 Respiratia este procesul care asigura

schimbul de gaze dintre organsim si

mediul inconjurator:captarea si utilizarea
oxigenuliu din mediul ambiant si
eliminarea dioxidului de carbondin
sange.Procesele respiratorii -respiratia
pulmonara si respiratia tisulara.
 Prin respiraţie este adus O2 este
furnizat celulelor, iar CO2rezultat din
metabolismul celular este eliminat in
atmosfera.
 Aparatul repsirator este alcatuit din :cai
respiratorii si organe respiratorii:plamani si
anexele sale.
 Caile respiratorii permit patrunderea si
 evacuarea aerului in si din plamani.Se impat
in 2 categorii:
 superioare :nasul extern, cavitatea
nazala, faringele si laringele
 inferioare: traheleea si
 bronhiile principale.
 Acinul pulmonar reprezintă unitatea morfo-
funcţională a plămânului care, din punct de vedere
 anatomic, este regiunea deservită de o singură
 bronhiolă terminală, din care derivă 2-3 generaţii
 de bronhiole respiratorii. Bronhiola terminală,
 împreună cu bronhiolele respiratorii şi ramificaţiile
 lor - ductele alveolare, sacii alveolari şi alveolele
pulmonare - formează acinii pulmonari.
 Totalitatea acinilor pulmonari alcătuiesc parenchimul
pulmonar, la nivelul căruia au loc
 schimburile de gaze
 Capul este in extensie fortata; se
palpeaza marginea inferioara a osului
hioid,proieminenta cartilajului
tiroid(marul lui Adam) si cartilajul
cricoid.
 Incizia incepe la nivelui osului hioid
si merge pe linia mediana pana la
cartilajul cricoid
 Capul este in extensie.
 Laringo-faringele
 Incizia este transversal 7-8cm mergand
 sub osul hioid si paralel cu el.
 Se taie pielea,platisma,fascia cervicala
 superficiala, muschii omo-sterno si
 tiro-hioidian

 Oro-faringele: Incizaia este paralela
 cu osul hioid si merge la cativa mm
 deasupra lui.
 Se taie: pielea,platisma,fascia
 Cervicala superficiala deschizand astfel
 lojele submandibulare.
 Descoperirea faringelui in portiunea
 milo-hioidianului.
 Capul este in extensie si de parte opusa
celei in care se opereaza.
 Incizia este un unghi,ea pleaca de la
 lobul urechii,inconjoara unghiul
 mandibulei si merge de-a lungul marginei
inferioare a osului aproximativ 5 cm.
 Traheea este un conduct aerifer situat:
 Scheletotopic: intre marginea inferioara
 C6-T4
 Organotopic: intre marginea inferioara a
cartilajului cricoid si originea bronhiilor
 Traheea poate fi palpatape linia mediana, la
nivelul manubriului sternal.
 Interventia chirugicala ce are drept scop
 deschiderea traheei cervicale.
 Indicatii:obstructia cailor respiratorii
superioare,afectiuni traheo-bronsice,traumatisme,
afectiuni neurologice care afecteaza
ventilatia(poliomelita).
 Incizia poate servi drept loc pentru
introducerea unui tub de traheostoma pentra ca
persoana sa poata respira fara ajutorul nasului sau
gurii.
Se sectioneaza muschii subhioidieni
si istmul tiroidei, se deschide
traheea si se introduce canula.
 Sunt 2 conducte care iau nastere prin
bifurcarea traheei una drapta si una stanga.
 La nivel pulmonar se impart in bronhii
lobare:3 pentru plamanul drept(superioara
mijlocie si inferioara destinate celor 3 lobi ai
plamunuli) si 2pentru cel stang(superioara si
inferioara), la randul lor dau nastere la
bronhiile segmentare.
 Pleurele sunt două membrane seroase
care formează doi saci închişi, complet
separaţi unul de celălalt.
 a.pleura parietală care căptuşeşte pereţii
toracelui;
 b.pleura viscerală (pulmonară) intim
aplicată pe suprafaţa exterioară a
plămânului.
 Intre cele două foiţe se delimitează
cavitatea pleurală
 Toracocenteza (puncţia pleurală):
 constă în introducerea acului în cavitatea pleurală,
indicată în scop diagnostic (explorator) sau terapeutic.
 Indicaţii diagnostice:
 - existenţă a unei colecţii lichidiene intrapleurale
evidenţiate clinic (matitate toracică cu abolire avibraţiilor
vocale şi a murmurului în zona respectivă).
 Indicaţii terapeutice:
 - evacuare a unor colecţii intrapleurale mari: hidrotorax
(în insuficienţa cardiacă), hematom masiv post traumatic,
pleurezie serofibrinoasă abundentă nerezolvată medical,
pleurezie purulentă;- introducere topică de substanţe
medicamentoase (antibiotice, citostatice).
Examenul fizic al
aparatului respirator se
face prin inspecţie,
palpare, percuţie şi
auscultaţie.
 La inspectie, se observa atât frecventa si caracterul respiratiilor,
 cât si profunzimea si simetria expansiunii plâmânilor. Respiratiile
 care sunt deosebit de frecvente, realizate cu efort sau cu folosirea
muschilor accesori indica de obicei un necesar respirator crescut
sau un efort respirator marit.

 Expansiunea toracica asimetrica:
 Este data de obicei de un proces asimetric ce afecteaza plamânii,
 cum ar fi o obstructie endobronsica a cailor aeriene mari, o
 afectare unilaterala parenchimatoasa sau pleurala sau paralizia
 unilaterala a nervului frenic. Anomaliile vizibile ale cutiei
 toracice includ cifoscolioza si spondilita anchilozanta, fiecare
 dintre ele putând sa altereze complianta toracelui, sa creasca
 efortul respirator si sa determine dispnee.
 La inspectie trebuie sa constatam valoarea
unghiului infrasternal care in mod normal trebuie
sa aiba aproximativ 90 de grade, cand este obtuz se
pune problema existentei unui emfizem, cand acest
unghi este ascutit se pune problema unui torace
paralitic, se apreciaza spatiile intercostale,
frecventa si amplitudinea miscarilor respiratorii.
 Prin palpare se apreciaza dezvoltarea
canaliculului adipos, a stratului muscular, se
descopera punctele dureroase, se pot descoperi
noduli limfatici hipertrofiati cu posibilitatea
existentei unui emfizem subcutanat si se pot
aprecia vibratiile vocale, manevra care
completeaza auscultatia.
 Se face în timp ce pacientul pronunţă rar si
tare „33”, acoperind întreaga suprafaţă toracică
 La palpare, poate fi evaluata simetria expansiunii
pulmonare, confirmând, în general, tråsåturile
observate la inspectie. Vibratia produså de sunetele
vorbite se transmite la peretele toracelui si este
evaluatå prin prezenta sau absenta freamåtului
tactil, precum si prin simetria acestuia.
Transmiterea vibratiei este scåzutå sau absentå
dacå se interpune lichid pleural între plåmân si
peretele toracic sau dacå o obstructie endobronsicå
altereazå transmiterea sunetelor. În schimb,
transmiterea vibratiilor poate fi crescutå la nivelul
unei zone de condensare pulmonarå.
 Percutia digito-digitala se face simetric, de sus
in jos, mergand dinspre anterior spre lateral si
posterior. Se apreciaza amplitudinea sonoritatii
normale, crescuta sau scazuta, timbrul sau
timpanismul care creste de sus in jos pentru ca
depinde de grosimea paturii de aer.

 Sunetul normal al plåmânului care
contine aer este sonor. În schimb, zonele
de condensare pulmonarå sau de revårsat
pleural atenueazå sunetele, pe când aerul
din spatiul pleural determinå
hipersonoritate.
 Auscultatia se face cu stetoscopul si permite
aprecierea zgomotelor respiratorii. Pacientul
examinat respira profund, cu gura deschisa, varful
pulmonului se asculta supraclavicular. Pulmonul se
asculta de sus in jos, pana la baza vertebrei T10.
Posterior se asculta intre marginile mediale ale
scapulelor, iar anterior la nivelul manubriului
sternal si a liniilor sternale, parasternale si se
asculta cu atentie la nivelul primelor 2 spatii
intercostale. La aceste zone se apreciaza zgomotele
respiratorii bronsice, care este un zgomot mai
aspru si mai intens decat cel respirator normal.
Zgomotul respirator normal poarta numele de
murmur vezicular.
 Principalele sunete anormale care pot fi auzite cuprind
cracmente(raluri), wheezing si ronhusuri.
 Cracmentele reprezintå sunetele care apar atunci când
alveolele sau cåile aeriene mici se închid sau se
deschid în timpul respiratiei si se asociazå deseori cu
afectare pulmonarå interstitialå, microatelectazii sau cu
umplerea alveolelor cu lichid.
 Wheezing-ul, care este în general mult mai
 proeminent în expir decât inspir, reflectå oscilatia
peretilor cåilor aeriene care apare atunci când existå o
limitare a fluxului aerian, ce poate fi produså prin
bronhospasm, edem sau colaps al cåilor aeriene sau
prin obstructie intraluminalå de cåtre un neoplasm
 sau secretii.
 Ronhusurile sunt sunetele create atunci când existå
lichid liber în lumenul cåilor aeriene; interactia
vâscoaså dintre lichidul liber si aerul care se miscå
creazå sunete cu vibratie joaså.

 Alte sunete anormale cuprind frecåtura pleuralå si

stridorul.
 Sunetul scrâsnit al frecåturii pleurale exprimå prezenta
suprafetelor pleurale inflamate care se freacå una de cealaltå,
deseori atât în inspir, cât si în expir.
 Stridorul, care apare în principal pe parcursul inspirului,
reprezintå un flux de-a lungul unor cåi aeriene superioare
îngustate si este prezent in caz de obstructie cu substrat
tumoral sau de corp strain.
 Un examen fizic general meticulos este esential la
pacientii cu afectiuni ale aparatului respirator.
 - Mårirea ganglionilor limfatici din regiunile cervicale
si supraclaviculare trebuie så atragå atentia.
 -Afectåri ale statusului mental si chiar coma pot aparea
la pacientii cu retentie acutå de dioxid de carbon si
hipoxemie.
 -Pete denuntåtoare la nivelul vârfurilor degetelor indicå
fumåtorii înråiti de tigarete.
 -Abcese ale dintilor si gingiilor pot så aparå la pacientii
cu pneumonie de aspiratie si abces pulmonar.
 Degetele de tobosar pot fi întâlnite în cancerul pulmonar,
 afectiuni pulmonare interstitiale si infectii cronice la nivelul
 aparatului respirator, cum ar fi bronsiectazii, abces pulmonar
 si empiem. Degetele de tobosar pot fi observate si în afectiuni
 congenitale cardiace asociate cu sunt dreapta-stânga si într-o
 varietate de afectiuni cronice inflamatorii sau infectioase,
 cum ar fi bolile inflamatorii intestinale si endocardita.

 Câteva boli sistemice, ca lupusul eritematos sistemic,

sclerodermia si poliartrita reumatoidå, se pot asocia cu complicatii
pulmonare, deçi manifestårile lor clinice initiale si tråsåturile
fizice nu sunt legate în principal de plåmâni. În schimb, alte boli
care afecteazå în principal aparatul respirator, cum ar fi
sarcoidoza, pot avea la examenul obiectiv tråsåturi nelegate de
aparatul respirator, cuprinzând afectare ocularå (uveita, granulom
conjunctival) si cutanatå (eritem nodos, granuloame cutanate).
 Bonus: Sindrom Lemierre

 Complicatie a unei inflamatii orofaringiene in

cadrul careia se dezvolta un abces peritonsilar(in
vecinatatea venei jugulare) ce poate actiona ca un
“cheag”. Bacteriile anaerobe din cadrul abcesului
pot infiltra structuri vecine(vena jugulara) cu
formare de emboli si/sau cu diseminarea
materialului septic in intreg organismul, cel mai
des fiind afectat plamanul.