Analizatoru

l olfactiv
Bolile analizatorului
olfactiv
 Analizatorii sunt complexe unitare
care au rolul de prelua stimulii, de a îi
conduce la sistemul nervos central,
pentru a fi transformaţi în senzaţii
specifice.
 
Analizatori: gustativ, auditiv,
vestibular, cutanat, olfactiv, visual,
motor.
Analizatorul olfactiv

Analizatorul olfactiv recepţionează

şi prelucrează informaţiile
referitoare la proprietăţile chimice
ale unor substanţe odorante, aflate la
o anumită distanţă faţă de organism.
El are rol în aprecierea calităţii
aerului, a calităţii alimentelor şi în
declanşarea secreţiei salivare.
Bolile analizatorului olfactiv
Adenoidita
Rinita
Epistaxisul
Fibroza chistică Rinoreea
Ozena
Roncopatia
Polipii nazali
Polipoza nazală Sinuzita

Bibliografie, realizatori
 Adenoidita
Adenoidita reprezintă o afecţiune frecventă mai ales la
sugari şi la copiii mici şi este provocată de o infecţie
microbiană sau virotică a ţesutului glandular din regiunea
nazo-faringiană.
Adenoidita este o afecţiune a căilor aeriene superioare
ce se defineşte prin inflamaţia amigdalei faringiene Lushka.
Aceasta face parte din cercul de ţesut limfatic cunoscut sub
numele de inelul lui Waldeyer. Hipertrofia ţesutului
adenoidian are drept urmare apariţia unor mase cu diametru
de 2-3 cm, care ocupă cavumul (porţiunea superioară boltită
a nazofaringelui), interferă trecerea aerului prin fosele
nazale obstruând astfel orificiile mediale ale trompei lui
Eustachio.
Adenoidita
Adenoidita cunoaşte următoarea
clasificare:
 Adenoidita acută;
 Adenoidita subacută;
 Adenoidita recidivantă cronică.
Adenoidita
Simptome:
Forma acută a bolii debutează cu
febră, dificultate în respiraţie, sforăit.
Evoluţia bolii duce în timp la adenoidita
cronică, cunoscută în rândul populaţiei
generale cu termenul de polipi nazali
(formaţiuni vegetative). Caracteristic
acestei forme de boală este pacientul
care respiră frecvent pe gură şi sforăie
mereu în timpul somnului.
Adenoidita
Tratamentul se adresează formei cronice
de boală şi vizează ameliorarea pe cât
posibil a efectelor secundare afecţiunii.
Tratamentul local constă în drenarea şi
aspiraţia secreţiilor şi administrarea de
picături decongestive şi dezinfectante.
Febra este combătută cu antipiretice
administrate pe cale orală sau rectal
(supozitor).
 
Cuprin
s
 Epistaxisul
Epistaxisul (sângerarea nazală) este un accident
obişnuit, mai ales la copii şi poate fi tratat foarte
simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor mici
traumatisme cauzate de scobirea în nas sau suflarea
nasului. Poate apărea şi în urma unei infecţii a mucoasei
care determină uscarea şi apariţia de cruste.
Epistaxisul este rareori serios, dar ocazional poate
pune în pericol viaţa, în special la persoanele în vârstă.
Apare mai frecvent la persoanele care iau aspirină,
anticoagulante sau la pacienţii cu boli hematologice.
Dacă epistaxisul apare frecvent (mai des de o dată
pe săptămână) poate fi un indiciu al unei alte probleme
de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială.
Epistaxisul
Prevenire:
 evitarea supraîncălzirii camerei – se
recomandă o temperatură de 15 – 17°C,
deoarece aerul rece este mai umed;
 aplicarea unei creme grase (vaselină) în
interiorul nasului;
 spray-urile nazale si soluţiile saline sunt o
soluţie pentru a evita uscarea mucoasei
nazale;
 evitarea luării frecvente de aspirina.
Epistaxisul
Tratament:
Pacientul trebuie să respecte următoarele sfaturi:
 evitarea eforturilor fizice;
 amplasarea unui cub de gheaţă la rădăcina nasului
pentru a favoriza oprirea sângerării;
 evitarea ingestiei de sange – aceasta poate provoca
greturi si varsaturi;
 aplicarea unei comprese îmbibată în apă oxigenată
sau a unei comprese cu vaselină;
 capul trebuie înclinat uşor pe spate, pentru a evita
ingestia sau inhalarea sângelui.
Cuprin
s
Fibroza chistică
Fibroza chistică este o afecţiune
congenitală, care se transmite autozomal
recesiv; este caracterizată printr-o
perturbare a glandelor exocrine (care
eliberează secreţiile lor caracteristice pe
toate căile posibile, cu exceptia fluxului
sanguin). Se estimează că această afecţiune
apare cu o frecvenţă de 1/2500 nou
născuţi. Este mai frecventă la rasa
caucaziană, fiind mai rară la alte rase.
Aproximativ 50% dintre copii mor în prima
parte a vieţii.
Fibroza chistică
Cauzele fibrozei chistice
Mutaţiile congenitale ale genei CFTR
determină schimbări ale proteinei
responsabile cu transportul ionilor prin
membrana celulară. Aceasta cauzează
perturbări ale secreţiei glandelor
exocrine, mai ales la nivelul sistemului
respirator şi tractului gastrointestinal.
Fibroza chistică este o afecţiune
incurabilă. Doar un mic procent dintre
aceşti pacienţi trăiesc peste 20 de ani.
Fibroza chistică
Simptomele fibrozei chistice
La nivelul sistemului respirator: tuse cronică şi paroxistică,
pneumonie cronică şi recurentă, hemoptizii (tuse cu sânge), infecţii
cronice cu Pseudomonas aeruginosa sau Stafilococ auriu, atelectazii
recurente (umplere insuficienta cu aer în anumite părţi ale
plămânului), bronşiectazii (dilataţii anormale ale bronhiilor), semne
de fibroză pulmonară pe radiografie (striaţii), sinuzite cronice.
La nivelul tractului gastrointestinal: la nou născuti - ileus
meconial sau sindromul dopului meconial, icter prelungit; transpiraţii
profunde, urât mirositoare, simptome ale sindromului de
malabsobţie, prolaps de mucoasă rectală, ciroză biliară hepatică,
litiază biliară la copil, pancreatite cronice la copil, torsiune
intestinală la făt. Alte simptome, la nivelul altor organe si sisteme,
sunt posibile, incluzând mai ales deficit de greutate şi de creştere,
inflamarea glandei salivare parotide, deficitul proteic cu modificări
de creştere în timpul copilşriei, semne ale deficitului de vitamine
liposolubile.
Fibroza chistică
Cum este diagnosticată fibroza chistică
Suspiciunea de fibroză chistică apare
pe baza semnelor clinice de la nivelul
sistemului respirator sau tractului
gastrointestinal. Confirmarea
diagnosticului se face prin
determinarea concentraţiei de clor a
sudorii, ca şi prin studii genetice care
confirmă mutaţia la nivelul genei CFTR.
Fibroza chistică
Tratamentul fibrozei chistice constă în asigurarea unei diete
hipercalorice încă din primele zile de viaţă (120-150% din ceea ce
necesită în mod normal un copil sănătos de aceeaşi vârstă). Dieta
trebuie completată cu aport mai mare de clorură de sodiu, ca şi
cu vitamine liposolubile (A, D, E, K) şi vitamina B6. Deficienţa
exocrină a pancreasului este tratată prin administrarea
preparatelor enzimatice pancreatice la fiecare masă.
Tratamentul fibrozei chistice ar trebui să includă tratarea
corectă a afecţiunilor respiratorii cronice şi recurente, în
principal drenajul sistematic al mucusului stagnant la nivelul
tractului respirator, tratamentul antibacterial în timpul
exacerbărilor simptomelor bronho-pulmonare, utilizarea
preparatelor mucolitice, ca şi - la unii copii - tratamentele
steroide, administrate pe cale orală, intravenoasă sau inhalatorie.
Fibroza chistică
Pronosticul fibrozei chistice este
întotdeauna grav. Se estimează că majoritatea
pacienţilor mor în prima parte a copilăriei,
înainte ca diagnosticul să poată fi pus. În ultimii
ani, metodele de diagnostic s-au îmbunăţit şi
pediatrii au început să recunoască mai rapid
această afecţiune. Tratamentul modern a
contribuit la o prelungire semnificativă a
duratei de supravieţuire a acestor pacienţi. În
ţările europene şi în America de Nord,
aproximativ 50% dintre pacienţi ating vârsta de
30 de ani. Cuprin
s
Ozena
Ozena este o afecţiune cronică a nasului, caracterizată prin 3
elemente:
 atrofia (subţierea) mucoasei şi cornetelor nazale;
 secreţii purulente care formeaza cruste;
 prezenţa unui miros foarte urât, respingător, perceput mai ales
de persoanele din jur, pentru că de obicei simţul olfactiv al
bolnavului este diminuat sau dispărut.
Boala se găseşte mai mult la femei. Apare de obicei la vârsta
pubertăţii. Până în prezent nu se cunoaşte precis cauza, de aceea
nici tratamentul nu este pe deplin eficace.
Se utilizează badijonari cu soluţii iodo-glicerinate, spălături
cu soluţii cloruro-sodice (sare), aerosoli cu antibiotice, inhalare
de aer ionizat, medicamente stimulatoare ale secreţiei glandelor
din nas etc. Mai eficace este tratamentul chirurgical (aşa-
numitele operaţii de recalibrare a foselor nazale).
Cuprin
s
Polipii nazali

Polipii nazali sunt prelungiri ale mucoasei care

căptuşeşte cavitatea nazală şi sinusurile paranazale.
Prezenţa polipilor poate să determine un grad de
obstrucţie a căilor respiratorii. Dacă au dimensiuni
relativ mici, polipii pot trece neobservaţi, nu
determină simptome clinice şi nu necesită tratament
de specialitate. Polipii de dimensiuni mai mari pot
pune însă probleme respiratorii, pierderea
sensibilităţii olfactive, sinuzite frecvente.
Polipii nazali
Polipii nazali sunt clasificati de către
specialişti în antrocoanali şi etmoidali, în
funcţie de relaţia cu sinusurile. Astfel,
polipii antrocoanali sunt cei care au origine
în sinusurile maxilare (sunt mai puţin
întâlniţi) şi sunt unici, iar cei etmoidali au
origine în sinusurile etmoidale şi sunt
multipli şi chiar bilaterali. Polipii multipli
(polipoza) apar mai ales în relaţie cu
sinuzitele cronice, rinitele alergice sau
sinuzitele alergice.
Polipii nazali
Polipii nazali pot afecta indivizi de orice vârstă,
însă apar mai frecvent la copii şi la adulţii tineri, în
mod particular la cei cu astm, alergii şi istoric
îndelungat de sinuzite. Aproximativ 30% din
pacienţi au alergie la diverşi factori din mediu.
În ciuda faptului că tratamentul medicamentos
poate reduce dimensiunile polipilor, doar
tratamentul chirurgical poate vindeca aceste
afecţiuni. Din păcate însă, vindecarea nu are
întotdeauna caracter definitiv, în numeroase cazuri
polipii avand caracter recurent.
Cuprin
s
Polipoza nazală
Polipoza nazală reprezintă o degenerare
edematoasă a mucoasei nazale ca urmare a unor
fenomene alergice. Polipii produc obstrucţia foselor
nazale având ca rezultat imposibilitatea respiraţiei
nazale, scpderea mirosului, voce nazonată, cefalee.
Uneori se poate suprainfecta, ducând la apariţia unei
secreţii nazale purulente.
Polipoza nazală mai poate să apară ca fenomen de
însoţire într-o serie de alte boli: infecţiile rinosinusale,
tumorile cu localizare rinosinusală şi unele boli
sistemice: mucoviscidoza, sindromul Widal, etc.
Polipoza nazală
Cum se manifestă polipoza nazală
 în polipoza de cauză alergică: obstrucţia nazală este
bilaterală cu prezenţă în fosele nazale a unor
formaţiuni chistice translucide, cu aspect de
ciorchine de strugure;
 în polipoza de cauză infecţioasă: obstrucţia nazală
este de obicei unilaterală, însoţită de rinoree
mucopurulentă unilaterală;
 la copii poate apărea o formă severă de polipoză
alergică: polipoza nazală deformantă care duce la
lărgirea piramidei nazale în lateral şi pe înălţime
deoarece oasele feţei sint încă în perioada de
creştere.
 Polipoza nazală
Tratamentul polipozei nazale constă în îndepărtarea polipilor pe
cale endonazală pentru refacerea culoarului aeric nazal. De cele mai
multe ori însă, polipii reapar dacă nu se asociază un tratament
eficient al cauzei (alergie, infecţii, sinuzite, etc):
Pentru polipoza alergică: se practică polipectomia nazală, urmată de
tratamentul alergiei. Efectuarea unei tomografii computerizate
simple poate arăta extensia polipozei în sinusurile maxilare şi
etmoidale, fapt care impune tratamentul chirurgical simultan sau
succesiv al acestora. Forma cea mai extinsă a bolii este pansinuzita
polipoasă bilaterală, care necesită o intervenţie chirurgicală
radicală cu deschiderea tuturor sinusurilor feţei.
Pentru polipoza de cauză infecţioasă se tratează întâi infecţia
rinosinusală ce a cauzat apariţia polipilor şi apoi se realizează
polipectomia.
Pentru polipoza nazală deformantă a copilului tratamentul este cel
adresat alergiei, urmat de polipectomie, dar polipii Cuprin
recidivează
frecvent. s
 Rinita
Rinita(guturai) reprezintă o inflamaţie a
mucoasei nazale, datorată infecţiilor virale,
bacteriene, la care se adaugă şi o
multitudine de factori favorizanţi, cum ar fi poluarea
atmosferică, frigul, încăperile uscate, oboseala şi
subalimentaţia.
În funcţie de stadiul evolutiv în care se află, rinita
poate fi acută sau cronică. La rândul său, rinita cronică se
poate clasifica în catarală (adica congestia sau inflamaţia
mucoasei nazale), hipertrofică (mucoasa nazală are un
volum crescut) şi atrofică (mucoasa nazală se atrofiază,
se micşoreaza în volum).
Rinita
Aparent banală, rinita are, în
special datorită abuzului de spray-uri
nazale, consecinţe destul de
neplăcute. Nasul devine aproape în
permanenţă înfundat, simţul olfactiv
scade, iar somnul îşi pierde calitatea
datorită sforăitului din ce în ce mai
frecvent.
 Rinita
Rinita prezintă o simptomatologie diversă, în funcţie de stadiul
evolutiv în care se află.
-Rinita acută(coriza), apare în special primăvara şi toamna şi se manifestă
prin senzaţia de nas înfundat, de usturime şi uscăciune la nivelul nasului
şi gâtului, tuse şi cefalee matinală Secreţia nazală este apoasă, bolnavul
strănută des şi lăcrimează şi uneori poate acuza şi o diminuare a auzului
şi senzatia de înfundare a urechilor.

-Rinita cronică catarală se manifestă prin nas înfundat aproape permanent,

o jenă continua în respiraţie -în special atunci când pacientul se află în
poziţia culcat- , o uşoară scădere a auzului, sforăituri în timpul somnului,
stări de ameţeală matinală şi dureri de cap.
Rinita
-La rinita cronică hipertrofică mucoasa nazală se
îngroaşă edematos, luând formă de polipi. Simptomele
sunt asemănătoare celor din rinita catarală, însa mai
accentuate.
-Rinita cronică atrofică afecteaza mai ales femeile.Se
manifestă prin obstrucţie nazală, senzaţie de nas
uscat, cefalee, dureri la rădăcina nasului.
-Ozena reprezintă o rinită cronică atrofică gravă, cu un
debut la vârste tinere, de aproximativ 12-15 ani şi în
special la sexul feminin. Se manifestă prin scurgeri
nazale abundente, cu puroi. Pe mucoasa nasală se pot
observa multiple cruste de culoare verzuie, urât
mirositoare.
Rinita
Tratamentul alopat
Rinita dispune de un tratament care constă în
instilaţii nazale cu substanţe antiseptice. Se poate
folosi în general vitamino-terapia şi
imunostimulatoarele.
Tratamentul naturist
Metodele naturiste de tratament ale rinitei sunt
numeroase, iar dintre cele mai eficiente amintim
inhalaţiile de abur fierbinte, sub un prosop, după ce
în prealabil s-a adăugat ulei volatil de pin şi de lămâie
în apa fierbinte.
Cuprin
s
Rinoreea
Rinoreea denumeşte scurgerea de lichid
provenind din fosele nazale. Este asociată cu
inflamaţia şi congestia mucoasei foselor nazale şi a
sinusurilor. O infecţie virală (răceala) este cauza
cea mai comună a rinoreei, deşi alergiile, gripa şi
infecţia sinusurilor constituie de asemenea cauze
ale acestor simptome.
O rinoree este adesea de origine infecţioasă. Ea
apare în cursul unei rinite sau al unei sinuzite
(inflamaţie a sinusuriIor). Alte semne şi
tratamentul depind de varietatea exactă a
afecţiunii.
 Rinoreea
Cauzele rinoreei:
 Alergii
 Rinită cronică
 Rinofaringită
 Algia vasculară a feţei
 Raceală sau gripă
 Boala fibrochistică
 Rinita alergică
 Alergiile alimentare
 Virus respirator sincitial
 Infecţia sinusurilor
 Granulomatoza lui Wegener
 Tuse convulsivă
 Temperatură scăzută sau
modificări bruşte de
temperatură
 Ingerarea de alimente
condimentate
 Unele medicamente
 Polipi nazali
 Anomalii anatomice (deviaţie
de sept nazal)
 Tumori ale căilor respiratorii
 Rinita vasomotorie
 Infecţie virală
 Hipertrofia adenoidiană
 Substanţe chimice iritante
 Expunerea la fumul de ţigară
 Prezenţa unor corpi străini în
căile respiratorii
 Modificări hormonale
 Leziuni/ traumatisme la nivelul
Cuprin
nasului
s
Roncopatia
Sforăitul (Roncopatia) este un fenomen larg
răspândit, care apare în timpul somnului şi în
majoritatea cazurilor perturbă odihna partenerului de
pat. Informaţiile despre prevalenţa sforăitului diferă,
astfel că se poate stabili o dependenţă în funcţie de
varstă şi de sex.
Fiecare al treilea bărbat şi fiecare a şasea femeie de
vârstă medie sforăie. În aproximativ 5-10% din cazuri
cauza e reprezentată de apneea nocturnă şi este
inclusă în categoria tulburărilor de somn.
Majoritatea persoanelor care sforăie manifestă aşa-
numitul sforăit primar, care nu perturbă somnul şi, din
punct de vedere medical, nu comportă niciun risc pentru
sănătate şi nu necesită, de regulă, tratament.
Roncopatia
Dacă sforaitul se corelează cu o
disfuncţionalitate a aparatului respirator, cum ar fi
apneea nocturnă, atunci se va manifesta zgomotos şi
neregulat (sforăit secundar). Somnul pacientului nu
este odihnitor, acesta resimţind oboseala în timpul
zilei. Din cauza lipsei de oxigen, persoana se
trezeste foarte des, respiră foarte greu şi se
trezeste chiar gâfâind. Studiile efectuate arată ca
netratarea sforăitului duce la creşterea cazurilor de
hipertensiune arterială, infarct de miocard şi
accidente vasculare cerebrale. Aproximativ 4 % din
bărbaţi şi 2% din femeile de vârstă medie suferă de
apnee nocturnă.
 Roncopatia
Zgomotul caracteristic din sforăit apare la
relaxarea muşchilor planşeului bucal. Poziţia corpului
joacă în acest caz un rol important: în timp ce în
poziţie decubit dorsal (pe spate) căderea limbii înspre
faringe favorizează adesea sforăitul, poziţia decubit
ventral (pe burtă) poate reduce adesea zgomotele din
sforăit, pana la dispariţia lor completă.
 Roncopatia
Apariţia sforăitului este favorizată de următorii factori:
 Supraponderalitatea: s-a stabilit existenţa unui raport între
indicele de masă corporală şi apariţia sforăitului. Această
corelaţie este explicabilă prin îngustarea căilor respiratorii
datorită depunerii exagerate de ţesut adipos în zona gâtului.
 Varsta;
 Sexul masculin;
 Consumul de alcool sau de mâncăruri grase înainte de culcare;
 Fumatul;
 Ingerarea de somnifere;
 Obstruarea respiraţiei nazale (de exemplu
datorită unei rinite).
Roncopatia
Sfaturi pentru a putea controla problema:
  Evitaţi alcoolul, fumatul şi cafeaua.
 Curăţaţi-vă nasul bine înainte de culcare.
 Dormiţi pe o parte, nu pe spate.
 Ridicaţi capul patului cu câţiva centimetri
sau dormiţi pe o pernă mai înaltă.
 Reduceţi consumul de lactate din dieta
zilnică, pentru eliminarea congestiei nazale.
 Se va evita mâncarea grea seara, mai ales
înainte de culcare.
Roncopatia
Metode de tratare a sforăitului:
 chirurgical, ceea ce presupune
internarea în spital pentru câteva zile,
iar apoi o perioadă de repaus pentru
recuperare.
 tratarea sforăitului cu ajutorul
laserului. În acest caz perioada de
refacere este mai mare, dar nu se
necesită spitalizare.
Cuprin
s
Sinuzita
Sinuzita este o inflamaţie ce afectează una
sau mai multe din cele patru perechi de
cavităţi ale oaselor craniene, numite sinusuri.
Inflamaţia sinusurilor este de obicei cauzată
de o infectie.
Sinusurile sunt cavităţi ale
oaselor craniene, acoperite cu o
mucoasă identică cu mucoasa
nazală. Fiecare sinus comunică cu
fosele nazale prin mici conducte
ce asigură trecerea aerului.
 Sinuzita
Semne şi simptome
 durere facială (deasupra sprâncenelor, a
dinţilor, în jurul ochilor şi în spatele acestora);
 senzaţii dureroase de presiune în zona sinusurilor;
 congestie nazală;
 secreţii nazale galbene sau verzui, purulente în cazul
unei infecţii bacteriene. Dacă secreţiile sunt limpezi,
este vorba de o răceală;
 tuse;
 febră uşoară şi o stare generala de rău;
 diminuare sau pierdere a simţului olfactiv.
În cazul unei sinuzite cronice, simptomele sunt
aceleaşi, dar durează mai mult timp (peste 6 săptămâni).
 Sinuzita
Prevenirea sinuzitei :
 Tratarea răcelilor şi alergiilor;
 Atenţie la umiditatea aerului din casă! Sinusurile tale drenează
mai bine aerul când este umed;
 Evitarea poluării: Expunerea în mediile poluate poate irita fosele
nazale, agravând sinuzita;
 Renunţarea la fumat: Tutunul reprezintă una dintre cele mai
cunoscute cauze de iritare a sinusurilor;
 Eliminarea băuturilor alcoolice: Pana şi consumul ocazional al
alcoolului determină umflarea membranei sinusurilor;
 Ferirea de temperaturi extreme: Temperaturile foarte scăzute
sau foarte ridicate, precum şi schimbările subite de temperatură
produc dureri puternice de cap şi de dinţi;
 Băutul unei cantităţi mari de apă: Apa influenţează gradul de
umiditate al organismului şi ajută la prevenirea congestiilor nazale.
Cuprin
s
Bibliografie
 Manual de Biologie pentru clasa a XI-
a, Ionel Roşu, Ed. Corint, 2006
 en.wikipedia.org
 sfatulmedicului.ro
Realizatori

 Dimofte Alina
 Grigoraş Daniela
 Lefter Daniela