- PRIN SCDEREA NUMRULUI DE DINI -

GHIULESCU CRISTINA-MARIA
ANUL V, SERIA 1, GRUPA 9
CUPRINS
DEFINIIE. TERMINOLOGIE.
ANODONIA TOTAL
ANODONIA PARIAL (HIPODONIA)
HIPODONIA IN DENTIIA TEMPORAR
HIPODONIA IN DENTIIA PERMANENT
DIAGNOSTIC DIFERENIAL
ETIOLOGIE
TRATAMENT
DEFINITIE. TERMINOLOGIE
Definitie:
Absenta in totalitate sau a unui numr variabil de dini
ca urmare a deficientelor in formarea sau dezvoltarea
mugurilor dentari.
Terminologie: agenezie,
anodontie,
hipodontie,
oligodontie.
Oxford Handbook of Clinical Dentistry (1999):

Anodontie = absenta completa a tuturor dinilor;

Oligodontie (termen american) = absenta unuia sau a
mai multor dini;
Hipodontie = echivalentul britanic al oligodontiei.

Oligodontia Hipodontia
Boboc:
Anodontie = absenta unor dini (pana la numrul total) ca
rezultat al neformarii mugurilor dentari sau al distructiei
lor in stadii incipiente de dezvoltare; mugurii au existat, dar
s-au pierdut in urma unor interventii chirurgicale sau prin
procese patologice;
Agenezie = lispa dentara prin neformarea mugurilor .

Bhaskar :
Anodontie adevarata = absenta dinilor datorita
perturbarii procesului formativ;
Anodontie falsa = absenta clinica a dinilor, desi nu au
existat perturbari in formarea si
dezvoltarea ulterioara a mugurilor dentari.
Alti autori:

Hipodontie = absenta a 1-5 dini;

Oligodontia = absenta a > 6 dini.

Clasificare Forme clinice:

Anodonia total ( complet )

Anodonia parial ntins (numr mare de dini)
redus (frecvent este
unidentar, 1-2 dini)
ANODONIA TOTAL
se intalneste rar;

intereseaza de obicei ambele

dentitii, dar poate fi afectata
numai dentiia permanenta;

absenta tuturor dinilor se

asociaza cu alte perturbari in
dezvoltarea organismului, asa
cum este cazul in displazia
ectodermala hipohidrotica.
DISPLAZIA ECTODERMAL HIPOHIDROTIC
afectiune ereditara cu transmitere recesiva legata de sex, fiind mai frecventa
la barbati;
intereseaza intr-o masura mai mare sau mai mica toate structurile derivate
din ectoderm;
aspect cranio-facial caracteristic: fruntea proeminenta, saua nazala
infundata, buzele in protruzie, parul blond, subtire, absenta genelor si
sprancenelor, tegumentele uscate;
glandele sudoripare sunt reduse ca numr sau lipsesc capacitate scazuta
de a tolera temperaturile inalte;
glandele sebacee lipsesc;
unghiile sunt formate imperfect sau lipsesc;
in formele mai severe sindactilie;
anodonia poate fi completa, dar de cele mai multe ori este parial, cu dinii
prezenti de forma conica si cu aspect opalescent (oligodontie severa) .
ANODONIA PARIAL (HIPODONIA)
Definiie:
absena congenitala a unui sau mai multor dini din
dentiia temporara si/sau permanenta.

In functie de numrul de dini, hipodonia poate fi:

redus = absenta a 1-2 dini pe o hemiarcada
intins (sever) = oligodontie (dupa unii autori) =
absenta prin agenezie a cel putin 4 dini dupa unii
autori, sau 6-8 dini dupa altii.
Anodonia parial
Anodonii aspect radiografic
Hipodonia poate fi intalnit ca:

afeciune izolat sau non-sindromic (hipodontii reduse);

manifestare in cadrul unor boli complexe ca:
sindromul Down,
despicaturile labio-maxilo-palatine,
sindromul Reiger,
displazia ectodermala,
Incontinentia pigmenti
sindromul oro-facio-digital (sunt de obicei hipodontii intinse).

Caracteristici:

este mai frecventa decat absenta total a dinilor (anodonia);

prezinta variatii largi rasiale;
s-a observat ca absenta congenitala a dinilor este mai mare l-a
eschimosi, la indienii americani si la rasele orientale si mai putin
frecventa la rasa neagra;
HIPODONIA IN DENTIIA TEMPORAR
Definitie:
Absenta parial, prin neformare, a dinilor temporari
Caracteristici:

are o prevalenta redusa (0.1- 0.7%);

nu prezinta diferente intre cele doua sexe;
se intalneste cu predilectie in zona frontala;
intereseaza in special incisivii laterali de la ambele arcade si
caninul inferior;
forma extinsa de hipodontie este rara si se asociaza unor
afectiuni generale cum este displazia ectodermala
hipohidrotica;
sunt insa si cazuri de hipodontie severa non-sindromica atat in
dentiia temporara cat si in cea permanenta;
s-a observat ca exista o corelatie puternica intre hipodonia
dinilor temporari si cea a dinilor permanenti. Astfel, agenezia
unui incisiv temporar este urmata adesea de absenta
succesorului permanent si chiar de creterea prevalentei
anodontiei in alte regiuni.
HIPODONIA IN DENTIIA PERMANENT
Caracteristici:

este mai frecventa decat hipodonia in dentiia temporara;

atinge valori cuprinse intre 3, 5 si 9.6%, daca in calcul nu se ia
in considerare si absenta molarului de minte;
in 50% din cazuri lipsesc doi sau mai multi dini, adesea
absenta fiind simetrica;
in privinta afectarii celor doua sexe nu exista concordanta de
pareri;
intereseaza cu predilectie anumiti dini permanenti, de regula
ultimii din fiecare grup dentar: molarul de minte, incisivul
lateral, superior, premolari secunzi;
nu este exclusa absenta oricarui alt dinte, frecventa fiind insa
foarte redusa.
Hipodonia dinilor permanenti se poate intalni:

in unele afectiuni generale dintre care:

displazia ectodermala,
sindromul Down,
despicaturile labio-palatine,
sindromul Bloch-Sulzberger (incontinentia pigmenti);

in asociere cu alte anomalii dentare intre care se numr:

anchiloza molarilor temporari,
taurodontie,
incisivi laterali superiori in forma de tarus,
hipoplazii de smalt.
 Agenezia molarului de minte este relativ crescuta,
variind intre 10 si 35 % ;
Agenezia premolarilor intereseaza cu precadere
premolarul secund inferior:
Agenezia incisivului lateral se intalneste cu o
frecventa care variaza intre 1.1 si 3.2 %
DIAGNOSTIC DIFERENIAL

Anodonia trebuie difereniat de:

Pseudoanodonia = absenta clinica a dinilor datorita

unor incluzii dentare sau eruptii
intarziate;

Anodonia fals = absenta clinica a dinilor datorita exfolierii

sau indepartarii germenului dintelui
permanent in formare odata cu extractia
predecesorului temporar.
Pseudoanodonia sau incluzia dentara se caracterizeaza prin:

absenta clinica a dinilor datorita unor incluzii dentare sau eruptii

intarziate;
intereseaza mai frecvent molarii de minte inferiori, caninii superiori
si in mai mica masura premolarii, caninii inferiori si molarii secunzi;
foarte rar se intalnesc incluzii ale incisivilor si molarilor de sase ani.

Cauzele pseudoanodontiei :

Diferite obstacole (inghesuiri dentare sau alte obstacole fizice, de

exemplu prezenta unui dinte supranumerar, a unui odontom);
Trasee anormale eruptive datorita unei orientari neobisnuite a
germenului dentar;
Anchiloza dentara, adica fuziunea dintelui cu osul alveolar, mai
frecventa la molarii temporari;
Eruptia intarziata, ca in cazul disistozei cleido-craniene si al
sindromului Down.
ETIOLOGIE
Cauzele anodontiei:

deficiente la nivel mucozal, deviatii ale traseului nervilor periferici, sau o dezvoltare
defectuoasa a tesutului de suport;
perturbari aparute la nivelul structurilor implicate in initierea formarii lamei
dentare sau a mugurilor dentari prin interventia factorilor genetici si/sau de mediu;
factorii genetici - exemplul tipic fiind anodontia din displazia ectodermala ereditara
si anodontia incisivului lateral;
despicaturile de maxilar si expunerea la radiatii ionizante;
doze suficient de mari de radiatii provoaca moartea ameloblastelor sau
odontoblastelor, indiferent de pozitia lor in ciclul celular si chiar si a celulelor
precursoare odontogene rezultand dinti opriti din evolutie sau absenti, in raport cu
gradul dezvoltarii surprins in momentul iradierii
Chimioterapia intensiva si repetata in perioada formarii initiale a tesuturilor dure
dentare.
TRATAMENT
La copil si adolescent, in alegerea metodei de tratament
se tine cont de:

Forma clinica de agenezie;

Tipul dentitiei;
Topografie;
Tulburari functionale determinate;
Varsta la care se depisteaza anomalia.
1) In cazul ageneziei tuturor dintilor si in hipodontiile
intinse:
protezarea mobilizabila este cea mai buna optiune de
tratament.
Se considera ca varsta de 21/2 3 ani este varsta
minima cand se poate realiza protezarea mobilizabila.
Prin aplicarea la varste mici, protezarile contribuie la:
- restabilirea functiilor aparatului dento-maxilar
- asigurarea conditiilor pentru dezvoltarea cat mai
aproape de fiziologie a acestuia
- au si un beneficiu psihologic, deoarece permit
integrarea optima a micului pacient in anturajul
celor de o varsta cu el.
2) In hipodontiile reduse, in cazul absentei dintilor temporari:
de cele mai multe ori tratamentul nu este necesar.

3) In hipodontiile reduse, in cazul absentei dintilor

permanenti:

cand exista dintele temporar, pastrarea si remodelarea lui

coronara sau extractie si mentinator de spatiu pana cand
se va putea face o lucrare protetica fixa sau posibila
deplasare ortodontica a dintilor vecini;
cand nu exista dintele temporar, inchiderea ortodontica a
spatiului sau aplicarea unui mentinator de spatiu pana cand
se va putea face lucrarea protetica fixa.
4) In agenezia incisivului lateral maxilar:

cand exista spatiu: proteza partiala care va fi inlocuita in

viitor cu o punte si urmarirea clinica si radiologica a
traseului eruptiv al caninului permanent si extractia
caninului temporar in cazul in care caninul permanent
pare sa se deplaseze mezial de acesta;

cand nu exista spatiu: proteza partiala si rezlovarea

incongruentei cand erup premolarii sau se lasa caninul sa
erupa in spatiul lateralului si ,daca este cazul, se face si
redresare ortodontica;
Agenezia incisivilor laterali - inchiderea ortodontica a spatiului
5) In agenezia premolarului doi:

cand exista spatiu: pastrarea cat mai mult timp a molarului doi
temporar daca este sanatos sau extractie daca are prognostic
rezervat, urmata de inchiderea partiala a spatiului prin migrarea
spre mezial a primului molar permanent, al carui ax va necesita
corectare ortodontica inainte de realizarea unei punti;

cand nu exista spatiu: agenezia premolarului, mai ales daca este

bilaterala, rezolva problema incongruentei, asa ca nu se face nici
un tratament.

Pentru a nu bloca procesul de crestere, tratamentul prin

punti al ageneziilor aflate de o parte si de alta a unei suturi trebuie
sa se faca dupa incheierea activitatii osteogenetice suturale, in
special dupa incheierea activitatii suturii mediopalatine.