Prepubertatea şi relaţiile cu sistemul

stomatognat

Relatii ontogenetice intre sistemul

reproductiv feminin si sistemul
stomatognat

Rolul axului hipotalamo-hipofizo-ovarian

in relatii cu morfofiziologia sistemului
stomatognat
 Scurte date de organogeneză a sistemului
stomatognat şi a aparatului reproductiv feminin

 Prepubertatea:
 Definiţie
 Modificări la nivelul aparatelor şi sistemelor

 Factorii interni şi externi care condiţionează

evoluţia normală a pubertăţii

 Influenţe hormonale care acţionează asupra

aparatului reproductiv feminin şi a sistemului
stomatognat
 A. Organogeneza aparatului genital
 Aparatul genital la ambele sexe este o expresie a
modificărilor complexe apărute la toate sistemele
organismului
 Inductorul principal în succesiunea etapelor de
dezvoltare sau organogeneza îl reprezintă SNC
 Aparatul genital feminin are o dublă origine:
 Din mezenchim
 Din ectoderm
 Organele genitale externe trec în dezvoltare, ca şi cele
interne, prin etapa indiferentă, etapa care succede
organogenezei gonadelor şi a organelor genitale
interne
A. Prezentare schematică a ductului genital feminin la sfârşitul lunii a II-a. Se
observă tuberculul paramezonefrotic şi formarea canalului uterin; B. Ductele
genitale după coborâârea paroophoron-ului. Singurele parţi care râmăn din
sitemul mezonefrotic sunt epoophoron-ul, paroophoron-ul şi vezicula lui
Gärtner. Se observă ligamentul suspensor al ovarului, ligamentul propriu al
ovarului şi ligamentul rotund al uterului.
Secţiune transversală prin creasta urogenitală la patru nivele diferie. Se
observă apropierea mediană a ductelor paramezonefrotice, până la
fuziune. Ca rezultat al fuziunii apare în pelvis ligamentul larg al uterului.
Gonadele se aşează posterior de acesta.
Prezentare schematică a formării uterului şi vaginului; A. La 9 săptămâni. Se
observă dispariţia septului uterin; B. La sfâşitul lunii a III-a. Se observă ţesutul
bulbilor sinovaginali.; C. Nounăscut. Porţiunea superioară a vaginului, şi fornixul
se formează prin vacuolizarea ţesutului paramezonefrotic, iar cea inferioară prin
vacuolizareabulbilor sinovaginali.
Prezentare schematică a secţiunilor sagitale reprezentând
formarea uterului şi a vaginului în diferite stadii de
dezvoltare.
 B. Organogeneza sistemului stomatognat

 Apare sub influenţa aceloraşi inductori, adică a

SNC
 Dezvoltarea sistemului stomatognat începe la
extremitatea cefalică a embrionului, cu
înfundarea ectodermului şi formarea fosetei
stomodeale
 Glandele salivare au origine ectodermică
(parotida) si endodermică (glandele
submaxilară si sublinguală).
A. Aspect lateral al embrionului la sfâşitul săptămânii 4 cu poziţia
arcului faringian; B. Aspect lateral al embrionului la 4 ½ săptămâni.
Se observă proeminenţele mandibulare şi maxilare. Placodele
nazale sunt vizibile pe părţile laterale ale poeminenţelor
frontonazale.
Aspect frontal al feţei; A. Embrion 5 săptămâni; B. Embrion 6
săptămâni. Proeminenţe nazale sunt separate treptat de
proeminenţele maxilare.
Aspect frontal al feţei; A. Embrion 7
săptămâni. Proeminţele maxilare au
fuzionat cu proeminenţele nazale mediane;
B. Embrion 10 săptămâni
Prezentare schematică a segmentului intermaxilar şi proceselor maxilare.
Segmentul intermaxilar va da naştere filtrumului, părţii mediane a osului
maxilar cu cei 4 dinţi incisivi şi palatul primar cu formă triunghiulară.
A. Secţiune frontală prin extremitatea cefalica a unui embrion de 6
½ săptămâni. Procesele palatine sunt situate în poziţie verticală de
o parte şi de alta a limbii. B. Aspect anterior al proceselor palatine
după îndepărtarea maxilarului inferior şi a limbii. Se observă
despicăturile dintre palatul primar cu formă triunghiulară şi
procesele palatine, care se află încă in poziţie verticală.
A. Secţiune frontală prin extremitatea cefalica a unui embrion de 7
½ săptămâni. Limba s-a deplasat inferior iar procesele palatine au
atins o poziţie orizontală; B. Aspect anterior al proceselor palatine
după îndepărtarea maxilarului inferior şi a limbii. Procesele palatine
sunt în poziţie orizontală. Se observă septul nazal.
A. Secţiune frontală prin extremitatea cefalica a unui embrion de 10
săptămâni. Cele două procese palatine au fuzionat una cu cealaltă, şi cu
septul nazal; B. Aspect anterior al palatului. Foramenul incisiv se
formează la limita dintre palatul primar cu formă triunghiulară şi cel
secundar.
 Observăm o similitudine în
organogeneza sistemului
reproductiv feminin şi a sistemului
stomatognat, atât ca perioadă cât
şi ca structuri embrionare de
provenienţă.
 C. Prepubertatea
 La sexul feminin aceasta poate fi situată între 8-12
ani.
 Gonada feminină începe să funcţioneze încă din
perioada embrionară, impunând modificări
morfologice importante la toate organele şi sistemele
organismului.
 La nivelul sistemului nervos
 Encefalul îşi măreste dimensiunile
 Apare capacitatea de a raţiona
 Fetiţa îşi conştientizează sexul
 Comportament emotiv particular
 Trădează un prim grad de cochetărie şi tropism masculin
 La nivelul sistemului endocrin
 Aproape toate glandele endocrine ajung la maturitate morfologică
si funcţională
 Sistemul cutanat
 Glandele sebacee şi sudoripare au funcţie crescută
 Apare sistemul pilos în regiunea axilară, pubiană şi organele
genitale externe.
 Creşte ţesutul celular subcutanat, a cărui dispozitie specifică dă
înfaţişarea feminină
 Dezvoltare accentuată a sistemului osteo-articular
 Talia creşte cu 15-20 cm

 Sistemul respirator
 Are loc o creştere a cavităţii toracice şi implicit a pulmonilor
 Sistemul circulator
 Modificări la nivelul cordului, care creşte în dimensiuni
 Frecvenţa cardiacă scade la 70-80/min şi tensiunea arterială
creşte
Reglarea activităţii organismului este controlată de
sistemul nervos central, deci inclusiv de sistemul
endocrin, prin axul hipotalamo-hipofizo-glandular.
 Sistemul nervos central îşi exercită acţiunea sa de control şi
de reglare şi pe cale hormonală
 Hormonii din curentul circulator, la rîndul lor, acţionează
asupra activităţii nervoase (mecanism de retroacţiune)
 Astfel se pot lămuri corelaţiile dintre fenomenele nervoase şi
cele hormonale.
 Puntea de legatură principală dintre neurofiziologie şi
endocrinologie este neurosecreţia
 Integritatea functionala şi structurală a organelor de
reproducere depinde
 de funcţia sistemului nervos central şi a centrilor
subordonaţi
 de activitatea hipofizei si a glandelor endocrine periferice
Relaţiile între sistemul nervos central, antehipofiză şi efectele periferice
ale hormonilor antehipofizari (Harris).
Funcţiile hipotalamusului
 Termoreglarea

 Reglarea metabolismului hidroelectrolitic

 Reglarea metabolismului glucidic şi lipidic.

 Reglarea secreţiei şi a mobilităţii tractului gastro-

intestinal

 Controlul funcţiilor vegetative şi rolul trofic

 Reglarea presiunii arteriale

 Mecanismul de
retroacţiune pe cale
circulatorie a
hormonilor gonadici,
tiroidieni şi
corticosuprarenali
asupra sistemului
nervos central (Harris).
Hipotalamusul şi activitatea ritmică a
organismului
 Reglarea activităţii instinctuale
 Centrul saţietăţii şi al apetitului
 Reglarea alternanţei somn-veghe
 Reglarea comportării sexuale
 Adaptarea şi apărarea
 Rol esenţial în reacţiile de adaptare, ripostă la agresiuni
 Echilibrarea influenţelor perturbatoare ale mediului
 Reglarea funcţiilor hormonale
 Unul dintre cele mai importante roluri ale hipotalamusului
 Se realizează prin hipofiza anterioară şi se reflectă asupra
activităţii tuturor glandelor endocrine
 Reglarea secreţiei hipofizei anterioare
 Secreţia de corticotropină (ACTH)
 Secreţia de hormoni gonadotropi
Hormoni secretaţi de hipofiza anterioară
 Hormonul adrenocorticotrop
 Controlează secreţiile glandei suprarenale

 Hormonul tireotrop
 Sinteza, acumularea şi secreţia hormonilor tiroidieni
 Creşterea celulelor glandei tiroide

 Hormonul somatotrop
 Influenţează direct diversele celule ale sistemului muscular şi
osos
 Exercită o acţiune anabolică pe metabolismului Ca, Ph şi N

 Hormonii gonadotropi
Hormonii gonadotropi

 Au două origini:
 Hipofizară
 Extrahipofizară

 Gonadotropinele secretate de antehipofiză:

 Hormonul de sţimulare foliculară
 Dezvotarea foliculilor primordiali
 Secreţia de estrogeni
 Participă la procesul de ovulaţie
 Hormonul de luteinizare
Homeostazia hormonală
 Se realizează prin relaţiile reciproce dintre sistemul nervos
central şi sistemul hormonal
 Sistemul nervos central prezidează funcţia glandelor
endocrine
 Hormonii glandelor periferice ajustează secreţia
antehipofizară în raport cu nivelul lor sanguin
 Tulburări ale mecanismului de autoreglare pot apare la
nivelul:
 Glandei periferice (modificare de receptivitate)
 Hipotalamusului
 Hipofizei
 Agresiunea (stress) declanşează secreţia de ACTH, în timp
ce producţia de FSH, LH, hormon tireotrop intră în repaus
Un rol important în economia
organsmului îl are gonada feminină
 În prima decadă a vieţii, ovarul prestează o
funcţie minoră; niveluri reduse (sub 5 μg/24
ore)
 Apariţia caracterelor sexuale secundare se
poate produce şi între 8-9 ani
 Acţiunile estrogenilor: efecte la
embrion şi făt (determină sexul gonoforic) şi
controlează apariţia caracterelor sexuale
secundare (sexul somatic)
 Influenţa asupra sistemului nervos
central
 Acţiunea asupra hipofizei anterioare; Creşterea nivelului
dozele mari de estrogeni inhibă secreţia de estrogenilor funcţie de
gonadotropine şi întîrzie ovulaţia varstă (Tanner)
 Efectele asupra zonei genito-mamare;
 Produc hipertrofia şi hiperplazia miometrului
 Epiteliul cervical proliferează
 Glanda mamară se dezvoltă; cresc canalele galactofore
 Îngroşarea pielii
 Accentuarea pigmentaţiei areolei mamare

 Proliferarea mucoaselor bucală şi gingivală

 Efecte metabolice
 Retenţii trecătoare de azot
 Reglarea metabolismului apei şi al electroliţilor: retenţie de
apă, Na, Cl, Ca şi Ph
 Asupra scheletului: favorizează absorbţia intestinală a
calciului, inhibă cartilajul de creştere , accelerează închiderea
epifizară. Excesul de estrogeni determină un tip de nanism
 Androgenii

– Producţia ovariană de hormoni androgeni este

minimală, dar necesară echilibrului funcţional feminin

– Testosteronul (steroid C19) este secretat în ovar şi în

zona reticulată a cortico-suprarenalei

– Acţiunea metabolică a androgenilor

– Hiperstenici şi vasodilatatori
– Efectele asupra zonei genitale
 Determină atrofia endometrului
 Rol trofic asupra vaginului la castrate
 Determină virilizarea (hipertrofia clitoridiană, hirsutism,
voce groasă, musculatură masculină)
 Hormonii tiroidieni

– Stimulatori metabolici globali

– Funcţia ovariană normală pare să depindă de

activitatea fiziologică a tiroidei

– Modificările funcţionale tiroidiene :

– Tulburări menstruale,
– Anovulaţie
– Sterilitate

– Legătura dintre hormonii tiroidieni şi producţia de

FSH pare a fi deosebit de importantă
Alţi factori reglatori ai prepubertăţii
 Growth Hormon-Binding Protein
– Modificările GHBP (GH-binding protein) sunt reduse în perioada
prepubertăţii, acesta fiind un factor de importanţă relativă a creşterii
prepubertare

 Insulin-Like Growth Factor I

– Este bine cunoscut că nivelurile serice de IGF-I (insulin-like growth
factor I) cresc în timpul prepubertăţii
– Creşterea apare devreme la fete şi mai târziu la băieţi, reflectând
modul de creştere a secreţiei de GH la prepubertate

 Leptin
– Leptin este un factor care este reglat de nutriţie şi care joacă un rol
important la prepubertate şi pubertate
– Este în legătură cu volumul de ţesut adipos
– A fost considerat ca fiind factorul care leagă debutul pubertăţii de
starea de nutriţie
– Androgenii determină supresia acestui factor, astfel că nivelurile de
leptin cresc, atât la fete cât şi la băieţi, în pubertatea precoce şi
continuă să crească la fete
 Liniştea prepuberală
 Pînă la 8—9 ani, organele
genitale se află într-o linişte
relativă, datorită probabil
inhibiţiei exercitate de sistemul
nervos central supraordonat, sau
de epifiză asupra
hipotalamusului şi a hipofizei
 Ea depinde însă şi de o
insensibilitate relativă a ovarului
la stimularea gonadotrofică şi de
aceea a uterului la estrogeni
 Impulsul primar este hipotalamic
(neural sau neurohormonal) Creşterea în greutate a
organelor de reproducere
în adolescenţă (Tanner).
Dezvoltarea sânilor
 Stadiul I: 8—12 ani. Proeminenţa mameloanelor
 Stadiul II: Înmugurirea mameloanelor şi areolele bombează,
diametrul areolelor creşte
 Stadiul III: Apariţia mamelei primare: mameloanele, areolele şi
glanda mamară proemină deasupra planului toracic

Părul pubian
 Durează 2-6 ani

Părul axilar
 La 2 ani după cel pubian

Modificări fiziologice
 Creşterea acidităţii gastrice
 Maturizarea electrocardiogramei
Date fundamentale privind cresterea sistemului
stomatognat postnatal şi prepubertar sub influenţa
axului hipotalamo-hipofizo-glandular.
 Creşterea craniofacială este lentă
 Alungirea bazei craniului
Creşterea
encondralã a  Dezvoltarea maxilarelor
condilului  Dezvoltarea dentiţiei
mandibular.
(dupã  Erupţia molarilor de şase ani
Rakosi TH,  Un moment de vârf al creşterii este
erupţia molarilor de 12 ani
 Dezvoltarea muşchilor masticatori
 Creşterea pneumatizării sinusurilor
nazale

Creşterea
mandibulei.(  Creşterea în înălţime a
dupã Rakosi
TH)
maxilarului se datorează
formării sinusurilor maxilare
şi proceselor alveolare
 Etajul superior
 După naştere o creştere rapidă
 Rata diminuă, devenind foarte lentă după 12 ani

 Etajul mijlociu
 Creştere iniţială lentă
 După 7 ani, creşterea acestuia este controlată prin sistemul
suturilor craniofaciale şi maxilare
 După 7 ani predomină creşterea periostală

 Etajul inferior
 Baza osoasă a etajului inferior al feţei
 Aparţine desmocraniului
 Condilul mandibulei şi regiunea mentonului apar prin osteogeneză
encondrală în cartilajul secundar
 Configuraţia mandibulei este influenţată şi de activitatea unităţilor
musculare
 Mandibula poate fi divizată în arii funcţionale
diferite pe baza stimulilor de creştere specifici

Ariile
funcţionale
ale
mandibulei.
(după
Schomacher
GH)
 Influenţa
factorilor
genetici,
epigenetici
şi de mediu
asupra
creşterii
encondrale
şi desmale.
(dupã
Rakosi TH)
 Mecanisme pentru crearea
presiunii se găsesc la nivelul
sincondrozelor şi suturilor
 Osul, în contrast cu cartilajul, nu
aratã o creştere pregnantã şi nu
poate exercita un moment de
forţã
 Creşterea suturii rãspunde în
principal influenţelor mecanice
înconjurãtoare
 Procesele de apoziţie şi resorbţie
ale periostului sunt controlate
deasemenea de volumele
necesare ale componentelor Mecanismul apoziţiei şi resorbţiei
înconjurãtoare (dupã Rakosi TH)
  Mecanismele creşterii
scheletului cranio-facial
prezintă un interes major
din trei puncte de vedere:

– la nivel cranio-facial creşterea

osoasă este dependentă de
interacţiuni şi retroacţiuni

– actul masticator

– scheletul cranio-facial este un

Factorii care influenţezã
creşterea craniofacialã
(dupã Schumacher GH)
sediu electiv al organo-patiilor
şi problemelor de
morfogeneză
 Creşterea staturalã este foarte rapidã dupã naştere pânã la vârsta de doi
ani, apoi are un ritm mai lent variabil dupã sex şi apoi înregistreazã un nou
puseu de accelerare pentru a forma vârful prepuberal şi apoi descreşte lent
spre vârsta adultã

Dezvoltarea fizicã
generalã la sexul
masculin şi feminin
(dupã Rakosi TH)
 Evidenţierea corelaţiilor dintre
dezvoltarea fizicã generalã şi cea
cranio-maxilo-facială este posibilă prin
masurători antropometrice
 Evaluarea “vârstei scheletale” (osoasã)
dupã naştere este posibilã prin examen
radiografic al pumnului şi al mâinii stângi
 Cea mai cunoscutã metodã de apreciere
a vârstei schelatale constã în
aprecierea stadiului de osificare a
oaselor carpiene, fiind consideratã
“ceasul biologic”

Radiografia carpului - stadiile de

osificare
(dupã Rakosi TH)

Radiografia carpului
(dupã Rakosi TH)
 La fete creşterea prepuberalã începe de obicei între
10-12 ani

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

MP3ca
Pisi p
S DP3 PP3 MP3
PP2 MP3 H1 PP1ca Ru
H2 u u u
R p
Rcap

M 10,6 12,0 12,6 13,0 14,0 15,0 15,9 15,9 18,5

F 8,1 8,1 9,6 10,6 11,0 13,0 13,3 13,9 16,0

Stadiile de osificare cu vârstele medii la care

se atinge stadiul respectiv
(dupã Greulich şi Pyle)

 Evaluarea vârstei scheletale dupã Björk, Grave şi

Brown ajutã la determinarea perioadei optime pentru
terapia ortodonticã în timpul creşterii puberale maxime
Curba de creştere prepuberală şi puberală
dupã Björk (dupã Rakosi TH)
Tomografia computerizatã reprezintã un examen complementar foarte util
pentru decelarea tulburãrilor de creştere craniofaciale

Imagine craniofacialã anterioarã şi posterioarã cu marcarea punctelor

craniometrice vizibile (reconstrucţie 3D)

Am ilustrat grafic econstrucţiile 3D ale reperelor punctuale, liniare,

angulare şi planare obţinute plecând de un set de 24 de imagini de
secţiune CT
 Transformări au loc şi la nivelul părţilor moi ale
sistemului stomatognat
 În perioada postnatală şi până în apropierea
prepubertăţii concentraţia hormonală a copilului este
scăzută
 Se cunoasţe efectul trofic al estrogenilor asupra
epiteliilor în general şi în mod special asupra troficităţii
cailor genitale precum şi a segmentului iniţial al
aparatului digestiv (mucosa jugală, parodontală şi linguală)

 Aportul vascular are drept urmare: creşteri ale

secreţiei salivare cu modificarea conţinutului biochimic, creşterea
sensibilităţii gustative prin maturizarea papilelor gustative
 Sub influenţa factorilor hormonali şi a
hormonilor sexuali feminini, prepubertar apar
modificări ale aparatului odontal
 A doua înălţare ocluziei prin erupţia incisivilor definitivi

 Erupţia molarilor primi permanenţi

 Erupţia caninilor care se definitează in finalul perioadei

prepubertare, ajungâdu-se la dentiţie definitivă.
 EFECTE CELULARE ALE HORMONILOR ASUPRA
PARODONŢIULUI

 Hormonii sexuali au rol direct asupra organismului la nivel

parodontal, demonstrându-se faptul că estrogenii cresc
keratinizarea epitelială, stimulează proliferarea şi caracteristicile
epiteliului de ataşament

 La nivel gingival s-a demonstrat existenţa receptorilor pentru

estrogen, fapt care confirmă capacitatea gingiei umane de a
metaboliza hormoni sexuali (V. Burlui, Juvento-Stomatologia
2003/462)
 Caracteristicile diferitelor tipuri de gingivite induse de placa
bacteriană si asociate cu hormonii steroizi sexuali

V. Burlui, Juvento-
Stomatologia
2003/470)
 Sistemul stomatognat,
ca şi sistemul
reproducător feminin au
o patologie complexă Depozite masive de placă şi
pe care nu dorim să o tartru, asociate cu gingivită
localizată la grupul frontal
dezvoltăm în această mandibular
prelegere, dar amintim
unele afecţiuni la nivelul
sistemului stomatognat,
la care componenta
hormonală
prepubertară are un rol
deosebit, mai ales la
persoanele cu igienă
Inflamaţie gingivală
orală deficitară şi
educaţie precară.
 Dezvoltarea sistemului stomatognat este în
strânsă legătură cu cea a aparatul
reproducător feminin, încă din momentul
organogenezei şi continuă prepubertar şi
pubertar, fiind influenţate de factori interni şi
externi, un rol important revenind
complexului hormonal care acţionează
asupra acestor două sisteme.