Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
3
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ – PARTEA I
PROCESELE DE CUNOAȘTERE
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
I. ATENTIA
Def.= funcția psihică prin care se realizează orientarea și
concentrarea electivă a activității psihice asupra unui grup
limitat de obiecte, fenomene și acțiuni definite.
In mod clasic se distinge:
-Atentia involuntară: determinata de stimuli senzoriali ce
apar brusc, în stare de nepregătire a organismului sau care
poartă o noutate informațională;
-Atentia voluntară: deliberată și susținută de un efort
volitional; are nevoie de motivație, are durată limitată, în
medie 20 minute.
-Atentie postvoluntară (habituală): care se caracterizează
prin stare de pregătire, de așteptare în vederea recepției mai
corecte a stimulilor;
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
Disprosexiile (tulburări de atenție):
1. Hiperprosexia= caracterizată prin exagerarea
orientării selective a activității de cunoaștere, se
manifestă selectiv, cu predilecție într-un anumit sector al
vieții psihice sau pe un anumit conținut ideativ. La
bolnavii fobici și obsesionali este accentuată și orientată
pe fobiile și obsesiile lor.
2. Hipoprosexia= reprezintă scăderea orientării
selective a activității de cunoaștere; se întâlnește în:
surmenaj, irascibilitate, anxietate, oligofrenii, și in toate
stările confuzionale.
3. Aprosexia= dispariția oricăror posibilități prosexice
și care apare în stări confuzionale grave.
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
II. SENZAȚIA ȘI PERCEPȚIA
SENZAȚIA = proces psihic elementar prin acțiunea obiectelor și
fenomenelor lumii materiale asupra organelor de simț.
PERCEPȚIA = procesul psihic de proiecție în conștiința a unei
imagini unice, sintetice și integrale, realizată prin analizarea,
compararea și sintetizarea senzației.
Modificari cantitative ale senzațiilor:
1. Hiperestezia= coborârea pragului senzorial, tradusă prin
impresia de creștere a intensității senzațiilor și percepțiilor.
Persoanele respective suportă greu atingerile cutanate, zgomotele,
lumina, etc.;
2. Cenestopatiile= reprezintă o formă aparte de hiperestezie,
caracterizată printr-o tulburare conștientă a senzației și percepției.
Cenestopatiile ,,pure’’, funcționale se întâlnesc în majoritatea
sindroamelor nevrotice.
SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ
3. Hipoestezia= apare drept consecință a creșterii pragului
senzorial și se caracterizează prin scăderea acuității senzoriale.
(isterie, tulburări de conștiință, oligofrenii, schizofrenie, etc.)