 Adenohipofiza reprezinta aproximativ 75% din

volumul glandei si este organul endocrin prin care

sistemul nervos central controleaza activitatea unora
dintre glandele endocrine.
 Din punct de vedere structural adenohipofiza este
formata din doua feluri de celule, cromofile si
cromofobe, in functie de afinitatile coloristice pe care
le au granulele secretorii citoplasmatice.
Hipofiza posterioara si tractul hipotalamo-hipofizar
 Celulele cromofile sunt celule de dimensiuni relativ
mari, care prezinta in citoplasma granule secretorii ce se
coloreaza in prezenta colorantilor acizi(eozina)-celule
acidofile, sau bazici-celule bazofile. Celulele acidofile,
care reprezinta aproximativ 80% din populatia celulara
cromofila, sunt locul de secretie al hormonilor
somatotrop si prolactina. Celulele bazofile reprezinta
circa 20% din populatie celulara cromofila si sunt locul
de secretie al hormonilor tireotrop, corticotrop si
gonadotropi.
 Celulele cromofobe sunt celule mici, rotunde si cu
citoplasma putina, in care lipsesc granulele secretorii;
de aceea aceste celule se coloreaza foarte slab sau chiar
deloc. Semnificatia functionala a acestor celule este inca
incerta, dar se pare ca ar reprezenta celulele primare din
care se diferentiaza ulterior celelalte tipuri celulare.
 La nivelul adenohipofizei sunt secretati sapte hormoni,
din care o parte isi exercita efectele asupra altor glande-
hormoni glandulotropi, iar restul au efecte generale-
hormoni non-glandulotropi.
 Din punct de vedere biochimic, hormonii adenohipofizari se
impart in peptidici (STH, ACTH, PRL si MSH) si
glicoproteici(TSH, FSH si LH).
 Corespunzator acestor hormoni hipofizari in hipotalamus se
secreta factori de eliberare(releasing factors) unii
stimulatori, altii inhibitori ai activitatii secretorii hipofizare.
Pana in prezent s-au identificat:
- factorul sau hormonul eliberator de corticotropina (CRF-
corticoliberina);
- hormonul eliberator de gonadotropina (GnRH-
gonadoliberina), care activeaza secretia de FSH si LH;
- hormonul eliberator de tireotropina (TRH-tireoliberina);
- factorul inhibitor de prolactina (PIF-prolactostatina);
- factorul eliberator de somatotropina (STH-RH,
somatoliberina);
- factorul inhibitor de somatototropina (somatostatin).
 HORMONUL SOMATOTROP (STH-hormonul de
crestere) stimuleaza cresterea si dezvoltarea
organismului prin:
- stimularea proceselor de crestere a oaselor, realizata
prin diminuarea eliminarii de P, Ca, Na, N;
- cresterea masei musculare pe seama activarii
proceselor metabolice de sinteza proteica, prin consum
marit de aminoacizi, transportul activ in celule si
utilizarea lor la sinteza de proteine, in special in
muschi. Hipertrofia musculaturii scheletice si cardiace
la sportivi, se realizeaza cu participarea hormonului
somatotrop. Animalele hipofizectomizate nu mai
prezinta hipertrofie de efort;
 - mobilizarea si utilizarea lipidelor in scop energetic in
paralel cu un regim de crutare a proteinelor si
glucidelor.
 In afara acestor efecte anabolizante si cetogene
energetice, hormonul de crestere influenteaza si
metabolismul glucidic prin scaderea consumului de
glucoza in celule si depozitarea sa sub forma de
glicogen.
 Insuficienta de STH instalata in copilarie produce
intarzieri de crestere- nanismul hipofizar, iar excesul de
STH la copii-gigantism. Cand hipersecretia se produce
dupa terminarea perioadei de crestere se instaleaza
acromegalia, care consta din cresterea exagerata a
partilor acrale.
 Efectele biologice ale STH sunt multiple, generale, si se
manifesta la nivel somatic si la nivel metabolic.
 Efectele somatice constau din stimularea proceselor
de crestere a oaselor, muschilor, viscerelor, colagenului,
tesutului conjunctiv si adipos. La baza tuturor acestor
procese stau procese metabolice anabolizante, de
intensificare a sintezei proteice, dublate de activarea
condro- si osteosintezei. Efectele STH asupra cresterii
oaselor si a cartilajelor sunt indirecte, realizate prin
interventia unor factori de crestere numiti
somatomedine.
 Efectele metabolice ale STH-ului se manifesta la
nivelul tuturor metabolismelor:
- metabolism proteic- efectele STH-ului sunt de tip
anabolic si duc la instalarea unui bilant azotat pozitiv si
la scaderea concentratiei plasmatice a aminoacizilor si
ureeii.
- metabolismul lipidic- efectele STH-ului sunt de tip
catabolic, hormonul favorizand mobilizarea acizilor
grasi din depozitele lipidice(lipoliza) si utilizarea
acestora in scop energogenetic.
- metabolism glucidic- efectele STH-ului sunt de tip
anti-insulinic. Astfel, sub inflenta hormonului scade
transportul transmembranar al glucozei si utilizarea
intracelulara a acesteia in scopuri energogenetice, si
creste depozitarea glucozei sub forma de glicogen.
 - metabolism electrolitic- STH-ul determina
pozitivarea bilantului calciului, fosforului si
magneziului si retentia de sodiu, potasiu si clor. Sub
actiunea hormonului creste absortia intestinala si scade
eliminarea renala de calciu si fosfor, acestea fiind apoi
utilizate in procesele de crestere osoasa la tineri si de
remaniere osoasa la adulti.
 Reglarea secretiei de STH are ca stimul specific
concentratia plasmatica a hormonului si ca stimuli
nespecifici hipoglicemia, aminoacidemia(mai ales
concentratia argininei) si concentratia hormonilor
tiroidieni, care actioneaza sinergic cu STH-ul asupra
cresterii somatice.
 HORMONUL ADENOCORTICOTROP (ACTH sau
corticotropina) este un hormon de natura
polipeptidica format din 39 de aminoacizi, cu o
secventa peptidica (primii 13 aminoacizi) comuna cu
cea a hormonului melanocitostimulator (MSH).
 Extirparea adenohipofizei provoaca atrofia si
hipofunctia corticosuprarenalei, iar administrarea de
ACTH activeaza productia de hormoni
glucocorticoizi.Debitul secretiei de ACTH variaza in
limite largi dupa cum este vorba de secretia de fond
sau de necesitate. Chiar secretia bazala prezinta
variatii diurne, influentate profund de suprasolicitarile
din timpul starilor de stress, secretia de ACTH este in
foarte mare masura determinata de cantitatea de
cortizol circulant, dar depinde si de influenta altor
factori.
 Efectele biologice ale ACTH-ului sunt primare si
secundare si se exercita in primul rand asupra celulelor
glandei corticosuprarenalei, care poseda receptori
specifici membranari. Efectele primare, care apar rapid,
in 7-8 minute, constau in stimularea zonei fasciculate a
glandei corticosuprarenale, care secreta hormoni
glucocorticoizi (cortizol). Efectele secundare ale
ACTH-ului sunt de tip metabolic si constau din
stimularea lipolizei in adipocite, activarea captarii
glucozei si aminoacizilor in muschi, stimularea secretiei
de insulina si a celei de somatotrop. Aceste efecte apar
in special in cazul hipersecretiilor ectopice de ACTH.
 Solicitarile organismului in efort fizic intens si
altitudine ( in conditii de hipoxie) constituie o cauza
principala a cresterii ACTH-ului in sange.
 Reglarea secretiei de ACTH se realizeaza pe cale umorala
si neuroreflexa centrala, similar cu reglarea secretiei
celorlalti hormoni tropi adenohipofizari.
 Principalul factor umoral implicat in reglare este
concentratia plasmatica a glucocorticoizilor liberi, care
actioneaza prin mecanisme de feedback la nivelul
hipofizei. Variatiile hormonilor glucocorticoizi pot
actiona si asupra hipotalamusului, unde declanseaza
secretia de corticoliberina (CRH), care stimuleaza la
randul ei secretia de ACTH.
 PROLACTINA (PRL – hormon mamotrop sau
lactogen) este un hormon peptidic format din 196 de
aminoacizi, asemanator structural cu hormonul de
crestere si secretat in celulele cromofile acidofile din
adenohipofiza. Aceasta mentine si secretia lactata in
perioada de alaptare. Efectul mamar este incomplet in
afara gestatiei, devenind complet numai, in conditiile
prealabile a estrogenilor si progesteronului.
 Concentratia plasmatica este in medie de 9 ng/ml la
femeile negravide si de 5 ng/ml la barbati. La femei
concentratia plasmatica a PRL prezinta o crestere
mediociclica si are valori mai ridicate in faza luteala a
ciclului menstrual, comparativ cu cele din faza
foliculara. La femeile care nu alapteaza, valorile PRL
scad rapid imediat dupa nastere.
 Efectele biologice principale se manifesta asupra
glandei mamare, unde initiaza si mentine secretia
lactata, stimuleaza proliferarea epiteliului mamar si
dezvoltarea canalelor galactofore. PRL actioneaza asupra
glandei mamare mature in prealabil de actiunea
hormonilor estrogeni si progesteron. Efectul mamotrop
este incomplet in afara sarcinii.
 Prolactina este in acelasi timp si inhibitor al activitatii
gonadotrope, fiind capabila sa previna ovulatia. Asa se
explica amenoreea si lipsa ciclului ovarian in perioada
de lactatie post partum.
 Reglarea secretiei de PRL se realizeaza predominent pe
care reflexa, factorii declansatori fiind excitatia
mecanica a sferei genitale din timpul travaliului si
excitatia mecanica a zonei mamelonare produsa prin
actul suptului.
 HORMONUL MELANOCITOSTIMULATOR (MSH
sau melanotrop) este produsul de secretie al lobului
intermediar hipofizar, care la om face parte integranta
din adenohipofiza. MSH-ul este alcatuit din trei fractii
peptidice, α-MSH, β-MSH si γ-MSH, toate avand
precursor comun si fractii de aminoacizi comune cu
ACTH-ul.
 Efectele biologice ale MSH-ului sunt mai puternice la
vertebratele inferioare decat la mamifere, ele fiind foarte
evidente la pesti si la batracieni. La acestia hormonul
produce modificari ale pigmentatiei pielii prin dispersia
granulelor de melanina, modificari necesare reactiilor
cutanate de camuflare si de adaptare la mediu. La
mamifere efectele hormonului sunt limitate la cresterea
continutului de melanina a melanocitelor.
 MSH-ul are rol si in stimularea steroidogenezei
corticosuprarenaliene, actiunea fiind de 10-20 de ori
mai slaba decat a ACTH-ului si fiind posibila datorita
similitudinii structurale dintre cei doi hormoni.
 Reglarea secretiei de MSH se realizeaza predominant pe
cale nervoasa. La nivelul hipotalamusului, unde exista
si receptori specifici pentru hormon, este sintetizat un
factor de eliberare specific, de natura polipeptidica.
Secretarea acestui factor in hipotalamus depinde atat de
concentratia plasmatica a MSH-ului, cat si de
influentele unor stimuli din mediu( lumina,
temperatura, etc.).
 HORMONUL TIREOTROP (TSH sau
tireostimulina), secretat de celulele cromafile
bazofile, are structura glicoproteica si este format din
doua subunitati, alfa si beta.
 Efectele biologice ale TSH-ului constau din controlul
morfologiei si functionalitatii glandei tiroide.
Hormonul poate avea si efecte extratiroidiene, iar in
exces are actiune exoftalmianta.
 Concentratia plasmatica a TSH-ului este mica, in medie
de 1-2 ug/ml, care poate creste de 50 de ori si chiar mai
mult in cazuri de necesitate.
 Reglarea de secretie de TSH se face pornind de la
concentratia plasmatica a hormonilor tiroidieni, prin
actiune directa asupra adenohipofizei.
 HORMONII GONADOTROPI (gonadotropine) sunt
reprezentati de hormonul foliculostimulator (FSH)
si hormonul luteinizant (LH, numit si hormon
stimulant al celulelor interstitiale-ICSH). Acestia
sunt hormoni cu structura glicoproteica secretati de
celulele cromofile bazofile adenohipofizare, diseminate
in toata masa glandei, dar mai frecvent plasate in
regiunea mediana posterioara.
 Ei sunt secretati incepand cu varsta de 8-9 ani, secretia
devenind maxima la 13-14 ani, odata cu instalarea
pubertatii.
 La femei FSH-ul stimuleaza cresterea ovarului si
maturatia foliculara, aceasta din urma necesitand si
prezenta LH-ului. La barbati determina cresterea
volumului testiculelor prin dezvoltarea tubilor
seminiferi si activeaza spermatogeneza.
 LH-ul la femei stimuleaza celulele interstitiale, produce
ovulatia si dezvolta corpul galben. La barbati acest
hormon stimuleaza secretia de hormoni androgeni, care
produc dezvoltarea caracterelor sexuale secundare,
actionand si asupra spermatogenezei.
 Efectele biologice principale ale gonadotropilor
constau la ambele sexe in controlul gametogenezei si a
steroidogenezei, care necesita prezenta ambilor
hormoni, ce pot actiona simultan si/sau succesiv.
Efectele sunt declansate de legarea hormonilor pe
receptorii specifici membranari ai celulelor tinta-
celulele foliculare ovariene, celulele interstitiale Leydig
si celulele Sertoli.
 Ovulatia apare ca urmare a descarcarilor mediociclice
de LH si FSH si atingerii unui nivel critic de estrogeni.
 In afara actiunilor principale asupra ovarului,
gonadotropii produc si o serie de modificari ale
mucoaselor uterina si vaginala, cunoscute sub numele
de ciclu estral.
 Reglarea secretiei de gonadotropi se realizeaza prin
modularea secretiei luliberinei hipotalamice si prin
mecanisme de feedback, declansate de variatiile
concentratiilor plasmatice ale hormonilor gonadali
principali, estradiol si testosteron. In afara controlului
umoral secretia de gonadotropi este influentata si de
stimuli exteroceptivi mecanici, stimuli olfactivi, lumina,
temperatura, carente alimentare si factori psihici.