Analizatorul olfactiv

Chetreanu Matei, Constantin Rares, Cristea Laurentiu, Crosman Gabriel,

Drinceanu Maria, Lobont Miruna, Manolescu Ruxandra, Mocanu Matei,
Olariu Smaranda
Simul mirosului

Simtul mirosului este slab dezvoltat la om, comparativ cu unele animale.

Rolul sau principal consta in a depista prezenta in aer a unor substante
mirositoare, eventual nocive, si impreuna cu simtul gustului, de a participa la
aprecierea calitatii alimentelor si la declansarea secretiilor digestive.
Analizatorul olfactiv are rol in aprecierea calitatii aerului, prevenind
patrunderea in organism pe calea aerului a unor substante nocive. Stimulii
periferici sunt reprezentanti de substantele volatile, care ajung la receptori
odata cu aerul inspirat. Intensitatea senzatiei olfactive este proportionala cu
concentratia substantei odorante in aer si depinde de urmatorii factori:
gradul de solubilitate a particulelor in lichidul care acopera mucoasa,
umiditatea mucoasei, varsta si starea fiziologica a organismului.
Structura

Receptorii analizatorului olfactiv sunt chemoreceptori care ocupa partea

postero-superioara a foselor nazale, fiind reprezentati de celulele bipolare
din mucoasa olfactiva care are si rol de prim neuron. Celulele bipolare au o
dendrita scurta si groasa, care se termina cu o vezicula, butonul olfactiv,
precazuta cu cili.
Axonii celulelor bipolare (10-20) pleaca de la polul bazal si se inmanuncheaza
pentru a forma nervi olfactivi care strabat lama ciuruita a etmoidului si se
termina in bulbul olfactiv, facand sinapsa cu neuronii multipolari (celulele
mitrale) de la acest nivel, care reprezinta al II-lea neuron al caii olfactive.
Axonii lor formeaza tractul olfactiv, care in final se proiecteaza pe fata
medial a lobului temporal (aria olfactiva girul hipocampic si nucleul
amigdalian). Calea olfactiva nu are legaturi directe cu talamusul.
Structura

Calea de conducere este formata din 2 neuroni :

-protoneuronul, care este chiar receptorul (neuron bipolar). Axonii acestor
neuroni formeaza nervii olfactivi, care strabat lama ciuruita a osului etmoid si
se indreapta spre bulbul olfactiv;
-deutoneuronul este reprezentat de celulele mitrale din bulbul olfactiv
(neuroni multipolari), ai caror axoni formeaza tractusurile olfactive, ce ajung
in segmental central;
Structura

Segmentul periferic al analizatorului olfactiv este reprezentat de un

neuroepiteliu olfactiv dispuse n profunzimea cavitilor nazale pe volutele
etmoidale, parial pe suprafaa corneilor nazali i organul vomero-
nazal Jacobson.Epiteliul olfactiv se deosebete de cel respirator,din restul cavitii
nazale i este format din neuroni senzitivi bipolari, nconjurai de celulele
epiteliale de susinere, iar la polul apical prezint o excrescen globuloas ce
trimite, la suprafaa epiteliului mucoasei, prelungiri subiri denumite cili
olfactivi acoperii de o pelicul protectoare de mucus.
Prelungirile neuronale sunt lipsite de teaca de mielin i se grupeaz n
mnunchiuri formnd filetele olfactorii care, dup ce strbat lama ciuruit a
etmoidului, abordeaz bulbii olfactivi.

Segmentul de conducere este reprezentat de axonii celulelor olfactive

care formeaz filetele olfactive ce fac sinaps cu dendritele neuronilor din
bulbul olfactiv.
Segmentul central este situat n zonele corticale din circumvoluiunea
hipocampului i scoara lobului temporal.
Recunoaterea unor substane dup
miros. Pragurile sensibilitii olfactive
Pentru ca o substanta sa stimuleze receptorii olfactivi, trebuie sa fie volatile
si sa aiba o anumita concentratie in aerul respirator. Substanta ordonata
provoaca stimularea si senzatia olfactiva daca ajunge in cornetul nazal
superior la nivelul mucoasei olfactive, fiind necesare, fie o inspiratie mai
profunda, fie inspiratii scurte si repetate (adulmecare).
Pragul sensibilitatii olfactive este repreentat de concentratia minima dintr-o
substanta ordonata care provoaca senzatia de miros. Pentru eter este de
1/1000000 g/L aer, iar pentru mosc pragul este de zece ori mai scazut
1/10000000 g/L aer.
Desi nu exista o clasificare a mirosurilor, fiind foarte variate, exista incercari
de a le grupa in aromatice, eterice, balsamice etc.
Recunoaterea unor substane dup
miros. Pragurile sensibilitii olfactive
Determinarea sensibilitatii olfactive se face, in laboratoarele specializate, cu
olfactometrul. Pentru testarea acuitatii olfactive se poate folosi un olfactometru
simplu, dintr-o para de cauciuc prin a carei apasare se pompeaza brusc in nasile
subiectului aerul care contine substanta ordonata in concentratia dorita. Acuitatea
olfactiva este invers proportional cu concentratia substantei ordonate.
O sensibilitate foarte mare o avem pentru mercaptan (derivate organic al
sulfului), care poate fi perceput chiar la o concentratie de 1*10^(-10) mg/m^3 aer,
fiind folosit in proportii infime in amestec cu gazul metan (indoor), pentru a se
depista usor prezenta acestuia.
Anumite substante chimice stimuleaza terminatiunile nervoase ale altor nervi
cranieni, cum ar fi trigemenul:
1. Trigemenul este stimulat de piper si determina declansarea reflexa a stranutului.
2. Substantele volatile din ceapa declanseaza lacrimarea
3. Amoniacul este utilizat pentru initierea reflexelor respiratorii si la trezirea unei
personae aflate in satre de inconstienta.
Olfactometrul
Nasul

Organul care ndeplinete simul olfactiv este nasul. Fosele comunic cu

exteriorul prin nri. Este cptuit cu cu mucoas nazal prevazut cu periori
i glande ce secret mucus. Nasul (lat. nasus) n anatomie nseamn un organ
al vertebratelor care este compus din orificiul nrilor i cavitatea nazal.
La om ca si la celelalte mamifere, nasul este situat n centrul fetei sau
n vrful botului, dup cavitatea nazal urmnd faringele unde se
ntlneste calea respiratorie cu calea digestiv.
Din punct de vedere anatomic nasul apartine de partea extern a cilor
respiratorii.
Funcia nasului
Funcia respiratorie prin nas se inspir si expir aerul necesar respiraiei,
nasul avnd si un rol de filtrare a impurittilor din curentul de aer inspirat
prin perisorii si mucoasa nazal umed.
La om prin inspiratie sunt folosite nrile alternativ (la un interval de 20-30 de
minute), astfel exist posibilitatea de regenerare a mucoasei nazale.
Funcia mirosului ndeplinit de regio olfactoria din nas. Fosele comunica
cu exteriorul prin nari si cu faringele prin coane. Este captusit cu cu mucoasa
nazala prevazuta cu perisori si glande ce secreta mucus.
Mirosurile sunt detectate prin stimularea receptorilor de la nivelul epiteliului
olfactiv o zona de marimea unui timbru situata in profunzimea foselor
nazale, care este practic singura zona a creierului in care terminatiile
nervoase vin in contact direct cu aerul. De la bulbul olfactiv una din cele
mai vechi structuri ale creierului, impulsurile nervoase ajung in final la ariile
corticale superioare, asa cum este cortexul frontal, care intervine in
perceptia constienta a mirosurilor, nu inainte insa de a face escala in ariile
mai vechi din punct de vedere filogenetic precum amigdala si hipocampul,
care intervin in integrarea mirosurilor in viata afectiva si amintirile legate de
miros.
Bolile nasului
1. Sinuzita infecie ale membranei
mucoase care cptuete interiorul foselor
nazale i sinusurile. Sinusurile sunt spaii goale sau caviti localizate n jurul ochilor, obrajilor i
a nasului. Cnd membrana mucoas se inflameaz, se tumefiaz, blocheaz drenajul fluidului din
sinus spre nas i gt, determinnd durere i presiune n sinusuri.
1. Rinita inflamaie a mucoasei foselor nazale i se traduce prin congestie nazal, nsoit de
rinoree (secreii) i uneori de dureri faciale.
2. Polipoza nazal (polipii ) cnd mucoasa care cptuete interiorul nasului se inflameaz
se poate uneori destinde n cavitatea nazal, formnd protuberane numite polipi
nazali. Polipii nazali arat ca nite mici boabe de struguri perlate. Dei neprimejdioi,
nfund deseori pasajele nazale, fcnd respiraia dificil i uneori afectnd simul mirosului.
Dac polipii nazali blocheaz orificiul dintre cavitatea nazal i unul dintre sinusuri pot
aprea dureri.
3. Deviaia de sept septul nazal este acel perete subire din interiorul nasului care desparte
cele dou caviti nazale, stnga i dreapta. Ideal, septul nazal este situat central iar cele
dou caviti sunt perfect egale. Cu toate acestea, la 80% dintre persoane, septul nazal este
deplasat ntr-o parte, rezultnd un pasaj nazal mai mic dect cellalt.
4. Epistaxis sngerarea nazal. Exist dou tipuri de epistaxis, anterior i posterior, n
funcie de locul de origine al sngerrii. Dac epistaxisul este anterior sngerarea provine din
septul inferior (peretele ce desparte cele dou fose nazale). Numit i zona Little sau
Kiesselbach aceast parte a nasului conine o vascularizaie bogat care poate fi uor lezat.
Sinuzita
Clasificarea mamiferelor in functie
de sensibilitatea olfactiv
macrosmatice-simul olfactiv este exagerat de dezvoltat datorit faptului c,
axonul unei celule olfactive realizeaz sinapse cu dendritele a 5-6 neuroni
mitrali (din bulbul olfactiv),astfel c, excitaiile culese de o singur celul
olfactiv determin excitaia a 5-6 neuroni din segmentul central (de ex.
carnasiere, roztoare, insectivore);
microsmatice-sensibilitatea olfactiv este redus datorit faptului c,
excitaiile culese de celulele olfactive ajung, prin sinapse, la o singur celul
mitral i la un singur neuron din segmentul central (de ex. cetaceele,
primatele, psrile);
anosmatice-sensibilitatea olfactiv este aproape inexistent (de ex.
cetaceele
cu dini, delfinul).
La psri, numai cornetul nazal superior i poriunea
corespunztoare a cavitii nazale sunt acoperite de epiteliul olfactiv
Sfrit!