Elev:Cimpoca Mihaela

Clasa:a 6a

ALEXANDRUN IOAN CUZA

 PRIMII ANI
DIN VIATA

INFAPTUIREA
UNIRII
ALEXANDRU
IOAN CUZA
ALEGEREA CA
DOMNITOR

DOMNIA
PRIMII ANI DIN VIATA
 Născut în Bârlad, Cuza a aparținut clasei tradiționale de boieri din Moldova, fiind
fiul ispravnicului Ioan Cuza (care a fost de asemenea un proprietar de pământ în județul
Fălciu) și al Sultanei (sau Soltana), membră a familiei Cozadinide origini fanariote.
Alexandru primește o educație europeană, devenind ofițer în armata moldovenească și
ajungând la rangul de colonel. S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.
 În anul 1848, Moldova și Țara Românească au fost cuprinse și ele de febra revoluțiilor
europene. Revolta moldovenilor a fost suprimată repede, dar în Țara
Românească revoluționarii au preluat puterea și au guvernat în timpul verii. Tânărul Cuza a
jucat un rol suficient de important pentru a i se evidenția înclinațiile liberale, avute în
timpul episodului moldovenesc, astfel că este transportat ca prizonier la Viena, de unde a
fost eliberat cu ajutor britanic.
 Revenind în Moldova în timpul domniei Prințului Grigore Alexandru Ghica, a
devenit ministru de război al Moldovei, în 1858, și a reprezentat orașul Galați în divanul ad-
hoc de la Iași. Cuza a fost un proeminent politician și a susținut cu tărie uniunea Moldovei
și Țării Românești. A fost nominalizat în ambele țări de către Partida Națională, care milita
pentru unire, în defavoarea unui prinț străin. Profitând de o ambiguitate în textul Tratatului
de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17 ianuarie1859 (5 ianuarie după calendarul
iulian) și în Țara Românească pe 5 februarie 1859 (24 ianuarie după calendarul iulian).
 Elena Cuza
INFAPTUIREA UNIRII
 Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă
unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de
personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate
la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a
fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele
două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și
Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii.
Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor adunări ad-hoc în 1857 a
dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o
uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții
comune; principatele trebuiau să se numească Principatele Unite Moldova și Valahia. La
începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales
ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862,
cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând
unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată
prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția
adoptată în acel an a denumit noul stat România.
ALEGEREA CA DOMNITOR
 După Convenția de la Paris din 1858, marile puteri au lăsat guvernul fiecărui principat
român în grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacami, până la alegerea
domnitorilor. Principala atribuție a comisiilor era aceea de a supraveghea alegerea noilor
adunări elective. Campania electorală din Moldova a dus la alegerea unei adunări favorabile
unirii cu Țara Românească. Unioniștii moldoveni au putut impune cu ușurință candidatura
la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de
voturi la 5/17 ianuarie 1859. Ideea alegerii domnului moldovean și la București a fost
oficial sugerată muntenilor de către delegația Moldovei, care mergea
spre Constantinopol pentru a anunța rezultatul alegerii de la Iași. În Țara Românească,
adunarea electivă a fost dominată de conservatori, care erau însă scindați. Neputându-se
pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au sfârșit prin a se ralia
candidatului Partidei Naționale care a fost ales la 24 ianuarie/5 februarie 1859, domn al
Țării Românești. Astfel, românii au realizat de facto unirea, punând la 24 ianuarie 1859,
bazele statului național modern român. Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost decisiv pentru
dezarmarea opoziției Turciei și a Austriei față de dubla alegere, astfel că la 1/13
aprilie 1859 Conferința de la Paris a puterilor garante dădea recunoașterea oficială a
faptului împlinit de la 24 ianuarie 1859.Turcia l-a recunoscut pe Alexandru Ioan Cuza ca
domnitor al Principatelor în 1861.
 Conform deciziei Convenției de la Paris, la 15 mai 1859 este înființată Comisia Centrală la
Focșani, ce avea ca scop redactarea primului proiect de Constituție din istoria modernă a
României și realizarea altor proiecte de unificare legislativă a Principatelor. Proiectul de
Constituție nu a fost aprobat însă de domnitorul Cuza, Comisia Centrală din Focșani fiind
desființată în februarie1862.[13]
DOMNIA

 Domnia lui Cuza Vodă a fost caracterizată de

o nerăbdătoare dorință de a ajunge din
urmă Occidentul, dar efortul domnului și al
sprijinitorilor săi întâmpină rezistența
forțelor conservatoare și a inerțiilor colective.
Mai grav, el stă sub semnul provizoratului,
căci domnia lui Cuza este percepută ca
pasageră; țara a vrut un domn străin, l-a
acceptat însă pe cel autohton, dar n-a
renunțat la vechea doleanță; în așteptarea
contextului prielnic, ea îngăduie un
provizorat.