Cuprins

 Monografie
 Mediul
 Amenajarea teritoriului
 Spaţii verzi
 Amenajarea spaţiilor verzi
 Rolul spaţiilor verzi
 Contribuţie personală
 Concluzii
 Bibliografie
keywords

 Mediu, amenajare, spaţii verzi, rol, concluzii

Monografie
Statisticile arată o continuă creştere a zonei locuite a sectorului în
detrimentul suprafeţei agricole şi a spaţiilor verzi, concomitent
cu diversificarea şi îmbunătăţirea serviciilor puse la dispozitia
locuitorilor. Spaţiile verzi pentru recreere şi agrement sunt
areale importante în organizarea funcţională a teritoriului.
Sectorul 6 se află pe locul trei în clasament, acest statut
datorându-se în mare parte suprafeţelor încă mari de spaţii verzi
din cadrul cartierului, care din păcate se afla într-un stadiu
precar de amenajare – funcţională şi peisagistică. Un astfel de
neajuns reprezintă unul din argumentele care fundamentează
modernizarea parcului Drumul Taberei. Funcţiilor de recreere şi
agrement pe care le îndeplinesc în mod normal aceste zone verzi
(Parcul Drumul Taberei) li se adaugă cea de îmbunătăţirea
calităţii aerului şi implicit a calităţii vieţii.
Obiectivele turistice ale Sectorului 6 sunt
reprezentate de:

 - Muzeul Naţional
Cotroceni  Gradină Botanică
 Palatul Belvedere (Casa
cu Turn)

 - Parcul Drumul Taberei

 Monumentul Geniului

 Statuia infanteristului
 Clădirea fostului Corp Regal de
Gardă al Palatului Cotroceni
• Turnul de apă din vechiul
complex
al Regiei de Tutun, care a
supravieţuit
bombardamentelor din
timpul războiului.
Mediul

 Mediul înconjurător (environment) este identificat cu spaţiul

înconjurător şi componentele sale, fiind definit ca totalitatea
factorilor naturali şi artificiali de natură fizică, chimică,
biologică, socială în care se dezvoltă un om, o colectivitate.
Mediul înconjurător include deci aerul, apa, solul, fauna, flora
şi ceea ce omul creează în vederea desfăşurării vieţii umane,
inclusiv factorii care decurg din existenţa aşezării umane.
Amenajarea teritoriului
Motto:
’’Pământul nu este o moştenire de la părinţi, ci un împrumut de la copiii noştri.’’
proverb indian

 Dezvoltarea umană durabilă plasează omul în centrul

dezvoltării, fiind de o importanţă deosebită asigurarea unui
acces egal pentru toţi la posibilităţile de dezvoltare, în
prezent şi viitor.
 Spaţiile construite presupun totalitatea clădirilor de orice
folosinţă, formă sau mărime izolate, grupate sau compacte.
 Spatiile amenajate sunt spaţiile rămase libere între cele
construite precum căile de circulaţie, suprafeţele plantate,
oglinzile sau cursurile de apă
Disciplinele peisajului
 Ecologia peisajului (Landschaftsokologie, Landscape
Ecology, Ecologie du Paysage), cunoscuta in lumea
geografilor sub denumirea de geoecologie si se ocupa cu
,,studiul relatiilor fizico-biologice care guverneaza diferitele
unitati spatiale ale unei regiuni”. O a doua disciplina
stiintifica este Arhitectura peisajului, care se ocupa cu
amenajarea estetica a peisajelor, privite ca decor, fara a tine
cont de legile naturale si antropice ale Terrei. Geografia
peisajului este cea de-a treia disciplina stiintifica
preocupata de studiul peisajului. Aceasta sustine ideea
comform careia peisajul geografic este o realitate complexa
in care omul interactioneaza cu mediul sau de viata.
Spatii verzi
« Zona verde în cadrul oraşelor şi municipiilor, definită ca o
reţea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminatural,
al cărei specific este determinat de vegetaţie (lemnoasă,
arborescentă, arbustivă, floricolă şi erbacee)".

După destinaţie spaţiile verzi se împart în :

 spaţii verzi cu acces nelimitat: parcurile, plantaţiile de-a lungul căilor de
circulaţie, păduri de recreere, etc;
 spaţii verzi cu acces limitat, aparţinând unităţilor industriale, culturale şi de
învăţământ în incinta cărora sunt amenajate;
 spaţii verzi cu destinaţie specială: plantaţii antiincendiare, cele de protecţie
a apelor, a căilor de circulaţie, staţiuni experimentale, pepiniere, etc.
Spatii verzi
 Scuarul, o unitate de spaţiu verde cu o suprafaţă restrânsă, care are
drept scop oferirea de odihnă pe un termen scurt de timp.
 Grădina, o alta unitate de spaţiu verde, poate reprezenta o varietate de
folosinţe, fiind amplasată, asemenea scuarului, intravilan.
 Parcul public, pădurea parc şi pădurea de agrement sunt de
asemenea spaţii verzi ce oferă populaţiei odihnă şi un peisaj plăcut.
 Oraşul gradină a fost conceput de E. Howard, care a dorit asigurarea
unui echilibru între dezvoltarea industrială şi viaţa rurală. Aceasta idee
a fost preluată ulterior de arhitecţi.
 Amenajările turistice sunt medii provizorii, acestea trebuie să ţină
cont de forma de turism practicată şi de preferinţele turistilor. Spre
sfârşitul sec al XIX.lea a apărut o forma nouă de valorificare a
peisajului, vânzarea acestuia şi astfel a crescut interesul public pentru
petrecerea timpului liber în natură. Peisajul a suferit numeroase
transformări, evoluţia sa având loc progresiv, până la momentul când a
apărut televiziunea.
 Importanţa spaţiilor verzi este multiplă, şi se poate concretiza în 3 funcţii:
1. funcţia sanitară - influenţează pozitiv starea generală a organismului; ajută
la reducerea valorilor de temperatură în zilele călduroase de vară; micşorează
viteza de deplasare a aerului (protecţie împotriva vântului); producerea
oxigenului şi consumarea bioxidului de carbon; îmbunătăţirea evidentă a
compoziţiei aerului, ceea ce duce la menţinerea vieţii în stare optimă;
2. funcţia recreativă - influenţează pozitiv starea de sănătate fizică şi psihică
a oamenilor; crează cadrul adecvat practicării sportului, turismului şi a altor
îndeletniciri recreative;
3. funcţia decorativă - spaţiile verzi imprimă acestuia o deosebită valoare
decorativă, apreciată prin satisfacţia ce o realizează omul faţă de vegetaţie; dă
impresia unui lucru bine organizat şi aerisit.
 Chiar dacă acum este la "modă" să se construiască, noi nu trebuie să pierdem
din vedere faptul că distrugerea spaţiilor verzi ne poate afecta viaţa pe viitor şi
în mod sigur nu vom mai putea vorbi despre dezvoltare durabilă.[4]
 În cadrul zonei de locuit aceste spaţii verzi sunt de două tipuri:
 de folosinţă generală ( în care sunt cuprinse şi amenajările
necesare odihnei, recreerii şi sportului)
 de folosinţă limitată ( terenurile din interiorul complexului de
locuit, neafectat altor destinaţii).
Amenajarea spatiilor verzi

 „Pentru mine căutarea

armoniei este cea mai
nobilă dintre pasiunile
omului. Pe cît de
nemărginit îi este ţelul,
căci este suficient de
vastă ca să îmbrăţişeze
totul, ea rămîne totuşi
foarte bine definită."
 Le Corbusier
Un peisaj geografic reflectă esenţa structurilor sociale
dintr-o epocă sau alta
AMENAJAREA SPAŢIILOR VERZI
 Rolul spatiilor verzi

 ROLUL ESTETIC: Realizarea spaţiilor plantate se face pe baza

principiilor arhitecturii peisagere, în diferite stiluri (geometric,
peisager, mixt) şi genuri (monumental, vesel, romantic, liniştit ş.a.).
 ROLUL PSIHOLOGIC
Impresiile pe care le produc asupra noastră elementele exterioare - în
oraş dominînd cele arhitecturale şi naturale - pătrund în sufletul
nostru prin acele porţi ale lui, care sunt simţurile - văz, auz, miros,
gust, pipăit - şi se transformă în cunoştinţe despre culorile, sunetele,
gusturile, mirosurile lucrurilor din afară, întîlnite la tot pasul în
drumul nostru. Impresiile care pornesc de la lumea externă şi sosesc
la porţile sufletului nostru, trezesc simultan în el trei feluri de „fapte
sau fenomene sufleteşti" -cum le numeşte profesorul I. Nisipeanu:
• idei;
• sentimente, de plăcere şi neplăcere;
• decizii şi acţiuni executate în urma lor.
ROLUL VEGETAŢIEI ÎN ORAŞ
 Vegetaţia reglează umiditatea aerului
 Vegetaţia atenuează acţiunea dinamică a vîntului
 Vegetaţia influenţează gradul de luminozitate al oraşului
 Vegetaţia contribuie la purificarea aerului
 Vegetaţia participă la combaterea zgomotului
 Vegetaţia forestieră interceptează produşi ai sulfului.
 Vegetaţia forestieră contribuie la purificarea emanaţiilor
eşapate de autoturisme.
 Vegetaţia forestieră contribuie la atenuarea poluării fonice
 Pădurea influenţează regimul hidrologic.
 Pădurea este o veritabilă barieră biologică contra viiturilor
şi a urmărilor lor nefaste.
Contributie personală

 Au fost plantaţi pe margini arbori

de tei şi paltini, care în zilele
călduroase de vară oferă răcoare
sălilor de clasă. În centrul
spaţiului verde au fost amenajate
trei ronduri în mijlocul cărora s-
au plantat magnolia şi liliac,
precum şi narcise, lalele,
trandafiri, bujori, dalii şi tufanele.
Din loc în loc au fost plantate tufe
de iasomie şi forsythia. Căile de
acces au fost marginite cu gard
viu. Pentru amenajarea spaţiului
verde s-a ţinut cont şi de rolul
estetic şi psihologic al acestuia.
 Concluzii
 Cea de-a doua jumătate a secolului XX-lea confruntă omenirea cu două probleme
fundamentale: creşterea vertiginoasă a populaţiei globului şi poluare a mediului
inconjurător.
 In pofida acestor deosebiri, organizarea de către om a spaţiului evoluează în strânsă
interdependenţă cu organizarea naturală a mediului, formând ceea ce am numit
habitatul uman. Pe măsură ce ponderea spaţiului organizat de către om în alcătuirea
habitatului creşte, importanţa acestei unităţi, nelipsite de contradicţii, sporeşte.
Caracterul antientropic al activităţii sale se aplică unor spaţii limitate, şi numai în
virtutea aspectului deschis al sistemelor în care operează; energia face ca pe ansamblu,
entropia să crească, şi încă în mod accelerat. Principiul al doilea al termodinamicii se
verifică şi în aceste împrejurări: tulburarea echilibrului ecologic, împuţinarea
resurselor, acţiuni devastatoare de tipul despăduririlor abuzive, dar mai ales poluarea
necontrolată a mediului, impun, astăzi mai mult ca oricând, recunoaşterea valorilor
vitale a unităţii dintre natură şi cadrul de viaţă pe care omenirea şi l-a făurit de-a
lungul mileniilor. In procesul de organizare a mediului construit, omul porneşte de la
un model unic, cel al Naturii, şi ajunge să creeze o lume originală, operele sale
idealizând întreaga natură. Principiile şi legile naturii, atât organice cât şi
anorganice, colaborează pentru a evidenţia forma operei. Prin stilizarea formelor
naturale, ca şi în muzică, peisagistica creează o lume originală, capabilă să
emoţioneze.
Bibliografie
Angelescu A., Ciobotaru V., Ponoran I 1999, “Mediul ambiant şi dezvoltarea
durabilă“, Editura ASE, Bucureşti.
Benedek, J 2004,- Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională,
Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Sonea, V., Palade L., Iliescu A-F 1979 -Arboricultură ornamentală şi arhitectură
peisageră. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti
Florincescu, A- 1999 –Arhitectura peisajului. Editura Divya, Cluj Napoca.
Măgdălina, I- 2002-Amenajarea, organizarea şi sistematizarea teritoriului,
Editura Ceres, Bucureşti,
Va multumesc pentru atentie