Você está na página 1de 75

 Fracturile parcelare ale capului femural

 Rare ca frecvenţă
 Simptomatologie neconcludentă
 Diagnostic radiologic : cu sau fără deplasare
 Tratament
▪ Fără deplasare - imobilizare la pat 45 zile, interdicţie sprijin 90 zile
▪ Cu deplasare – extirparea fragmentului sau şurub „pierdut”

 Complicaţii: necroza aseptică de cap femural


 Frecvenţa relativ mare
 Premize anatomice:
 Structura osoasă: travee osoase
de rezistenţă
▪ Sistem de susţinere
▪ Sistem de sprijin
▪ Sistem ogival trohanterian
 Vascularizaţia din 4 pediculi vasculari din:
▪ Circumfexa Anterioară, Circumflexa Posterioară
▪ Artera ligamentului rotund şi Artera fesieră inferioară
 Anatomo topografică (Delbet):
 Subcapitală
 Medio-cervicală
 Bazicervicală

 Patogenică (Böhler):
 Prin adducţie: frecventă, cu deplasare, neangrenată
 Prin abducţie: rară, fără deplasare, angrenată, în
coxovalga
 Biomecanică (Pauwels):
 Tip I: <30°; forţe de compactare crescute
 Tip II: 30-50°;
 Tip III: 50-70°; forţe de dezangrenare crescute
 Anatomo-patologică şi radiologică (Garden):
 Grad I: fracturi incomplete
 Grad II: fracturi complete fără deplasare
 Grad III: fracturi complete cu deplasare parţială
(cap femural basculat, fragment distal rotat
extern, aspect radiologic a traveeolor de „arc în
boltă”)
 Grad IV: fracturi complete cu deplasare totală
(sinoviala şi repliu pectineo-foveal rupte,
fragmente despărţite, radiologic travee verticale,
paralele)
 Simptomatologie: durere, impotenţă
funcţională

 Diagnostic pozitiv: anamneză, simptome,


examen radiologic F

 Diagnostic diferenţial:
 Contuzia simplă de şold
 Luxaţia de şold antero- sau postero-superioară
 Fractura cotilului
 Garden I şi II:
 ortopedic cu imobilizare la pat 6-8 săptămâni,
 chirurgical de câte ori e posibil, osteosinteză
de „securitate”
 Garden III şi IV:
 tratament chirurgical: cui trilamelar, şuruburi
paralele, şurub cu placă, snop de broşe,
proteză A. Moore sau Bipolară
 tratament funcţional
 Imediate:
 Pneumopatii  Insuficienţă cardio-respiratorie
 Complicaţii urinare  Insuficienţă renală
 Escare  Septicemie
 Accidente embolice
 Tardive:
 Necroza capului femural: 1/3 din complicaţii
▪ Clinic: durere, şchiopătare, limitarea mobilităţii
▪ Radiologic: condensare osoasă, înfundarea zonei
necrozate, pensarea spaţiului articular.
▪ Tratament: artroplastia cu proteză cefalică
 Pseudartroza: 1/3 din complicaţii
▪ Clinic: durere, şchiopătare, scurtare
▪ Radiologic: zonă clară interfragmentară,
condensare marginală
▪ Tratament: osteotomia Powels de valgizare sau
artroplastie cu proteză cefalică
 Fracturile de mare trohanter
 Prin mecanism:
▪ Direct
▪ Indirect
 Simptomatologie:
▪ MI în rotaţie externă şi abducţie
▪ Ascensiunea trohanterului
▪ Impotenţă funcţională totală
 Tratament:
▪ Imobilizare la pat 3-4 săptămâni (fără deplasare)
▪ Ortopedic (aparat gipsat pelvino-podal)
▪ Chirurgical (osteosinteză cu şurub sau extirparea fragmentelor mici)
 Mecanism de producere indirect
 Simptomatologie
 Impotenţă funcţională relativă
 Semnul lui Ludloff (imposibilitatea
flexiei coapsei în poziţia şezândă)
 Tratament
 Ortopedic
 Imobilizare 3 săpt. În flexie şi
rotaţie externă
 Frecvente, mecanism de producere direct
 Clasificarea anatomo patologică (Evans):
 Fracturi stabile
▪ Cervico-trohanteriene
▪ Pertrohanteriene (de la fosteta digitală
la micul trohanter)
 Fracturi instabile
▪ Pertrohanteriene complexe
(3-4 fragmente)
▪ Intretrohanteriene (traiect orizontal)
▪ Trohantero-diafizare (traiect transversal)
 Clasificarea Decoulx şi Lavarde
 Simptomatologie:
 Durere
 Impotenţă funţională
 Obiectiv: tumefiere, scurtare,
rotaţie externă
 Tratament:
 Excepţional ortopedic
 Chirurgical prin cui-placă Neufeld, DHS, Tije Ender
 Între o linie orizontală care trece sub micul
trohanter şi o linie orizontala cu 6 cm
deasupra genunchiului
 Clasificare anatomo-patologică:
 1/3 proximală
 1/3 medie
 1/3 distală
 Mecanism direct
 Clasificarea Seinsheimer:
 Fracturi stabile (cu 2 fragmente)
▪ Traiect transversal
▪ Traiect oblic
 Fracturi instabile
▪ Traiect oblic în jos şi înafară
▪ Fracturi complexe cu 3-5 fragmente
 Deplasarea fragmentelor
 Fragmentul proximal se deplasează:
▪ în abducţie (sub acţiunea fesierului mic şi
mijlociu)
▪ în rotaţie externă (fesierul mare şi psoasul)
▪ în flexie (psoasul - lliac)
 Fragmentul distal se deplasează prin:
▪ ascensiune
▪ adducţie, ambele sub acţiunea
ischiogambierilor
 Simptomatologie:
 durere în 1/3 proximală şi impotenţă funcţională
totală
 deformare cu scurtare şi rotaţie externă
 la palpare:
▪ vârful osos al fragmentului
fracturar sub tegument
▪ crepitaţii osoase
▪ mobilitate anormală
 Tratament chirurgical
 cuiul-placă
 cuiul GAMMA
 şurubul-placă DHS
 tija Kuntscher (+ / - cerclaje de sârmă)
 tijele elastice Ender

 Complicaţii
 imediate (deschiderea fracturii şi Ieziunile vasculo-
nervoase
 tardive (pseudartroze şi calusuri vicioase=
 Mecanism de producere:
 Direct (fracturi transversale şi
oblice scurte)
 Indirect (fracturi oblice lungi sau
spiroide)
 Fracturile pot fi:
 cu 2 fragmente,
 cu 3 fragmente (un fragment
intern - în „aripă de fluture")
 cominutive.
 Distrugeri importante de părţi
moi şi hemoragii masive
 Simptomatologia
 Subiectiv: durere şi impotenţă
funcţională totală
 Obiectiv:
▪ Inspecţie: deformarea coapsei cu convexitatea externă şi
scurtare cu rotaţie externă
▪ Palpare: mobilitate anormală, crepitaţii osoase şi
posibilă înţepare a cvadricepsului
▪ Se cercetează pulsul periferic, sensibilitatea şi
motilitatea distală
 Peste 24 de ore se poate decela existenţa
hidartrozei Ia nivelul genunchiului
 Tratament
 Ortopedic:
▪ În fracturi cominutive sau
tratament chirurgical contraindicat:
▪ extensie continuă 4 săptămâni
▪ aparat gipsat pelvi-podal sau femuropodal înalt
2 luni.
 Chirurgical
▪ Tijă Kuntscher centromeduIară cu focar deschis sau închis
(fracturile transversale sau oblice scurte în 1/3 proxlmală sau
medie)
▪ Tije elastice tip Ender în arc secant (fracturi cominutive la
politraumatizaţi şi taraţi)
▪ Placă şi şuruburi (fracturile din 1/3 Inferioară).
 Complicaţii
 Imediate
▪ Locale
▪ Vasculo- nervoase
▪ Fractura deschisă
▪ Generale
▪ Şocul hemoragic Complicaţii septice
▪ Embolii grăsoase ▪ Recente
 Tardive ▪ Hematom infectat superficial
sau profund
▪ Redoarea de genunchi
▪ Tardive
▪ Calusul vicios
▪ Osteita posttraumatică
▪ Întârziere de consolidare ▪ Pseudartroza septică
 Fractura condililor femurali
 Fracturi intraarticulare
cu prognostic funcţional rezervat
 Mecanism indirect
▪ Prin cădere pe picior cu gamba în varus sau valgus (fracturi
unicondiliene)
▪ Traiectul facturii din fosa intercondiliană până la marginea
diafizei supracondiliene
▪ Se produce ascensionarea condilului cu deviaţie în valgum
sau varum
 Mecanism direct
▪ Prin cădere pe genunchi
▪ Fracturi uni sau bicondiliene (traiect de fractură în forma
literelor V sau T)
 Fractură fără deplasare:
▪ Subiectiv: durere, impotentă funcţională parţială
▪ Obiectiv: hemartroză.
▪ Tratament: imobilizare în aparat gipsat femuropodal 6
săptămâni cu interdicţie de sprijin 3 luni
 Fractură unicondiliană cu deplasare
▪ Subiectiv: durere, impotentă funcţională parţială
▪ Obiectiv: tumefacţie, deviaţie în varus sau valgus,
rotaţie externă
▪ Tratament
▪ Ortopedic: reducere apoi aparat gipsat femuro-podal 6
săptămâni cu interdicţie de sprijin 3 luni
▪ Chirurgical: reducere sângerândă
şi osteosinteză cu şuruburi
 Fractura bicondiliană cu deplasare
 Subiectiv: durere, impotenţă funcţională totală
 Obiectiv: tumefacţie, scurtare, gambă în varus sau valgus
şi rotaţie externă
 Palpare: şoc rotulian prezent, crepitaţii, mobilitate
anormală
 Tratament:
▪ Ortopedic: nu se mai foloseşte (redoare, calus vicios)
▪ Chirurgical: refacerea minuţioasa
a suprafeţei articulare şi fixare cu:
▪ Cui placă
▪ Lama placă
▪ Placă şi şuruburi
 Sunt fracturi extraarticulare, uneori secundar
deschizându-se intraarticular.
 Mecanismul de producere
 Direct: foarte rar
 Indirect: se produc prin căderi pe picioare sau
torsiune puternică
 Traiect de fractură:
 Oblic supero-inferior
şi postero-anterior
 Fragmentul proximal
 Deplasat anterior
 Fragmentul distal
 Deplasat superior (sub acţiunea muşchilor ischio-
gambieri)
 Deplasat posterior ( sub acţiunea muşchilor
gemeni)
 Lezarea fundului de sac subcvadricipital
fractura devenind astfel articulară
 Se produce un dublu transfer
▪ Lichid sinovial spre focar
▪ Hematom fracturar în articulaţie

 Lezarea pachetului vasculo-nervos


popliteu
(compresiune, înţepare, ruptură totală)
 Se va controla pulsul şi sensibilitatea
extremităţii distale a membrului
 Imobilizarea cu genunchiul în flexie (relaxare
musculară şi reducerea basculării posterioare
a fragmentului inferior)
 Subiectiv:
 Durere la nivelul 1/3 inferioare a coapsei
 Durere la nivelul genunchiului
 Obiectiv:
 Inspecţie:
▪ Genunchi tumefiat globulos
▪ Privit din faţă prezintă un unghi cu vârful extern
▪ Privit din profil prezintă o deformare „în baionetă”
 Palpare:
▪ Se simte vârful fragmentului
▪ Interzisă palparea fragmentului distal sau căutarea mobilităţii
anormale şi a crepitaţiilor (risc major de lezare vasculară)
▪ Se cercetează pulsul periferic, sensibilitatea gambei şi a
piciorului.
 Ortopedic:
 Fără deplasare
▪ Imobilizare în aparat gipsat pelvi-podal 6-8 săptămâni,
interdicţie de sprijin 3 luni.
 Cu deplasare contraindicate chirurgical
▪ Extensie continuă 3-4 săptămâni, urmată de gips femuro-
plantar 3-6 săptămâni, cu interdicţie de sprijin 3 luni.
 Chirurgical
 Reducerea sângerândă şi osteosinteză cu:
▪ Şuruburi
▪ Lamă-placă
▪ Placă şi şuruburi
▪ Tije elastice Ender (în arc secant)
 Imediate
 Fractura deschisă
 Leziunea de nerv sciatic
 Leziunea de arteră poplitee
 Tardive
 Redoarea de genunchi
 Întârzierea de consolidare
 Pseudartroza
 Complicaţii septice
 Calus vicios
 Scurtarea posttraumatică
 Mecanismul producerii este direct (prin
cădere pe genunchi) sau indirect (prin flexie
forţată a genunchiului).
 Traiectul de fractură, cel mal frecvent, este
transversal, localizat în oricare din treimile rotulei.
 Factorii de deplasare sunt:
 Diastazisul interfragmentar:
▪ primar (traumatismul, ridicarea bolnavului)
▪ secundar (hematroza voluminoasă, contracţia cvadricepsului care
duce la bascularea fragmentului superior).
 Interpoziţia fibroasă - a franjurilor prepatelare la nivel
inter-fragmentar, conducând la întârzierea de consolidare.
 Leziuni ale aparatului extensor al rotulei - a porţiunii pre-
rotullene, a aripioarelor rotulei, ducând la deplasări peste I
cm.
 Traiectul de fractură poate fi vertical (sagital),
fără deplasare, (rar).

 Fracturi cominutive, prin mecanism direct


prezentând şi leziuni tegumentare
 Subiectiv: durere, ipotenţă funcţională a
genunchiului şi limitarea extensiei active.

 Obiectiv: tumefacţie cu echimoză

 La palpare: depresiunea transversală


(,,semnul creionului”= semn patognomonic).
 În fracturile fără deplasare: ortopedic,
imobilizare în aparat gipsat femuro
- gambier 3-4 săptămâni.
 În fracturile cu deplasare:
 Cerclajul
 Hobanajul: asigură transformarea forţelor de
tensiune în forţe de compactare.
 Patelectomia
 Imobilizarea postoperatorie 2-3 săptămâni
 Imediate
 Fractura deschisă
 Tardive
 Pseudartroza
 Calus vicios
 Gonartroza
 Complicaţii septice
 Redoarea genunchiului
 Clasificare anatomo-patologică:
 Fractura platon tibial
 Fracturi diafizare
 Fractura pilon tibial
 Fracturi maleolare
 Anatomie patologică
 FTP extern (57%)
▪ cu separare pură, cu detaşarea tuberozităţii
▪ cu înfundare pură, asociată cu fractura
de cap peroneu
▪ mixte (separare + înfundare)
▪ cu desprinderea fragmentului marginal
▪ cu înfundarea porţiunii centrale a platoului
 FPT intern (8%)
▪ cu separare pură (majoritatea)
▪ cu înfundare pură
 Fractura bituberozitară (35%)
▪ fracturi simple cu separare (traiecte de forma literelor T,
Y, V inversat)
▪ fracturi complexe
▪ fracturi cominutive
 Subiectiv, durere spontană şi ipotenţă
funcţională
 Obiectiv
 la inspecţie tumefacţie, deviaţie în valgus sau
varus, echimoză.
 la palpare: şocul rotulian, mobilitate anormală
laterală şi crepitaţii osoase.
 Cercetăm obligatoriu pulsul periferic,
sensibilitatea şi mobilitatea distală.
 Ortopedic:
 în fracturile fără deplasare
▪ imobilizarea gipsată
femuro-plantară 3 săptămâni, urmată de interdicţie de
sprijin pentru 3 luni.
 în unele fracturi cu separare
▪ reducerea prin extensie continuă scheletică
transcalcaneană 30-40 zile, apoi o imobilizare gipsata de
30 de zile cu intredicţia sprijinului pentru 3 luni.
 Chirurgical:
 Toate fracturile cu deplasare
 Refacerea suprafeţei articulare
grefe spongioase
 Osteosinteză cu şuruburi,
bulon sau placă în ,,T” cu
şuruburi
 Imobilizarea postoperatorie
scurtă, interdicţie de sprijin
timp de 3 luni.
 Imediate:
 leziuni meniscale
 fracturi de cap de peroneu
 leziuni de nerv sciatic popliteu
extern (SPE)
 leziuni de arteră poplitee
 Tardive:
 genunchi lax postraumatic (determinat de fracturi
supraligamentare)
 consolidări vicioase (varum, valgum, în fracturi
intraligamentare)
 Fractura izolată de diafiză peronieră
 Mecanismul de producere este direct sau indirect (prin
torsiune)
 Simptomatologie: durere la nivelul feţei externe a gambei.
 Tratamentul constă în cizmă gipsată înaltă cu toc de mers
pentru 30 de zile sau bandaj elastic.

 Fractura extremităţii superioare a peroneului.


 Mecanismul de producere este direct sau indirect prin varizare
forţată sau contracţie biceps.
 Simptomatologia durere spontană şi la palpare.
▪ Obiectiv decelăm echimoză şi crepitaţie.
▪ Este obligatorie explorarea ligamentelor genunchiului, a nervului SPE
precum şi a gleznei (fractura Maisonneuve).
 Mecanismul de producere poate fi direct,
prin lovitură sau indirect prin torsiune.
 Clasificare anatomo-patologică
 Fracturi stabile:
 fracturi transversale (prin mecanism direct şi
localizare mai frecvent în 1/3 medie)
 fracturi oblice scurte
 Fracturi instabile:
 fracturi oblice lungi
 fracturi spiroide (prin mecanism indirect şi localizare
în 1/3 medie)
 fracturi cominutive
 fracturi bifocale
 Simptomatologie:
 Subiectiv: durere spontană şi la palpare şi ipotenţă
funcţională totală.
 Obiectiv, la inspecţie, deformarea, rotaţia externă
a extremităţii distale şi echimoza.
 La palpare întreruperea continuităţii osoase,
mobilitate anormală, crepitaţii osoase şi
imposibilitatea transmiterii mişcărilor în
segmentul distal.
 Fracturi fără deplasare:
ortopedic, imobilizare femuro-
podală 45 de zile fără sprijin,
urmată de imobilizarea în cizmă
gipsată cu toc de mers pentru 45
de zile, cu sprijin progresiv.
 Fracturi cu deplasare:
 Stabile: ortopedic sau chirurgical.
▪ Ortopedic: reducere prin tracţiune pe masa
ortopedică urmată de imobilizare în aparat gipsat
90-120 de zile
▪ Chirurgical: în caz de eşec, osteosinteza cu tijă
Küntscher centromedulară, cu tije elastice în arc
secant sau placă cu şuruburi (rar).
 Instabile:
▪ Cu deplasare mică: reducerea extemporanee sau prin
extensie continuă, urmată de imobilizare în aparat
gipsat 90-120 zile.
▪ Cu deplasările medii sau fracturi cu fragment
intermediat: extensie continuă, apoi imobilizare în
aparat gipsat femuroplantar 90-120 zile.
▪ Cu deplasările mari sau fracturi fără fragment
intermediar: se indică osteosinteza cu şuruburi sau
cu placă cu şuruburi.
▪ În fracturile cominutive: sau în cazurile unde
tratamentul chirurgical nu este posibil: extensie
scheletică, 21 de zile, apoi aparat gipsat 90-120 zile.
 Clasificare:
 Fracturi supramaleolare
 Fracturi marginale
 Simptomatologie: durere, ipotenţă
funcţională a gleznei, tumefacţia gleznei.
Se cercetează pulsul şi sensibilitatea
distală.
 Tratamentul:
 Ortopedic: reducere extemporanee sau
extensie continuă urmată de imobilizare
gipsată femuroplantară 3 luni, cu interdicţie
de sprijin 1,5-3 luni.
 Chirurgical: osteosinteză cu şuruburi sau placă
cu şuruburi.
 Mecanism de producere indirect, prin cădere
de la înălţime (astragalul determină, fractura
pilonului tibial)
 În funcţie de poziţia piciorului în timpul căderii:
▪ piciorul în talus→ fractura marginală anterioară
▪ piciorul în equin→fractura marginală posterioară
▪ piciorul în poziţie indiferentă →fractura bimarginală
cominutivă
 Simptomatologie:
 Durere, ipotenţă funcţională a gleznei.
 Obiectiv: piciorul equin cu tumefacţie şi durere în
regiunea achiliană (în fractura marginală
posterioară) sau alungirea piciorului cu tumefacţie
şi durere anterioară (în fractura marginală
anterioară).
 Ortopedic:
 în fractura marginală anterioară:
reducere prin tracţiune şi
imobilizare în cizmă gipsată în equin
timp de 2-3 luni.
 În fractura marginală posterioară
reducerea prin manevra de ,,scos
cizma” şi imobilizare în cizmă
gipsată în talus timp de 2-3 luni.
 Chirurgical: osteosinteza cu şuruburi.
Indicaţii: existenţa unor fragmente mai mari
de 1/3 din pilonului tibial şi eşecurile
tratamentului ortopedic.
 Imobilizarea postoperatorie variabilă în
funcţie de soliditatea montajului
 Imediate
 fractura deschisă
 asocierea cu subluxaţii sau luxaţii
 leziuni vasculo-nervoase
 Tardive
 calusul vicios
 artroza posttraumatică (artrodeză tibio-
astragaliană)
 Mecanismul de producere: provocarea unor
mişcări anormale la nivelul gleznei:
▪ inversiunea = supinaţie + adducţie + rotaţie internă
▪ eversiunea = pronaţie + abducţie + rotaţie externă
 Inversiunea 3 faze:
 Elongaţia →entorsă gr. I, II, III sau fractură de maleolă
externă (fractura unimaleolară)
 Dacă traumatismul continuă se produce fractura
maleolei interne cu sau fără subluxaţie de astragal
(fractura bimaleolară).
 Dacă traumatismul continuă → fractura marginală
posterioară (fractura trimaleolară).
 Eversiunea cuprinde tot 3 faze:
 Elongaţia → entorsă gr. I, II, III sau fractură maleolară
internă (unimaleolară).
 Dacă traumatismul continuă se produce fractura maleolei
externe (bimaleolară)
 Dacă traumatismul continuă se produce fractura
marginală posterioară (trimaleolară) cu sau fără subluxaţie
postero-externă.

 Simptomatologie
 durere şi ipotenţă funcţională,
deplasarea piciorului lateral
şi posterior.
 Ortopedic
 Reducerea ortopedică sub anestezie.
▪ În fracturile prin inversiune se realizează eversiunea
▪ în fracturile prin eversiune se efectuează inversiunea
▪ în fracturile trimaleolare cu subluxaţie posterioară se execută
manevra de ,,scoatere a cizmei”.
 Imobilizarea se realizează în cizmă gipsată:
▪ pentru fracturile unimaleolare – 30 zile (toc de mers la 7 zile)
▪ pentru fracturile bimaleolare – 45 zile (toc de mers la 14 zile)
▪ pentru fracturile trimaleolare – 90 zile (toc de mers la 45 zile)
 Chirurgical
 Indicaţii: eşecul tratamentului ortopedic şi
fracturile marginale posterioare mai mari decât
1/3 din suprafaţa pilonului tibial.
 Osteosinteza: cu şuruburi, broşe, sârmă (după
principiul hobanajului), placă cu şuruburi, tije
Rush.
 Imobilizarea postoperatorie:
cizmă gipsată 45-60 de zile
 Mecanismul de producere este indirect prin
traumatisme violente (accidente de circulaţie,
căderi de la înălţime).
 Simptomatologia
 Fracturile fără deplasare, simptomatologie
nespecifică (durere, tumefacţie).
 Fracturile cu deplasare: durere, ipotenţă funcţională la
nivelul gleznei, prin ştergerea reliefului achilian;
călcâiul este lăţit cu piciorul alungit în varus equin.
 Se produce flexia forţată a halucelui prin apăsarea
fragmentului osos pe tendonul flexorului halucelui.
 Tratamentul:
 Pentru tipul I (fracturi nedeplasate): cizmă
gipsată 8-12 săptămâni cu sprijin la 6 săptămâni.
 Pentru tipul II (fracturi deplasate, cu subluxaţie
subastragaliană): reducere ortopedică sau
reducere sângerândă + osteosinteză cu şuruburi
(preferabil).
 Pentru tipul III (fracturi cu deplasare+ luxatia
gleznei): tratament chirurgical de urgenţă
(reducere + sinteză).
 Sunt frecvente, mecanismul
de producere este căderea
de la înălţime (întâlnită în
90% din cazuri)
 Clasificare anatomo-
patologică
▪ fracturi talamice (articulare)
▪ fracturi extratalamice
(extraarticulare)
▪ fracturi complexe (asociate cu alte
fracturi ale gleznei)
 Subiectiv: durere şi ipotenţă funcţională totală
 lărgirea regiunii calvaneene cu ştergerea reliefului
anatomic
 aplatizarea bolţii plantare
 echimoză plantară, micşorarea distanţei vârf
maleolă-sol.
 patognomonică este păstrarea flexiei şi extensiei,
dar dureri atroce la prono-supinaţia piciorului.
 Pe radiografii se studiază unghiul tubero-
articular (unghiul Böhler ), acest unghi este
de 30° şi este deschis posterior
 Fracturile talamice sunt de 3 feluri, după
unghiul lui Böhler:
 grad I, unghiul se micşorează păstrându-se
între 30° şi 0°
 grad II , unghiul este anulat = o°
 grad III, unghiul este inversat, mai mic de 0°
 Ortopedic
 Reducerea şi imobilizarea în cizmă gipsată tip Graffin, cu
călcâiul liber 4-8 săptămâni.
 Interdicţia de sprijin este de 3 luni.

 Tratament funcţional
 La peroanele vârstnice, repaus la pat cu membrul inferior
ridicat pe o atelă, comprese reci, medicaţie antiinflamatori.
 Sprijinul este permis la 60-90 de zile.

 Tratamentul chirurgical
 Reconstrucţia calcaneului: reducere sângerândă şi
osteosinteză cu şurub, broşe sau placă.
 fractura deschisă
 leziuni vasculo-nervoase asociate
 piciorul plat posttraumatic
 deformarea în valg a piciorului
 artroza subastragaliană
 Simptomatologie:
 Durere, ipotenţă funcţională articulară metatarso-
falangiană.
 Obiectiv întâlnim mobilitate anormală, crepitaţii,
deformare
 Ortopedic
 Fracturile metatarsienelor II, III, IV fără deplasare
beneficiază de cizmă gipsată de mers 2
săptămâni.
 Cele cu deplasare se imobilizează timp de 3
săptămâni
 Chirurgical
 Fracturile multiple cu deplasare,
osteosinteză cu broşe Kirschner.
 Mecanismul de producere este direct (prin
strivire)
 Tratament
 Ortopedic: imobilizarea la degetul alăturat sănătos cu
leucoplast timp de 2-3 săptămâni.
 Pentru fracturile cu deplasare se face reducere şi
imobilizarea similară.
 Chirurgical: cu broşe
 Indicaţii: - fractura cu deplasare,
instabilă
▪ fractura deschisă
▪ calusuri vicioase