Sistemul locomotor cuprinde totalitatea organelor

care realizează mișcarea și este alcătuit din:

• sistemul osos (componenta pasivă);
• sistemul muscular
(componenta activă).
Sistemul osos
Sistemul osos îndeplinește următoarele roluri:
susținere, protecție, locomoție, hematopoieză (procesul de
formare și de maturație a celulelor sangvine) și depozit de
substanțe minerale. (Ariniș, 2006, p. 67)
Oasele sunt organe dure, rezistente care alcătuiesc
scheletul uman. Acestea, după raportul existent între cele trei
dimensiuni (lungime, lățime, grosime) pot fi:
 Oase lungi care formează scheletul
extremităților și sunt alcătuite din
diafiză (corpul osului) și două
extremități numite epifize. Diafiza
prezintă la exterior periostul (membrană
conjunctivă vascularizată, cu rol de
creștere în grosime a osului și de
refacere a țesutului osos, în cazul
fracturilor). În interior, diafiza prezintă
țesut osos compact, iar central, un canal
cu măduvă osoasă. Epifizele prezintă la
exterior țesut osos compact, iar la
interior, țesut osos spongios.
 Oase late (de grosime mică, fiind
turtite), cum sunt cele ale boltei
craniene, sternului, coastelor etc.;
 Oase scurte (cu cele trei
dimensiuni aproape egale), cum
sunt: vertebrele, tarsienele,
carpienele etc. Oasele late și cele
scurte au la periferie un manșon de
țesut compact, ce acoperă osul
spongios.
Există și oase neregulate, cum
sunt cele ale bazei craniului.
 Oasele cresc atât în lungime, cât și în grosime până în
jurul vârstei de 22-23 de ani. Creșterea în lungime are loc la
nivelul cartilajelor de creștere. Oasele conțin apă (30%), o
cantitate mare de săruri minerale și substanțe organice
(osteină).
Scheletul cuprinde 206 oase la adult,dar aproximativ
300 la nou-născut. Numărul redus de oase ale adultului este
consecința sudării, cum este cazul coxalului, ce provine din
sudarea a trei oase – ilion, ischion și pubis.
Scheletul uman este compus din scheletul
capului, scheletul trunchiului și scheletul membrelor.
 Scheletul capului este alcătuit din oasele ce
adăpostesc encefalul și care formează neurocraniul – patru
oase neperechi: frontal, etmoid, sfenoid și occipital și două
perechi: temporale și parietale și din oasele feței care
alcătuiesc viscerocraniul.
Viscerocraniul este format din șase oase perechi
(maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice și
cornetele nazale inferioare) și două oase nepereche (vomerul
și mandibula). (Cristescu, 2014, p.64)
1. Frontal
2. Sfenoid
3. Nazal
4. Etmoid
5. Lacrimal
6. Zigomatic
7. Maxilar
8. Mandibulă
9. Canal auditiv
extern
10.Occipital
11.Temporal
12.Parietal
 Scheletul trunchiului
este format din coloana
vertebrală, stern, coaste și
bazin.
 Coloana vertebrală are un
triplu rol: ax de susținere a
scheletului, protecția măduvei
spinării, participant la mișcările
capului și a trunchiului. Are o
lungime de aproximativ 70 de cm
și este alcătuită din 33-34 de
vertebre articulate relativ flexibil
între ele și grupate pe regiuni.
(Cristescu, 2014, p.65)
Regiunile coloanei vertebrate

 Regiunea cervicală – 7
vertebre
 Regiunea toracală -12
vertebre
 Regiunea lombară -5
vertebre
 Regiunea sacrală -5 vertebre
alcătuiesc osul sacrum
 Regiunea coccigiană – 4-5
vertebre alcatuiesc osul
coccis
 Sternul este un os lat, compus din trei regiuni: manubriu,
corp și apendice xifoid. Pe laturi prezintă șanțuri în care se
atașează cartilajele claviculare și costale.
 Coastele sunt în număr de 12
perechi, primele 7 se articulează
cu un capăt la stern și cu celălalt
la vertebre, următoarele 3 perechi
se articulează posterior cu coloana
vertebrală, iar anterior, printr-un
cartilaj comun, cu sternul.
Ultimile două perechi sunt cele
mai scurte, se articulează numai
posterior cu coloana vertebrală, și
se numesc flotante. (Huțanu,
2006, p.82)
 Scheletul membrelor se articulază la trunchi
prin două centuri: centura scapulară unește
scheletul membrelor superioare cu scheletul
trunchiului și este compusă din clavicule și
omoplați, iar centura pelviană unește scheletul
membrelor inferioare cu osul sacru și este
compusă din oasele coxale.
 Scheletul propriu-zis al
membrului superior este
compus din: humerus
(scheletul brațului), radius,
cubitus (scheletul
antebrațului) și 8 carpiene, 5
metacarpiene și 14 falange
(câte 3 pentru fiecare deget,
cu excepția degetului mare)
care formează scheletul
mâinii.
 Scheletul membrelor inferioare
cuprinde femurul (scheletul
coapsei), tibia și peroneul (scheletul
gambei) și scheletul labei piciorului,
compus din 7 tarsiene, 5
metatarsiene și 14 falange (scheletul
piciorului). La articulația coapsei cu
gamba, pe fața anterioară, se află
fixată, prin ligamente, rotula os care
conferă mai multă rezistență
articulației. Legăturile dintre oase se
realizează prin articulații care
constituie și sediul mișcărilor.
Articulațiile
Articulațiile sunt formațiuni structurale de legătură dintre
oase. În funcție de mobilitatea pe care o permit, ele se clasifică în:
fixe, mobile și semimobile.
a. Articulațiile fixe nu permit mișcarea sau permit
mișcări reduse (exemple: articulațiile oaselor cutiei craniene,
articulațiile osului coxal etc.).
b. Articulațiile semimobile permit mobilitate redusă,
suprafețele articulare fiind aproape plane (exemplu: articulațiile
dintre corpurile vertebrelor).
 c. Articulațiile mobile permit mișcări de flexie,
extensie, abducție, rotație sau mișcări combinate. Capetele
oaselor au cartilaje articulare hialine. Între ele există o
cavitate articulară cu lichid sinovial. La unele articulații, în
cavitatea articulară există discuri sau meniscuri articulare
din cartilaj fibros.

1. Periost
2. Cartilaj articular
3. Os
4. Membrană sinovială
5. Capsula fibroasă
6. Cavitate sinovială

Structura articulației mobile de tip sinovial

Sistemul muscular
Totalitatea mușchilor din organism
formează sistemul muscular. Mușchii
reprezintă aproximativ 40% din greutatea
corpului. După locul pe care îl ocupă în
organism și funcția îndeplinită, mușchii se
clasifică în: mușchi scheletici (somatici) și
mușchi viscerali.
Funcțiile mușchilor scheletici: determină
mişcările corpului, dau forma corpului,
contribuie la menţinerea poziţiei verticale a
corpului, produc căldură.
 Mușchii viscerali sunt mușchii care se găsesc în
structura organelor interne (cu excepția inimii) și asigura
activitatea motorie a acestora. (Tibea, 2015, p. 94)
Mușchii scheletici constituie componentele active
ale sistemului locomotor. Sunt mușchi striați voluntari.
Contracția acestora se efectuează la comanda directă a
sistemului nervos central. Mușchii scheletici mențin poziția
corpului prin contracții tonice și asigură deplasarea prin
contracții rapide determinate de impulsurile provenite de la
sistemul nervos.
 După poziția în organism, mușchii somatici se împart în:
mușchii capului, gâtului, trunchiului și membrelor.
 Mușchii capului sunt: mușchii mimicii, mușchi cutanați
grupați în jurul orificiilor orbitale, nazale și orificiului bucal
(orbicularul buzelor), mușchii masticatori (maseteri și
temporali), mușchii limbii și mușchii extrinseci ai globului
ocular.
Mușchii gâtului sunt: pielosul
gâtului, mușchii
sternocleidomastoidieni și hioidieni.
 Mușchii
trunchiului sunt:
mușchii spatelui și
ai cefei (trapez,
marele dorsal),
mușchii toracelui
(pectorali, dințați,
intercostali,
diafragma) și
mușchii
abdomenului
(drept abdominal,
oblici).
 Mușchii membrului superior sunt: mușchii umărului
(deltoid), mușchii brațului (biceps și triceps brahial),
mușchii antebrațului (pronatori și supinatori ai
antebrațului, flexori și extensori ai degetelor) și mușchii
mâinii.
 Mușchii membrului inferior sunt: mușchii fesieri;
mușchii coapsei (croitor, cvadriceps femural, biceps
femural, adductori ai coapsei), mușchii gambei
(gastrocnemian, pronatori și supinatori ai piciorului,
flexori și extensori) și mușchii piciorului (extensori ai
degetelor și plantari). (Roșu, 2014, p.69)
A. Vedere anterioară: 18. Mușchii
1. Frontal; antebrațului;
2. Orbicularul ochilor; 19. Fesier;
3. Orbicularul 20. Biceps femural;
buzelor; 21. Semitendinos;
4. Sternocleidomastoi 22. Semimembranos;
dian; 23. Adductorii coapsei;
5. Deltoid; 24. Gastrocnemieni;
6. Marele pectoral; 25. Soleari;
7. Biceps brahial; 26. Tendonul lui
8. Dințat anterior; Achille.
9. Oblic extern;
10. Drept abdominal;
11. Croitor;
12. Cvadriceps femural;
13. Adductor lung;
14. Mușchii anteriori ai
gambei;
27. vast medial.
B. Vedere dorsală:
15. Trapez;
16. Marele dorsal;
17. Triceps brahial;
 Din punct de vedere chimic, mușchiul este alcătuit 75-
80% din apă și 20-25% din reziduu uscat. Din acesta, 99%
reprezintă substanțe organice și numai 1%, substanțe anorganice.
Mușchii se fixează de oase prin tendoane. (Tibea, 2015, p.95)
Proprietățile specifice mușchilor sunt: extensibilitatea,
elasticitatea, excitabilitatea, contractilitatea.
 Extensibilitatea reprezintă proprietatea mușchiului de a se
întinde, pasiv, sub acțiunea unei forțe exterioare.
 Elasticitatea este proprietatea mușchiului de a se deforma sub
acțiunea unei forțe externe și de a reveni la starea inițială după
ce forța a încetat.
 Excitabilitatea reprezintă proprietatea prin care mușchiul
răspunde prin potențiale de acțiune la acțiunea unui
excitant și are la bază proprietățile membranei celulare.
 Contractilitatea este proprietatea specifică mușchiului de
a dezvolta o tensiune asupra punctelor sale de origine și
inserție. În timpul contracției, mușchiul își schimbă forma,
nu și volumul. Stimulul natural care poate produce o
contracție este impulsul nervos.
Bibliografie
 Ariniş, I, (2006), Biologie - manual pentru clasa a XI-a, Ed.
Sigma,
 Cristescu, D.; Sălăvăstru, C.; Voiculescu, B.; Niculescu, C.;
Carmaciu, R.;(2014), Biologie - manual pentru clasa a XI-a, Ed.
Corint
 Huțanu, E.; (2006) Biologie - manual pentru clasa a XI-a, Ed.
Didactică și pedagogică, București
 Pelmus-GIersch, Ș; Toma, A.; (2006),Biologie - manual pentru
clasa a XI-a, Ed. CD. Press, București
 Roșu,I.; Istrate,C.; Ardelean, A. (2014), Biologie - manual pentru
clasa a XI-a, Ed. Corint,
 Tibea, F. (2015), Biologie - manual pentru clasa a VII-a, Ed.
Didactică și pedagogică