
m/sec.

Oboseala musculara: fenomenul de oboseala musculara


influenteaza (ca si hipotermia) functionalitatea neuromusculara, in
sensul ca un muschi obosit genereaza trasee EMG cu amplitudine mai
scazuta. Pe traseele de tip simplu se constata scaderea frecventei
biopotentialelor pe unitatea de timp, iar ritmul de succesiune a
descarcarilor devine neregulat. De asemenea, se constata o tendinta
de sincronizare a activitatilor neuronale, ceea ce creeaza dificultati
in realizarea traseului interferential. Atat hipotermia cat si oboseala
musculara influenteaza functionalitatea unitatilor motorii prin
intermediul tulburarilor de debit circulator muscular.

4. EXPLORAREA ELECTROMIOGRAFICA A SISTEMULUI


ORO-FACIAL
4.1. EMG-ul musculaturii fetei

Activitatea

EMG a muschilor fetei reflecta particularitatile morfofunctio-nale ale


acestor muschi, de dimensiuni reduse si cu insertii pieloase. Parametri potentialelor
de UM prezinta amplitudinea redusa, durata scurta si forma adesea polifazica.
Traseele sunt bogate, interferentiale. Examenul EMG al musculaturi fetei isi are
indicatia in paraliziile si contracturile faciale.

Astfel, in paraliziile faciale, examenul EMG efectuat la 15 zile. dupa debutul bolii
constata, de obicei, o bogata activitate electrica spontana, sub forma de potentiale
de fibrilatie si adesea potentiale lente de denervare.

Examenul EMG in cazurile de paralizie faciala mai veche de 8 saptamani


prezinta o deosebita valoare in ceea ce priveste indicatia operatorie (eliberarea
nervului in 1/3 distala a apeductului Falloppe).

In contracturile faciale EMG da posibilitatea in primul rand sa se


stabileasca originea postparalitica sau primitiva a contractarii.
Astfel, in hemispas-mele faciale postparalitice se constata existenta
- de obicei la toti muschii hemifetei - a unei activitati electrice
spontane abundente, pe care se suprapun bufeuri sincrone de tip
miotonic, cu frecventa de 180-250 cicli/sec. La miscarile voluntare
apare un traseu sarac, cu numeroase potentiale polifazice si cu
numeroase sinkinezii. Saracia traseului este cu atat mai mare, cu cat
elementul paralitic este mai accentuat. in hemispasmele faciale
primitive activitatea electrica spontana consta din bufeurile
repetitive sincrone descrise, precum si din potentialele polifazice
care survin pe toate derivatiile musculare si care traduc secusele
clonice, vizibile clinic. La efectuarea miscarilor voluntare, apar
trasee caracterizate prin marea lor bogatie in biopotentiale, care
ating repede interferenta si prin extinderea activitatii electrice a
muschiului care se contracta, asupra muschilor nesolicitati in
miscare.

4.2. EMG in masticatie

Muschii

implicati in masticatie (m. ridicatori si coboratori ai mandibulei)


realizeaza o contractie asincrona si asimetrica. Forta maxima de contractie apare
dupa maximul evidentiat pe EMG, la 0,09 secunde de la stabilirea contactului in
pozitia de intercuspidare maxima si dureaza 0,11 secunde. Amplitudinea maxima a
traseelor EMG la nivelul muschilor maseteri si temporali se inregistreaza in PIM. in
masticatie, amplitudinea biopotentialelor variaza in functie de muschi, valoarea
medie procentuala fiind:

-la muschii temporali: 35%:


-la fasciculul profund al muschilor maseteri: 86%;
-la fasciculul superficial al muschilor maseteri: 86%.

Potentialele EMG inregistrate au intotdeauna amplitudine mai mare pe partea


lucratoare la nivelul fasciculelor anterioare ale muschilor temporal si fasciculului
superficial al maseterului.

4.3.EMG In masticatia la edentati:


-se reduce activitatea electrica in muschii maseteri;
-cresc potentialele EMG in muschii circumorali.

Protezarea corecta determina revenirea la activitatea electrica uzuala.


Pozitiade
postura
amandibuleicerealizeazaspatiuldeinocluzie
fiziologica prezinta variatii, la acelasi individ, in functie de:

-varsta;
- pozitia corpului: clinostatism, ortostatism;
-efort fizic;
-starea de veghe/somn;
-stari patologice - algii.

Pozitia de postura a mandibulei este realizata prin usoara contractie a


muschilor ridicatori evidentiata prin prezenta potentialelor EMG.

La un muchi striat normal pot fi prezente urmtoarele tipuri de


trasee EMG fiziologice de referin, n funcie de creterea progresiv a
intensitii contractiei musculare: traseu simplu: se evideniaz n
cazul unei contracii musculare de intensitate redus i este reprezentat
de poteniale de unitate motorie monofazice sau bifazice cu urmtoarele
caracteristici: durat de 3-6 ms, frecven 4-10 Hz (nr.de
descrcri/sec.) i amplitudine 200-500 microvoli; traseu
intermediar: apare n contracii de intensitate medie ale unitilor
motorii, descrcrile unei singure uniti motorii distingndu-se greu una
de alta. Descrcrile de poteniale musculare sunt evideniate de
oscilaii frecvente cu vrfuri rapide, succesive i ample; frecvena este
de 14-25 Hz iar amplitudinea poate ajunge la 400-600 microvoli;
traseu de interferen: este reprezentat prin o succesiune de poteniale
de aciune ample i frecvente care reflect activitatea electric
muscular intens datorat efecturii unor contracii puternice,
maximale.

Dac oscilaiile potenialelor sunt foarte frecvente, ele se sumeaz


temporo-spaial astfel nct este aproape imposibil diferenierea
activitii electrice corespunztoare unei singure uniti motorii de
unitile motorii vecine. Amplitudinea traseului poate crete de la 350
microvoli pn la 1000-1200 de microvoli, n timp ce frecvena
descrcrilor ajunge pn la 50 Hz pentru o unitate motorie. traseu
Piper: reprezint un caz particular al traseului de interferen obinut
prin contracia muscular de intensitate maxim rezultat din
opunerea la micare a unei contra-rezistene. Pe traseu apar vrfuri
sinusoidale cu frecven de 45-60 Hz i amplitudine variabil n funcie
de descrcarea sincron sau asincron a unitilor motorii.

In diagnosticul i urmrirea evoluiei intra- i post-terapeutice


a disfunciilor sistemului stomatognat (mai ales n ocluzia de efort
i deglutiie) se urmrete: prezena activitii bioelectrice
spontane (descrcri n cursul repausului muscular), creterea
frecvenei i amplitudinii bioelectrice cu mult peste valorile
normale al acestor parametri, prezena asimetric a unei
activiti musculare sau lipsa unei activiti a muchilor
mobilizatori ai mandibulei, prezena asimetriei unor parametri
electromiografici, contracia dezordonat/neconcordant a
muchilor mobilizatori mandibulari.

EXPLORAREA ELECTROMIOGRAFIC
N BRUXISM

1.Introducere

Bruxismul este definit ca fiind ncletarea involuntar,


incontient i excesiv a dinilor, sau scrnirea dinilor. Dac apare
n timpul somnului se numete bruxism de somn. Sunt puini cei care
prezint bruxism n perioada de veghe, atunci cnd putem vorbi
despre bruxism de trezire.

Deoarece aciunea nu este contient i pentru c fora dezvoltat


nu este diminuat de alimente, n timpul bruxismului de somn se pot
dezvolta fore de trei ori mai mari dect cele din timpul masticaiei

Etiologia bruxismului este controversat i divers, cauzele variaz de


la un pacient la altul. Posibilele cauze includ:

-anxietatea, stresul, frustrarea


-tipul de personalitate (agresiv, competitiv, hiperactiv)
-malocluzia
-ca rspuns la durere cu punct de pornire la nivelul urechii sau dinilor (la
copii)
-creterea gingiei i a dinilor (la copii)
-complicaii ale unor afeciuni ca boala Huntington sau boala Parkinson
-efect secundar al unor medicamente de uz psihiatric (antidepresive).

Scrnirea i ncletarea dinilor deterioreaz sever smalul,


iar la cei cu bruxism cronic, dinii capt un aspect asemntor
unor cioturi. Smalul alb al dinilor va fi nlocuit progresiv cu un
strat de dentin glbuie i moale. Dinii posteriori capt o form
turtit ca i cum ar fi fost lefuii. Dac sunt afectai dinii
anteriori, va fi distrus suprafaa lor de ocluzie. De asemenea,
lipsa smalului va facilita ptrunderea bacteriilor n poriunea mai
moale a dintelui cu formarea de caviti. Cu timpul, se poate
ajunge la necesitatea unor lucrri dentare complexe.

Bruxismul cronic determin modificri ale fizionomiei persoanei pe cel


puin trei ci:

- dantur inestetic;
- tocirea i scurtarea dinilor care duce la retracia brbiei prin apropierea
celor dou maxilare, superior i inferior;
- hipertrofia muchilor feei, mai ales cei ai maxilarului, n spe muchiul
maseter; consecina este fizionomia caracteristic, cu brbie ptrat.

Figura 1. Modificri ale


fizionomiei n bruxismul cronic.

2. Electromiografia (EMG) n bruxism

Investigarea componentei neuromusculare prezint o importan


deosebit nu numai n diagnosticul i evoluia disfunciei, ci i n
controlul eficienei terapeutice a refacerii protetice a planului de
ocluzie.

Electromiografia (EMG) reprezint o metod de investigaie


paraclinic care const n captarea activitii electrice a muchilor
scheletici, sub forma potenialelor de aciune. Dup achiziia
datelor, potenialele de aciune sunt amplificate i vizualizate pe
ecranul unui osciloscop

Caracteristice pentru dezechilibrul neuromuscular sunt urmtoarele:

- prezena activitii bioelectrice n repaus;


- creterea amplitudinii i frecvenei descrcrilor bioelectrice mult peste
valoarea obinuit;
- prezena unei asimetrii valorice a parametrilor electromiografici: contracia
necoordonat, dezordonat a muchilor mobilizatori.

Contracia izometric, n mod normal, apare sub forma activitii de


meninere a posturii sau a unei sarcini exterioare. Efortul muscular static prin
contracie izometric se ntlnete deci n cazul poziiei de postur a
mandibulei, precum i n timpul masticaiei sau deglutiiei. Contracia
izometric este ntlnit i n bruxism unde epuizarea muscular se datoreaz
efortului prelungit i comprimrii vaselor sanguine n interiorul muchiului.
Dac n mod obinuit, pe EMG se poate stabili o relaie liniar ntre
amplitudinea descrcrilor i fora dezvoltat, n cadrul contraciei izometrice
prelungite apare fenomenul disocierii electromecanice, caracterizat prin
pstrarea sau scderea nivelului forei de contracie, paralel cu creterea
potenialelor electrice

Tehnica de examinare

Examenul EMG este de dou tipuri: de detecie i de stimulodetecie.

A. Electromiografia de detecie se obine n urma contraciei voluntare a


muchiului.
- nregistreaz biopotenialele unei singure uniti motorii cu ajutorul unor
electrozi de profunzime care se inser n masa muscular. n acest fel se
permite stuElectromiografia elementardiul aprofundat al contraciilor de la
nivelul fibrei musculare. Din cauza caracterului invaziv al electrozilor, EMG
elementar nu se folosete n practic, fiind util n activitatea de cercetare.
- Electromiografia global nregistreaz potenialele de aciune nsumate ale
tuturor unitilor motorii active la un moment dat. Se folosesc electrozi de
suprafa care sunt preferai n practica curent pentru investigarea muchilor
masticatori i cervicali localizai n planuri anatomice superficiale.

Electromiografele dispun de cel puin patru canale, ceea ce permite


nregistrarea simultan a activitii bioelectrice a mai multor muchi
masticatori. Electrozii de suprafa se plaseaz la nivel muscular
perpendicular pe direcia fibrelor musculare. Medicul palpeaz masa
muscular, n timp ce pacientul strnge dinii n poziia de intercuspidare
maxim. Pentru maseter, electrodul se plaseaz la 3 cm supero-anterior
de unghiul mandibular. Pentru temporalul anterior, electrodul se va gsi
ntr-o poziie vertical, de-a lungul marginii anterioare a muchiului
(corespunztor suturii fronto-parietale).

Pentru a reduce impedana electrozilor, tegumentul se cur cu grij


cu alcool nainte de aplicarea lor. Apoi se aplic un gel electroconductor.
nregistrrile se efectueaz 5-6 minute mai trziu, pentru a permite
gelului s umezeasc corespunztor suprafaa tegumentului.

Electrodul de pmntare va fi poziionat n apropierea celor activi (la


nivelul lobului urechii sau n regiunea occipital).

Figura 2. Aplicarea electrozilor de suprafa

B. Electromiografia de stimulodetecie este indicat atunci cnd


pacientul nu poate efectua micri voluntare sau cnd se urmrete
investigarea parametrilor funcionali ai cilor de conducere nervoas.
Stimularea nervului motor se realizeaz printr-un impuls electric. n funcie
de caracterul stimulului se obin date noi de electrofiziologie a transmisiei
neuromusculare.
Electromiografia de detecie global permite investigarea simultan a
mai multor muchi implicai n masticaie, deglutiie i n meninerea posturii
capului (maseter, temporal anterior, temporal posterior, digastric anterior,
sternocleidomastoidian).
Investigarea EMG se efectueaz n diferite poziii ale mandibulei (poziia
de postur, poziia de intercuspidare maxim (PIM), n timpul diferitelor
activiti funcionale). Ea permite aprecierea forei de contracie muscular,
simetria contraciei muchilor masticatori de partea stng i dreapt,
precum i tiparul de activare a acestor muchi n timpul diferitelor micri
mandibulare.

Figura 3. EMG de detecie global n


bruxism i n muchiul relaxat. Muchiul
temporal anteriorstng i drept (TA-L, TAR); muchiul temporal posterior stng i
drept (TP-L, TP-R); muchiul maseter stng
i drept (MM-L, MM-R); muchiul digastric
anterior stng i drept (DA-L, DA-R);
muchiul sternocleidomastoidian stng i
drept(SCM-L,SCM-R).

Parametrii urmrii n examinarea EMG a pacienilor cu disfuncia


muchilor masticatori sunt :
amplitudinea medie a potenialelor de aciune;
frecvena spectral medie a potenialelor EMG;
reflexul miotatic maseterin.

A. Amplitudinea medie a potenialelor de aciune culese cu electrozi


de suprafa simultan la nivelul muchilor maseteri i temporali anteriori (n
poziia de postur, poziia de intercuspidare maxim).

Poziia de postur este meninut prin contracia tonic a muchilor


ridictori i cobortori. Amplitudinea biopotenialelor culese de la nivelul
muchilor maseteri este de 1,1-1,8 mV. Nivelele EMG de postur nu variaz
n funcie de sexul subiecilor, dar la pacienii cu disfuncie temporomandibular (DTM) s-a observat creterea biopotenialelor n poziia de
postur, din cauza hiperactivitii muchilor masticatori.

Pentru amplitudinea medie a biopotenialelor EMG culese n poziia de


intercuspidare maxim (PIM) , valorile fiziologice sunt cuprinse ntre 100500 mV. Ele variaz foarte mult n funcie de tipul muchiului investigat,
gabaritul i sexul pacientului. Din acest motiv se impune calcularea indicelui
de activitate i a celui de asimetrie pentru a diagnostica statusul funcional
al muchilor masticatori n cazul unui anumit pacient.

Calculul indicelui de activitate se realizeaz pe baza amplitudinii medii a


potenialelor EMG nregistrate:

unde:
Ac = indice de activitate;
MMd = amplitudinea medie a potenialelor EMG culese de la maseterul drept;
MMs = amplitudinea medie a potenialelor EMG culese de la maseterul stng;
TAd = amplitudinea medie a potenialelor EMG culese de la temporalul drept;
TAs = amplitudinea medie a potenialelor EMG culese de la temporalul stng.

Valorile indicelui de activitate pot fi cuprinse ntre 100% i +100%. O


valoare negativ indic o activitate dominant a temporalului anterior, n
timp ce o valoare pozitiv reflect dominarea funcional a maseterului.

La subiecii normali indicele de activitate este de aproximativ 17-20%


n condiii de contracie voluntar maxim a muchilor, ceea ce indic o
dominare funcional a maseterului la brbai i o activitate asemntoare a
maseterului i a temporalului anterior la femei.

Disfuncia temporo-mandibular miogen se caracterizeaz prin


diminuarea amplitudinii biopotenialelor culese de la nivelul muchilor
maseteri prin reducerea antalgic a forei de contracie. La pacienii cu
bruxism care nu prezint durere muscular i/sau articular se constat
creterea amplitudinii biopotenialelor EMG culese de la muchii masticatori
n PIM.

Cercetri EMG recente au demonstrat c subiecii sntoi, lipsii de


tulburri funcionale musculare, posed un anumit grad de asimetrie n
contracia muchilor masticatori. Acest lucru se exprim prin intermediul
indicelui de asimetrie.

Indicele de asimetrie se calculeaz pe baza amplitudinii medii a


potenialelor de aciune culese de la nivelul muchilor maseteri (MM) i
temporal anterior (TA) n PIM

unde:
AS tot = indice general de asimetrie;
AS MM = indice de asimetrie al muchilor maseteri;
AS TA = indice de asimetrie al muchilor temporali anteriori.

Valorile indicelui de asimetrie pot varia ntre 100% i +100%. O


valoare negativ indic dominana musculaturii de parte stng, iar o
valoare pozitiv pe cea a musculaturii de partea dreapt.

Un indice de asimetrie de pn la 18%, n condiii de strngere


maxim voluntar a dinilor, este compatibil cu o funcionalitate
normal a muchilor masticatori. Asimetria maseterilor este
ntotdeauna mai accentuat dect cea a temporalilor anteriori.

Disfuncia temporo-mandibular miogen se caracterizeaz


printr-o asimetrie marcat a activitii muchiului maseter i
respectiv a temporalului anterior.

B. Frecvena spectral medie a potenialelor EMG este un alt


parametru electromiografic util n evaluarea funciei muchilor
masticatori.

n cazul EMG de detecie global se suprapun biopoteniale de


frecvene diferite, deoarece muchii masticatori includ dou tipuri de
fibre musculare cu ritmuri de activare diferite:

- tipul I, cu contracie lent, rezistente la oboseal;

tipul IIB cu contracie rapid, mai susceptibile la oboseal.

Muchii masticatori nu prezint diferene semnificative n ceea ce


privete valoarea frecvenei spectrale medii (250-300 Hz).

DTM este asociat adesea cu hiperactivitatea muchilor masticatori.


Aceasta poate duce la apariia oboselii musculare periferice,
manifestat printr-o comutare a frecvenei spectrale medii spre valori
mai reduse. Muchiul disfuncional nu se gsete ntr-o stare de
oboseal continu, ci posed proprietatea de a obosi mai repede dect
unul normal. i perioada de recuperare este mai lung n cazul
muchiului cu tulburri funcionale. Valorile frecvenei spectrale medii
cresc mai lent

C. Reflexul miotatic maseterin se apreciaz clinic prin aplicarea


unei lovituri pe menton cu un ciocnel special. Alungirea brusc a
muchilor ridictori este urmat de contracia reflex a acestora.
Potenialele decelate n cei doi maseteri pot fi nregistrate EMG cu
electrozi de suprafa. Acest rspuns EMG a fost denumit i reflex (T)
maseterin.

Se caracterizeaz prin amplitudine i laten (6-9 ms). Ciocnelul


pentru testarea reflexelor este prevzut cu un micro-ntreruptor
conectat la ecranul osciloscopului. nregistrarea EMG a reflexului
miotatic, alturi de nregistrarea semnalului electric al ocului de
ntindere, fac posibil observarea unei latene scurte caracteristice
reflexelor monosinaptice. Deoarece parametrii reflexului miotatic
variaz mult individual, se impun nregistrri simultane dreapta-stnga.
La subiecii normali se observ o asimetrie discret n latena reflexului
miotatic: 0-1 ms, cu o medie de 0,13 ms.

La adulii tineri i sntoi reflexul miotatic poate fi nregistrat


electric aproape ntotdeauna, dar cu naintarea n vrst apare o
cretere a perioadei de laten i/sau o reducere n amplitudinea
rspunsului reflex.

La pacienii cu DTM se evideniaz o asimetrie marcat a amplitudinii


reflexului miotatic, precum i prelungirea perioadei de laten de partea
simptomatic (cu o diferen mai mare de 1 ms ntre partea stng i
cea dreapt).