INSTITUŢIILE UNIUNII

EUROPENE

2. CONSILIUL UNIUNII
EUROPENE
 CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
• Conform Tratatelor Uniunii Europene (Tratatul
de la Maastricht; Tratatul de la Amsterdam)
Consiliul Uniunii Europene reprezintă interesele
statelor membre, fiind format din reprezentanţi ai
guvernelor acestora (motiv pentru care este
cunoscut şi sub denumirea de Consiliul de
Miniştri).
• Consiliul este principal organism decizional şi
executiv al Uniunii Europene (avînd atît putere
legislativă, cît şi putere executivă).
• Consiliul Uniunii Europene este principala
instituţie de decizie a UE.
 MEMBRII CONSILIULUI UNIUNII
EUROPENE

• Numărul membrilor CONSILIULUI este

egal cu numărul Statelor membre, fiecare
guvern avînd un singur reprezentant, în
funcţie de subiectul aflat în dezbatere.
Din punct de vedere organizatoric, CONSILIUL
UNIUNII EUROPENE
are în componenţa sa:

• CONSILII SPECIFICE, grupate pe sectoare

de activitate;
• SECRETARIATUL GENERAL;
• COMITETUL REPREZENTANŢILOR
PERMANENŢI
 CONSILIILE SPECIFICE
 Afaceri generale şi relaţii externe;
 Afaceri economice şi financiare (ECOFIN);
 Justiţie şi afaceri interne;
 Ocuparea forţei de muncă, politică socială,
sănătate şi protecţia consumatorului;
 Competitivitate;
 Transport, telecomunicaţii şi energie;
 Agricultură şi pescuit;
 Mediu;
 Educaţie, tineret şi cultură.
• Fiecare ministru este imputernicit sa
reprezinte Guvernul tarii sale;
• Fiecare ministru este responsabil in
fata parlamentului national si in fata
cetatenilor tarii pe care ii reprezinta;
• Asigurarea legitimitatii
democratice a deciziilor
Consiliului Uniunii Europene
 ATRIBUŢIILE CONSILIULUI UNIUNII
EUROPENE
• a) LEGISLATIVA;
• b) COORDONAREA POLITICILOR ECONOMICE COMUNE ALE
STATELOR MEMBRE;
• c) ÎNCHEIEREA DE ACORDURI INTERNATIONALE ÎNTRE UE
SI ALTE ŢĂRI SAU ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE;
• d) APROBAREA, ÎMPREUNĂ CU PARLAMENTUL EUROPEAN, A
BUGETULUI UNIUNII EUROPENE;
• e) DEZVOLTAREA POLITICII EXTERNE ŞI DE SECURITATE
COMUNĂ, bazîndu-se pe liniile directoare trasate de Consiliul
European;
• f) COORDONAREA ŞI COOPERAREA INSTANŢELOR
NAŢIONALE ŞI A FORŢELOR DE POLIŢIE ÎN MATERIE
PENALĂ
 a) ATRIBUŢIA LEGISLATIVĂ
• Legislaţia europeană este adoptată este adoptată
de către Parlamentul European împreună cu
Consiliul Uniunii Europene ;
• Consiliul UE acţionează la propunerea Comisiei
Europene (drept iniţiativ), aceasta din urmă
urmărind ca o lege, o dată adoptată, să fie corect
aplicată;
• În funcţie de domeniul politic, adoptarea unei legi
se face:
»În unanimitate;
»Cu majoritate calificată
 UNANIMITATEA

• Politică externă şi de securitate comună;

• Taxe;
• Azil;
• Politica UE privind imigrarea;

• Fiecare stat membru are putere de

veto în aceste domenii
 MAJORITATEA CALIFICATĂ
• În majoritatea domeniilor, Consiliul UE ia
deciziile cu majoritate calificată:
»dacă minim 255 voturi sunt în
favoarea adoptării unei propuneri a
Comisiei Europene;
»Minim 255 voturi pentru şi o
majoritate de 2/3 pentru adoptarea
celorlalte acte normative;
»În plus, un stat membru poate cere
pentru confirmare ca numărul
voturilor favorabile să reprezinte cel
puţin 62% din totalul populaţiei UE.
 Nr. voturilor pt. fiecare stat membru
• Germania, Franta, Italia si Marea Britanie – 29
• Spania si Polonia 27
• Romania 14
• Olanda 13
• Belgia, Cehia, Grecia, Ungaria, Portugalia 12
• Austria, Bulgaria, Suedia 10
• Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia, Finlanda 7
• Cipru, Estonia, Letonia, Luxembourg, Slovenia 4
• Malta 3
• TOTAL 345
 b) COORDONAREA POLITICILOR
STATELOR MEMBRE
• Are la bază dorinţa statelor membre de a avea o
politică economică comunitară în strînsă corelaţie
cu politicile economice naţionale;
• În acest sens a fost creat Consiliul pentru Afaceri
Economice şi Financiare (ECOFIN);
• Metoda de coordonare deschisă:
• Statele membre doresc crearea mai multor locuri de muncă,
îmbunătăţirea sistemului educaţional, a sistemului de sănătate
şi de protecţie socială;
• Fiecare stat membru are responsabilitatea propriei politici în
domeniile respective, dar pot cădea de acord asupra unor
scopuri comune şi să înveţe din experienţa ţărilor unde aceste
politici au dat rezultate bune
 c) INCHEIEREA ACORDURILOR
INTERNAŢIONALE
• Consiliul UE semnează acorduri între Uniunea
Europeană şi state din afara spaţiului UE, precum
şi cu organisme internaţionale, în domenii
precum:
– Comerţ;
– Cooperare/dezvoltare;
Sau în domenii specifice:
- textile;
- transport;
- ştiinţă şi tehnologie;
- pescuit
• Consiliul UE mai are ca atribuţii
încheierea de convenţii între statele
membre ale Uniunii Europene în
domenii cum ar fi:
– Taxe;
– Protectie consulara;
– Dreptul afacerilor;
– Pace, securitate, justitie.
 d) APROBAREA BUGETULUI UNIUNII
EUROPENE

• Bugetul Uniunii Europene se decide anual,

impreuna cu Parlamentul European
 e) DEZVOLTAREA POLITICII
EXTERNE ŞI DE SECURITATE
COMUNĂ
• Statele membre UE incearca sa dezvolte, sa elaboreze o politica externa
si de securitate comuna (CFSP – Common Foreign and Security
Policy);
• Dar politica externa, securitatea si apararea sunt chestiuni in privinta
carora guvernele nationale individuale detin controlul in mod
independent; intrucît fiecare stat si-a pastrat suveranitatea in acest
domeniu, rolul Consiliului UE este limitat.
• UE a creat “Forta de Reactie Rapida”, ai carei membri rămîn sub
forta armata si comanda nationala, rolul sau fiind limitat la a efectua
operatiuni umanitare, de salvare, de mentinere a pacii (ex.: 2003 UE a
condus o operatiune militara in Republica Democrata Congo, iar in
2004 a inceput operatiunea de mentinere a pacii in Bosnia si
Herzegovina).
• In efectuarea acestor operatiuni, Consiliul
UE este asistat de catre:
– Comitetul Politic de Securitate;
– Comitetul Militar al Uniunii Europene;
– Staff-ul militar al Uniunii Europene, compus
din experti militari ai statelor membre
 f) COORDONAREA ŞI COOPERAREA
INSTANŢELOR NAŢIONALE ŞI A FORŢELOR
DE POLIŢIE ÎN MATERIE PENALĂ

• Aceasta atributie a Consiliului UE are la baza

faptul ca fiecare cetatean are libertatea de a munci
si de a trai in oricare tara a UE;
–  necesitatea ca fiecare cetatean sa aiba acces
egal la justitie, oriunde in UE;
– In acest sens, trebuie avuta in vedere
cooperarea instantelor nationale, astfel incit o
decizie a unei instante sa fie recunoscuta
oriunde in UE;
• Totodata, trebuie avuta in vedere
cooperarea dintre instante nationale, forte
politienesti, servicii de imigrare din toate
statele membre, pentru a se asigura ca:
– Granitele externe ale Uniunii Europene sunt in
mod efectiv securizate;
– Fortele politienesti coopereaza (schimba
informatii) in privinta traficului de droguri si
de persoane;
– Azilantii sunt tratati la fel oriunde in spatiul
comunitar.
 MODUL DE ORGANIZARE AL
ACTIVITATII CONSILIULUI U.E.
• COREPER (Comitet al Reprezentantilor
Permanenti):
– Fiecare stat membru al UE are la Bruxelles o
reprezentanta permanenta, care reprezinta si apara
interesele nationale la nivelul Uniunii Europene. Seful
reprezentantei este ambasadorul tarii respective in U.E.
– Reprezentantii permanenti se intilnesc saptaminal in
cadrul COREPER.
– Rolul COREPER este de a pregati lucrarile Consiliului
UE (cu exceptia problemelor legate de agricultura, de
care se ocupa Comitetul Special pt. Agricultura).
– COREPER este asistat de grupuri de lucru, formate din
oficiali ai administratiilor nationale.
• PRESEDINTIA CONSILIULUI
– Se schimba la fiecare 6 luni;
– Fiecare stat membru preia agenda Consiliului
Uniunii Europene si conduce intrunirile pe o
perioada de jumatate de an, promovind
deciziile politice si legislative
• Avantaje: intarirea imaginii si accentuarea
importantei rolului UE in statele membre;
• Dezavantaje: discontinuitatea programelor si
initiativelor Consiliului UE.
 PRESEDINTIA CONSILIULUI U.E.

• Franta • Iulie-decembrie 2008

• Cehia • Ianuarie – iunie 2009
• Suedia • Iulie-decembrie 2009
• Spania • Ianuarie – iunie 2010
• Belgia • Iulie – decembrie 2010
• Ungaria • Ianuarie-iunie 2011
• Polonia • Iulie – decembrie 2011
• Danemarca • Ianuarie-iunie 2012
• Cipru • Iulie – decembrie 2012
• Irlanda • Ianuarie – iunie 2013
• Lituania • Iulie – decembrie 2013
• Grecia • Ianuarie – iunie 2014
• Italia • Iulie – decembrie 2014
 SECRETARIATUL GENERAL

• Presedintia este asistata de catre

Secretariatul General care elaboreaza si
asigura buna functionare a Consiliului UE
la toate nivelele;
• Secretarul general are si rol de “Inalt
Reprezentant al Politicii Comune de
Securitate si Aparare” (in urma Tratatului
de la Amsterdam) – actualul secretar general –
Javier Solana
 CONSILIUL EUROPEI
• Grupeaza 47 state, fiind infiintat in 1949 (sediul: Strasbourg)
• SCOPURI:
– Apararea drepturilor omului, democratia parlamentara,
suprematia legii;
– Dezvoltarea acordurilor pe intregul continent pt. a standardiza
practicile sociale si juridice ale tarilor membre;
– Promovarea unei identitati europene bazate pe valori care strabat
diferite culturi;
– Asistarea tarilor Europei Centrale si de Est in realizarea si
consolidarea reformei politice, juridice, constitutionale, in paralel
cu cea economica;
– Furnizarea de expertiza in domenii ca: drepturile omului,
democratie locala, invatamint, cultura, mediu
 CONSILIUL EUROPEAN

• Este forul politic suprem al Uniunii

Europene, alcatuit din sefii de stat si de
guvern, presedintele si un membru al
Comisiei Europene si ministrii de externe;
• Stabileste liniile si obiectivele politice
fundamentale;
• Se ocupa cu problemele privitoare la cadrul
si perspectivele generale de evolutie ale UE.