EXPEDIȚIILE

INTERNAȚIONALE DE
MĂRFURI ÎN SISTEM
RUTIER
 Evoluția tehnologiilor de transport

• Motorul cu abur- a fost inventat de către James Watt în 1780,

transformă energia aburului în energie mecanică.
• Motorul cu ardere internă- inventat de către Otto Benz și
Daimler, funcționează cu benzină.
• Motorul Diesel- inventat de Rudolf Diesel în 1892, combustibilul
se aprinde singur atunci când este injectat în aerul comprimat
fierbinte.
• Motorul electric- funcționează cu ajutorul curentului electric
 Reţele de transport rutier:
• Local;
• Interurban (la nivel de judeţ);
• Naţional (la nivel de ţară);
• Continental (ex. reţeua de drumuri europene)
 1. Reţele de transport rutier
• Căile de transport- drumurile - infrastructura
 Drumuri:

• Străzi

• Comunale

• Naţionale

prof. Kovacs Stefan

 Drumuri europene – autostrăzi

prof. Kovacs Stefan

 2. Noduri
• Staţii – locuri amenajate special unde pasagerii urcă sau coboară din
mijloacele de transport.
• Autogări – terenuri de parcare şi clădiri în care se realizează
activitatea de coordonare a transportului, vânzarea biletelor de călătorie,
conceperea orarului de drum.

prof. Kovacs Stefan

 Avantajele transportului auto
• transportul mărfii se face direct de la locul de
producţie la cel de destinaţie, eliminându-se
transbordarea încărcăturii;
• aceasta reprezintă o mare economie de cheltuieli;
• folosirea unui ambalaj ieftin la acest fel de transport
constituie o sursă importantă de economii.
• transportul auto se realizează cu o viteză comercială
mare;
 Avantajele transportului auto
• rulajul mijloacelor auto este mai mic cu aproximativ
50% decât al vagoanelor de cale ferată: un
autovehicul face circa 3 curse lunar, în timp ce
vagoanele feroviare realizează doar 1,5 curse lunar;
• reorientare fără dificultate către destinaţia
considerată optimă în momentul respectiv;
• menţinerea calităţii şi prospeţimii lor mai ales în
cazul transportului internaţional de legume sau
fructe proaspete.
 Avantajele transportului auto
• transportul auto este adecvat transportului de mic
tonaj;
• formalităţile vamale sunt în cazul transportului
auto mai simple;
• respectarea orarului unui port pentru a putea
încărca mai departe marfa la bordul unei nave;
• adecvat transportării mărfurilor alimentare.
 Dezavantajele transportului rutier
• volumul redus al mărfurilor transportate;
• grad ridicat al poluării;
• aglomerare ridicată, ambuteiaje;
• sensibilitate la starea vremii;
• costuri mari cu infrastructura;
• dependența ridicată față de costul
carburantului.
 Mijloace auto
• camioane obişnuite, închise sau deschise; cele
închise pot fi acoperite cu muşama sau pânză;
• camioane izoterme, care nu dispun de instalaţii de
răcire, având doar pereţii, podeaua şi acoperişul
izolate termic;
• camioane refrigerente, cu răcire simplă, care dispun
de rezervoare speciale pentru înmagazinarea gheţii;
• camioane frigorifice, cu motoare speciale pentru
producerea frigului.
 Mijloace auto
• camioane încălzite, care pot produce o temperatură
interioară de cel puţin +20°C;
• camioane - cisterne adecvate pentru transportul
unor mărfuri lichide cum sunt, de pildă, produsele
petroliere, uleiuri de origine vegetală, lapte, vin, etc.
şi înzestrate cu pompe pentru efectuarea
operaţiunilor de încărcare/descărcare;
• remorci (trailer) pentru transportul unor mărfuri de
mare gabarit sau greutate.
 Reglementări în expediţia internaţională de
mărfuri cu mijloace auto
• 23 martie 1948 a luat naştere, la Geneva, Uniunea
internaţională a Transporturilor rutiere -
International Road Transport Union - I.R.U.;
• România este afiliată la I.R.U. din 1963;
• din 1949 I.R.U. a devenit organ consultativ al ONU
(ECOSOC) - a facilitat punerea în aplicare a
"Acordului cu privire la suprimarea restricţiilor şi
libertatea circulaţiei rutiere", cunoscut în practică
sub numele de "Libertăţile rutiere de la Geneva“.
 Reglementări în expediţia internaţională
de mărfuri cu mijloace auto
Contribuţia I.R.U.:
→ punerea în aplicare a convenţiei vamale privitoare la expediţia şi
transportul internaţional de mărfuri sub acoperirea carnetelor T.I.R.;
→ elaborarea scrisorii de trăsură internaţională în Convenţia privitoare
la contractul de transport internaţional de mărfuri (C.M.R.);
→ crearea Asociaţiei internaţionale pentru transportul de mărfuri
perisabile (Transfrigeroute Europe);
→ crearea serviciului de asistenţă mutuală internaţională (A.M.I.);
→ colaborarea la elaborarea unor convenţii internaţionale privitoare la
circulaţia şi semnalizarea rutieră; transportul mărfurilor periculoase
(A.D.R.); transportul de mărfuri în containere etc.
 Asociaţia internaţională pentru transportul de
mărfuri perisabile (Transfrigeroute Europe)
înființată la 28 martie 1955 sub auspiciile I.R.U.
• Coordonarea şi schimbul de experienţă cu firmele şi
grupările naţionale aderente;
• Elaborarea unor studii pe problema legată de transportul
rutier de mărfuri sub temperatură dirijată, a tarifelor şi
condiţiilor de transport pentru mărfurile perisabile;
• Publicarea şi coordonarea acesteia în vederea promovării
transportului rutier al mărfurilor perisabile;
• Studiul tarifelor şi al condiţiilor de transport referitoare la
transportul rutier european cu vehicule sub temperatură
dirijată.
 Acorduri şi convenţii bilaterale încheiate
de România cu diferite ţări europene

• Scutirea reciprocă de orice fel de taxe şi impozite

obţinută în relaţiile cu țările U.E.;

• Scutiri reciproce de orice fel de taxe şi impozite

pentru un număr contingentat de călătorii pe bază
de autorizaţie obţinută cu relaţiile cu Turcia, Elveţia,
Serbia și ţările foste componente ale URSS;
 Regimul autorizațiilor de transport
Regimul autorizaţiilor de transport statuat în acordul
sau convenţia respectivă - pot fi de mai multe tipuri:
- autorizaţii permanente, care dau dreptul efectuării unui
număr nelimitat de transporturi, într-o perioadă
determinată de timp, de regulă un an calendaristic;

- autorizaţii în timp, care dau dreptul la un număr nelimitat

de călătorii în perioada de valabilitate indicată;

- autorizaţii pe călătorie, care dau dreptul la o singură

călătorie în perioada de valabilitate respectivă..
 Convenţia vamală referitoare la transportul
internaţional sub acoperirea carnetelor TIR
• Convenţia TIR încheiată la Geneva la 15 ianuarie
1959, acordă transportatorilor avantaje de ordin
vamal, menite să faciliteze traficul internaţional de
mărfuri.
• România a aderat la această convenţie în 1963.
• Prin crearea posibilităţii de a transporta mărfuri fără
controale vamale la vămile de tranzit, durata de
transport se scurtează, atrăgând după sine o
micşorare a cheltuielilor legate de staţionarea
autovehiculului şi echipajului în străinătate.
Convenţia vamală referitoare la transportul
internaţional sub acoperirea carnetelor TIR
 Convenţia vamală referitoare la transportul
internaţional sub acoperirea carnetelor TIR
• Dacă nu se foloseşte carnetul TIR atunci echipajul
fiecărui autovehicul încărcat cu mărfuri, trebuie să
depună de fiecare dată, la intrarea pe teritoriul
străin, o importantă garanţie vamală în valută.
• Mărfurile transportate sub carnetul TIR în vehicule
rutiere sigilate sau în containere sigilate încărcate în
vehicule rutiere:
– nu vor fi supuse plăţii sau consemnării drepturilor şi
taxelor de import sau de export de organele vamale;
– nu vor fi supuse, de regulă, controlului vamal.
 Convenţia vamală referitoare la transportul
internaţional sub acoperirea carnetelor TIR
• în vederea evitării abuzurilor, organele vamale vor putea, în
mod excepţional şi îndeosebi atunci când se bănuieşte o
neregularitate, să procedeze la controale sumare sau
detaliate ale mărfurilor.
• Fiecare parte contractantă va putea abilita unele asociaţii
să elibereze carnete TIR, fie direct, fie prin intermediul
asociaţiilor corespondente şi să se constituie garante.
• Asociaţia garantă nu va deveni responsabilă faţă de
autorităţile unei ţări decât începând din momentul când
carnetul TIR va fi acceptat de către autorităţile vamale ale
acestei ţări.
 Convenţia vamală referitoare la transportul
internaţional sub acoperirea carnetelor TIR

• Controlul încărcăturii trebuie să se facă numai în

mod excepţional.
• În vederea evitării abuzurilor, autorităţile vamale
vor putea, dacă ele socotesc că este necesar:
– să escorteze în cazuri speciale, vehiculele rutiere pe
teritoriul ţării lor, pe cheltuiala transportatorului;
– să procedeze în timpul transportului, la controlul vehic-
ulelor rutiere sau al containerelor şi al încărcăturilor.
 Convenţia vamală referitoare la transportul
internaţional sub acoperirea carnetelor TIR

• Carnetul TIR va fi emis în ţara de expediţie sau în ţara în

care titularul este stabilit sau domiciliază fiind imprimat în
limba franceză; cu toate acestea pot fi adăugate pagini
suplimentare care să reproducă în limba ţării emiţătoare,
traducerea textului tipărit al carnetului.
• Toate exemplarele specificaţiei vor trebui să conţină
indicaţiile următoare: numărul şi natura coletelor şi
loturilor în vrac enumerate pe aceste foi-anexă; valoarea
totală şi greutatea brută totală a mărfurilor care figurează
pe sus-menţionatele foi.
 Convenţia vamală referitoare la transportul
internaţional sub acoperirea carnetelor TIR
• Un transport de mărfuri grele sau voluminoase, protejat de
un carnet TIR, nu pot include decât un singur birou vamal
de expediţie şi un singur birou vamal de destinaţie.

• Celelalte transporturi efectuate sub protecţia unul carnet TIR pot

cuprinde mai multe birouri vamale de expediţie şi de destinaţie, încă
în afară de cazurile în care se dispune de o autorizaţie specială:
– Birourile vamale de expediţie trebuie să fie situate în aceeaşi ţară;
– Birourile vamale de destinaţie nu pot fi situate în mai mult de
două ţări;
– Numărul total a birourilor vamale de expediţie şi de destinaţie nu
poate fi mai mare de patru.
 Convenţia vamală referitoare la transportul
internaţional sub acoperirea carnetelor TIR

• cei care efectuează transportul trebuie să aibă pregătite

formularele de procese-verbale de constatare a căror
folosire a fost statuată de convenţia TIR;
• În cazul în care se iveşte un accident care impune
transbordarea mărfii pe un alt vehicul sau un alt container
autorităţile vamale vor întocmi un proces-verbal de
constatare, în care se va verifica efectuarea operaţiunilor;
• Procesul-verbal de constatare va fi anexat la carnetul TIR şi
va însoţi încărcătura până la biroul vamal de destinaţie.
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
• C.M.R. a fost semnată la Geneva la 19 mai 1959 -
România a aderat la această convenţie în 1973;
• sunt reglementate în mod uniform condiţiile
generale în care se încheie şi se execută contractul
de transport rutier de mărfuri, reprezentat prin
Scrisoarea de trăsură tip C.M.R.;
• C.M.R. se aplică oricărui transport de mărfuri internaţional, în cazul în care pentru
un astfel de transport a fost încheiat un contract de transport de mărfuri pe şosele
cu vehicule, dacă locul primirii mărfurilor şi locul prevăzut pentru eliberare, aşa
cum sunt indicate în contract, sunt situate în două ţări diferite, din care cel puţin
una este ţara contractantă, independent de domiciliul şi de naţionalitatea părţilor
contractante.
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
• Proba contractului de transport în traficul rutier internaţional
de mărfuri se face prin scrisoarea de trăsură de tip C.M.R. ;
• Se întocmeşte de către expeditorul internaţional ce acţionează
în numele exportatorului, în trei exemplare originale, semnate
de expeditorul internaţional şi transportator, din care: primul
exemplar se remite expeditorului internaţional, la predarea
mărfii; al doilea exemplar însoţeşte marfa; iar al treilea se reţine
de transportator;
• În cazul în care marfa trebuie să fie încărcată în vehicule
diferite, sau dacă este vorba de feluri de marfă sau de loturi
distincte, exportatorul sau transportatorul are dreptul să ceară
întocmirea de scrisori de trăsură pentru fiecare vehicul folosit
sau pentru fiecare lot de mărfuri;
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
Scrisoarea de trăsură trebuie să conţină următoarele date:

a. locul şi data întocmirii;

b. numele şi adresa expeditorului (exportatorului);
c. numele şi adresa transportatorului;
d. locul şi data primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberarea acestora;
e. numele şi adresa destinatarului;
f. denumirea curentă a mărfii şi felul ambalajului, iar pentru mărfurile periculoase
denumirea lor general recunoscută;
g. numărul coletelor, marcajele speciale şi numerele lor;
h. greutatea brută sau cantitatea altfel exprimată a mărfii;
i. cheltuielile aferente transportului (preţ de transport, cheltuieli survenite de la
încheierea contractului şi până la eliberare);
j. instrucţiunile necesare pentru formalităţile vamale;
k. indicaţia că transportul este supus regimului stabilit prin C.M.R. şi nici unei clauze
contrare.
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
Dacă este cazul, scrisoarea de trăsură trebuie să conţină şi
indicaţiile următoare:
a. interzicerea transbordării;
b. cheltuielile pe care expeditorul (exportatorul) le ia
asupra sa;
c. valoarea declarată a mărfii şi suma care reprezintă
interesul special la eliberare;
d. instrucţiunile expeditorului (exportatorului) către
transportator cu privire la asigurarea mărfii;
e. termenii convenii în care transportul trebuie
efectuat;
f. lista documentelor remise transportatorului etc.
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)

Expeditorul internaţional şi exportatorul răspund fiecare

pentru toate daunele şi cheltuielile pricinuite din cauza
inexactităţii sau insuficienţei datelor înscrise în scrisoarea
de trăsură.

Transportatorul este obligat ca, la primirea mărfii să

verifice:
a. exactitatea menţiunilor referitoare la numărul de
colete, cât şi la marcajul şi la numerele sale;
b. starea aparentă a mărfii şi a ambalajului ei.
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
• Expeditorul internaţional are dreptul să ceară în numele
exportatorului verificarea de către transportator a
greutăţii brute a mărfii sau a cantităţii acesteia astfel
exprimate. El poate cere, de asemenea, verificarea
conţinutului coletelor.
• Transportatorul poate cere plata cheltuielilor de verificare.
• Exportatorul este răspunzător faţă de transportator pentru
daunele pricinuite persoanelor, materialului sau altor
mărfuri, precum şi pentru cheltuielile cauzate de
defectuozitatea ambalajului mărfii(afară de cazul în care
defectuozitatea fiind aparentă sau cunoscută transportatorului în momentul primii
mărfii, transportatorul nu a făcut rezerve cu privire la aceasta).
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
• Transportatorul este răspunzător ca şi un comisionar de
consecinţele pierderii sau utilizării inexacte a documentelor
menţionate în scrisoarea de trăsură şi care o însoţesc, sau
care i s-au predat; totuşi despăgubirea pusă în sarcina sa nu
o va depăşi pe aceea care ar fi datorată în cazul de pierdere
a mărfii.
• Expeditorul internaţional şi exportatorul sunt răspunzători
fiecare faţă de transportator pentru toate daunele care ar
putea rezulta din lipsa, insuficienţa sau din
neregularitatea documentelor şi informaţiilor, în afară de
cazul în care culpa este a transportatorului.
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
• Exportatorul are dreptul de dispoziţie asupra mărfii el
putând cere transportatorului:
a. oprirea transportului;
b. schimbarea locului revăzut pentru eliberare;
c. eliberarea mărfii unui alt destinatar decât cel
prevăzut în scrisoarea de trăsură.

• Dreptul exportatorului de a dispune asupra mărfii se stinge

în momentul în care al doilea exemplar al scrisorii de
trăsură este remis destinatarului, sau în momentul în care
marfa a fost eliberată destinatarului contra unei dovezi de
primire.
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
• Exerciţiul dreptului de dispoziţie este supus următoarelor
condiţii:
a. Exportatorul (sau importatorul) care vrea să execute acest
drept, trebuie să prezinte primul exemplar al scrisorii de trăsură pe
care trebuie să fie înscrise noile instrucţiuni date transportatorului
şi să despăgubească pe transportator pentru cheltuielile şi
prejudiciul pe care le-a antrenat executarea acestor instrucţiuni.
b. Executarea acestor instrucţiuni trebuie să fie posibilă în
momentul în care parvin persoanei care trebuie să le execute şi nu
trebuie să împiedice exploatarea normală a societăţii
transportatorului, nici să aducă prejudicii exportatorilor sau
importatorilor altor transporturi.
c. Instrucţiunile nu trebuie să aibă niciodată ca efect divizarea
transportului.
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
• Transportatorul poate să descarce marfa imediat în contul persoanei
care are dreptul să dispună de aceasta. După descărcare, transportul
este considerat terminat.
• Transportatorul poate să procedeze la vânzarea mărfii, fără să
aştepte instrucţiuni de la persoana care are dreptul să dispună de
marfă, când natura perisabilă a mărfii sau starea ei o justifică sau
când cheltuielile pentru păstrare sau disproporţionale faţă de
valoarea mărfii.
• Se consideră întârziere la eliberare atunci când marfa nu a fost
eliberată în termenul convenit sau, dacă nu a fost convenit un
termen, atunci când durata efectivă a transportului depăşeşte timpul
care în mod rezonabil este acordat unui transportator diligent,
ţinându-se cont de circumstanţe şi printre altele, în cazul unei
încărcări parţiale, de timpul necesar pentru ambalarea unei
încărcături complete în condiţii normale.
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
• Transportatorul nu răspunde dacă pierderea sau avaria
rezultă din următoarele situaţii:
a. Folosirea de vehicule descoperite, fără prelate, dacă această folosire a fost
convenită într-un mod expres şi menţionată în scrisoarea de trăsură;
b. Lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin felul lor
la stricăciuni şi avariere, când aceste mărfuri nu sunt ambalate sau rău ambalate;
c. Manipularea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către exportator,
importator sau de către persoanele care acţionează în contul exportatorului sau
importatorului, respectiv expeditorii internaţionali;
d. Natura unor mărfuri expuse, datorită cauzelor inerente însăşi naturii lor, fie
la pierdere totală sau parţială, fie la avarie mai ales prin scurgere, rugină,
deteriorare internă şi spontană, uscare, pierdere normală., sau prin acţiunea in-
sectelor sau rozătoarelor;
e. Insuficienţa sau imperfecţiunea marcajelor sau numerelor coletelor;
f. Transportul de animale vii.
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
• În caz de avarie, transportatorul plăteşte contravaloarea
deprecierii mărfii, calculată pe baza valorii stabilite la
predarea mărfii.
• Totuşi despăgubirea nu poate să depăşească:
a. dacă totalul expediţiei este depreciat prin avarie
b. dacă numai o parte a expediţiei a fost depreciată prin
avarie, suma care ar trebui plătită în caz de pierdere a părţii
depreciate.
• Cel în drept poate să pretindă dobânzi pentru pagubele
suferite. Acestea curg din ziua reclamaţiei adresate în scris
transportatorului, sau dacă nu a existat o reclamaţie, din
ziua introducerii acţiunii în justiţie.
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
• Transportatorul care a plătit despăgubiri exportatorului
sau importatorului, are dreptul de regres contra celorlalţi
participanţi conform dispoziţiilor următoare:
– Transportatorul prin fapta căruia s-a produs paguba, trebuie să suporte singur
despăgubirea plătită de el sau de un alt transportator.
– Dacă paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai mulţi transportatori, fiecare
din ei trebuie să plătească o sumă proporţională cu partea sa de răspundere.
– Dacă nu se poate stabili care din transportatori răspunde de pagubă,
despăgubirea se repartizează între toţi transportatorii, proporţional cu partea
de tarif care le-a revenit.
– Dacă unul dintre transportatori nu este solvabil, partea de despăgubire care îi
incumbă şi pe care nu a plătit-o, se repartizează între toţi ceilalţi transportatori
proporţional cu partea de tarif care le-a revenit.
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
• Dacă expeditorul internaţional care a primit marfa în
numele destinatarului a făcut-o fără să fi constatat starea ei
în contradictoriu cu transportatorul , sau dacă cel mai târziu
în momentul eliberării (când este vorba de pierderi ori
avarii aparente) sau în termen de 7 zile (în afară de
duminici şi sărbători legale, când este vorba de pierderi sau
avarii neaparente), nu a făcut rezerve transportatorului,
indicând natura generală a pierderii sau a avariei, se
prezintă până la proba contrarie, că a primit marfa în starea
şi cantitatea descrisă în scrisoarea de trăsură. Rezervele
arătate trebuie făcute în scris dacă este vorba de pierderi
sau avarii neaparente.
 Convenţia referitoare la contractul de transport
internaţional al mărfurilor pe cale rutieră (C.M.R.)
• Depăşirea termenului de eliberare poate da loc la
despăgubiri numai dacă a fost adresată o rezervă în scris în
termen de 21 zile de la data punerii mărfii la dispoziţia
destinatarului (importatorului) sau a expeditorului
internaţional care acţionează în numele importatorului
mărfii.
• Termenul de prescripţie curge:
• În caz de pierdere parţială, de avarie sau de întârziere, din ziua în care
marfa a fost eliberată.
• În caz de pierdere totală, începând de la a treizecia zi de la expirarea
termenului convenit, sau dacă nu a fost convenit nici un termen, începând
de la a – 60- a zi de la primirea mărfii de către transportator.
• În toate celelalte cazuri, începând de la expirarea unui termen de trei luni
de la data încheierii contractului de transport.