Cuprul

Definitie
Metode de obtinere
Stare naturala
Proprietati fizice,
chimice
Utilizari
Bibliografie
Defintie Originea numelui: din cuvântul latinesc cyprium
(dupa insula Cipru).

• Cuprul (numit si arama) este un element din tabelul

periodic avand simbolul Cu si numarul atomic 29.
• Cuprul este un metal de culoare roscata, foarte
bun conducator de electricitate si caldura. Cuprul
a fost folosit de oameni din cele mai vechi timpuri,
arheologii descoperind obiecte din acest metal
datand din 8700 i.H. Se poate afirma că
acest metal a apărut în Egipt,
cu 5 000 de ani î.e.n. și apoi,
cam cu un mileniu mai târziu, în
regiunea dintre Tigru
(râu) și Eufrat, unde se
dezvoltase civilizația sumeriană
O bucată de cupru coclit din Zakros,Creta
 Metode de obtinere
La scară industrială
Minereurile (sulfuroase) nu conțin foarte mult cupru, de obicei
2-4%, rareori peste 7%. De aceea, înainte de procedeul de
obținere a metalului este necesara o concentrare.
Aceasta constă într-o prăjire parțială, cu aer insuficient. În
urma procedeului se obține o zgură formată din sulfură
de fier și de cupru, numită generic mată cuproasă.
Cu toate acestea, cuprul este impur, de puritate 95-98%;
impuritățile constau
în fier, plumb, zinc, antimoniu, aur și argint, precum și
cantități mici de sulf și arsen. Îndepărtarea impurităților se
face într-un cuptor cu flacără, sau prin cuprul electrolitic
(prin electroliză), obținându-se cupru de puritate aproape
maximă, 99,9%.
În laborator
Cea mai cunoscută reacție de obținere a cuprului în
laborator este cea dintre fier și sulfat de cupru. Prin
aceasta se poate obține cupru, depunându-se pe
bucata de fier metalic introdus în eprubetă.
Totodată, prin electroliza soluției de sulfat de cupru se
poate obține acid sulfuri
 Starea naturala
• Cuprul se gaseste ca metal liber în natura sau sub forma de
compusi sau minerale. Cea mai mare bucată de cupru
elementar găsită în natură cântărea 420 de tone, și a fost
găsită în anul 1857 in Michigan, Statele Unite ale Americii.
Multe minerale conțin cupru, ca de
exemplu calcopirita, azuritul, malachitul
Denumire Formulă Conținut (%)
• Cupru nativ Cu 100
• Cuprit Cu2O 88,82
• Algodonit Cu6As 83,58
• Tenorit CuO 79,89
• Calcocit Cu2S 79.85
• Mai rar apar în natura minerale oxidice de
cupru, de ex. cuprita Cu2O si carbonatii bazici,
malachita CuCO3 x Cu(OH)2 si azurita
2CuCO3 x Cu(OH)2.
• Cuprul nu lipseste nici de silicati, cum
este dioplasul hexagonal de culoare verde
folosit ca piatra de podoaba.
 Proprietati fizice
• Cuprul metallic are culoarea rosie caracteristica;
în foite extreme de subtiri apare, prin transparenta,
albastru-verzui. Cristalizeaza in retea cubica cu fete
centrate si nu prezinta polimorfism. Proprietatile fizice
ale cuprului metalic sunt mult influentate de impuritati
si, în special caracteristicile mecanice, de
procedeele de prelucrare.
• Conductibilitatea scade însa considerabil,când
cuprul este impurificat, chiar cu cantitati mici de
fosfor, arsen, siliciu sau fier (P, As, Si, Fe). ( Cantitati sub
0,1% din aceste elemente reduce valoarea
conductibilitatii electrice cu 20% sau chiar mai mult ).
Din cauza aceasta, în electrotehnica se utilizeaza pe
scara mare cuprul cel mai pur, electrolitic.
• Cuprul pur este un metal moale (duritate 3 în scara
Mohs), destul de rezistent la rupere si foarte ductil, se
lucreaza bine cu ciocanul, la rece, si se modeleaza la
presiuni mari. Conductibilitatea calorica a cuprului este tot
atât de mare ca a argintului ( 0,93 fata de a argintului,
considerata egala cu 1) si mult mai mare decît a altor
metale uzuale. De aceea se utilizeaza cupru ori de câte ori
este nevoie sa se transmita usor de caldura (tevi fierbatoare
la locomotive, cazane de distilare etc.). De asemenea
conductibilitatea electrica a cuprului, apropiata de a
argintului, întrece mult pe a celorlalte metale.

Un disc din cupru (99.95% pur)

 Proprietati chimice
• La temperatura camerei, cuprul nu se combina cu oxigenul din aer
(formeza însa încet, cu bioxidul de carbon si apa din atmosfera, un
carbonat basic verzui ).

Încalzit în aer sau oxigen, se oxideaza dand Tenorit (CuO) sau, la

temperatura mai înalta: Cuprit (Cu2O). Cuprul se combina, chiar la rece,
cu clorul (umed) si cu ceilalti halogeni; de asemenea are o mare
afinitate pentru sulf si seleniu.

Nu se combina direct cu azotul, hidrogenul si carbonul; formeza însa

indirect combinatii cu aceste elemente.

• Potentialul de oxidare al cuprului fiind negativ, cuprul nu se dizolva în

acizi diluati, ci numai în acizii oxidanti concentrati, cum sunt acidul sulfuric
(H2SO4) si acid azotic (HNO3).
• De aceea este surprinzatoare, la prima vedere,
dizolvarea cuprului, cu degajare de H2, în acid clorhidric
concentrat.

În realitate, în aceasta reactie nu se formeaza ionul Cu+,

ci un ion complex [CuCl2]-. Prin formarea complexului,
concentratia ionilor cuprosi este atât de mult micsorata,
încât potentialul cuprului creste peste acela al
hidrogenului.

Tot asa se explica dizolvarea cuprului metalic, cu

degajare de hidrogen, într-o solutie concentrata de
cianura de sodiu:

Cu + 2CN + HOH -> [Cu(CN)2] + HO + ½ H2

 Utilizari
• robineti;
• cabluri electrice si conductori;
• monezi;
• placi de circuite;
• confectionarea de instalatii, de site, a
radiatoarelor de masini, etc.
Cuprul
 Cuprul in organismul
uman
Cu toate că este un metal, cuprul este, totodată,
un element indispensabil vieții. Se găsește în toate țesuturile
organismului, dar cel mai mult cupru se găsește în ficat, iar
cantități mai mici se găsesc și
în creier, inimă, rinichi și mușchi.
Ca efecte benefice, cuprul ajută organismul să utilizeze fier-ul
din sânge, reducând acțiunile radicalilor liberi
asupra țesuturilor. Consumarea alimentelor de cupru poate,
totodată, preveni anumite boli sau deficiențe, cum ar fi
alergiile, chelia, SIDA, leucemia, osteoporoza și
ulcerul stomacal.
Împreună cu fierul (un alt metal),
cuprul ajută la sinteza celulelor
roșii din sânge.
•Cuprul este larg răspândit în alimente, fructe și carne:
în ficat, scoici, nuci, legume, în majoritatea cerealelor,
în struguri (cea mai bogată sursă). Primele date arata ca
doza medie de cupru într-un regim normal era de 2 -
5 mg. [10] Apa de băutși apele minerale aduc o parte din
necesarul zilnic de cupru al organismului. Alte alimente cu
conținut de cupru sunt crustaceele, și legume verzi (fasolea
verde, etc), semințe, ciuperci și chiar și pudra de cacao.
 Bibliografie
1.Nenitescu C.D. - Chimie generala
2.Mincu Iulian - Elemente de biochimie si fiziologie
a nutritiei
3.Ceausescu D. - Chimie anorganica

Legaturi externe:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cupru
 STUDENT: CALUS LAURENTIU VLAD
SPECIALIZAREA: ECTS
ANUL: I

PROFESOR COORDONATOR: FELICIA DUMITRU