Atenuarea razelor X

NEGOIE ANDREEA
Razele X
 Conceptul de
atenuare

se referă la reducerea intesității unui

fascicul de raze X atunci când acestea
traversează materia
Se produce prin:
-absorbție
-devierea unor fotoni
Poate fi influențată de:
-energia fasciculului
-numărul atomic și densitatea
materialului traversat
-grosimea stratului traversat
 Factori care influențează atenuarea

Efectul numarului atomic asupra atenuării Efectul energiei fasciculului asupra atenuării
Interacțiunea razelor X cu materia

1. Efectul fotoelectric
Un foton din fascicul se ciocnește de un atom al materialului pe care il traversează, determinând
ejecția unui electron dintr-un strat apropiat de nucleul atomului. Energia acestui electron e
egală cu diferența dintre energia fotonului cu care a interacționat atomul și energia necesară
extracției.
Interacțiunea razelor X cu materia

2. Efectul de împrăștiere Compton

Se produce atunci când un foton se ciocnește de un electron liber. Intersacțiunea se face cu
schimb de energie, deci energia fotonului scade. In plus, fotonul este deviat de la direcția
inițială.
Interacțiunea razelor X cu materia

3.Producerea de perechi
Implică interacțiunea dintre un foton și nucleul unui atom. Aceasta apare doar atunci când
energia fotonului incident este mai mare de 1.02 MeV, prin urmare nu se produce pentru
intervalul de valori ale energiei radiatiei X folosit pentru diagnosticul prin examinare radiologică.
Influența energiei fasciulului asupra
coeficientului de atenuare
Relații exponențiale de atenuare pentru
un fascicul monocromatic
𝑰 = 𝑰𝟎 𝒆−𝝁𝒙
N = 𝑵𝟎 𝒆−𝝁𝒙
Unde:
𝐼0 - intensitatea inițială a fasciculului
x - grosimea stratului
I – intensitatea fasciculului după ce traversează materialul
𝑁0 - numărul de fotoni transmiși
N - numărul de fotoni final
𝜇 − coeficientul de atenuare
Atenuarea
fasciculelor
policromatice
Fasciculele policromatice conțin fotoni
cu valori diferite ale energiei. Astfel,
comportamentul acestora nu poate fi
strict definit de relațiile anterioare,
fotonii cu energie mică fiind atenuați
mai rapid.

Prin urmare, reprezentarea grafică a

fenomenului de atenuare nu va mai fi
o linie dreaptă ci o curbă.
Mărimi
caracteristice
HVL:

- descrie abilitatea unui fascicul de a

penetra un material.

- definit ca grosimea unui material

standard care reduce intensitatea
fasciculului la jumatate.

- se calculează pornind de la stabilirea

energiei fasciculului nefiltrat și
adăugând filtre până când aceasta
ajunge la jumătate
Relația dintre coeficientul linear de
atenuare și HVL
Din relația de atenuare a fasciculelor monocromatice:
Dacă x=HVL atunci I/ 𝐼0 =0.5=𝑒 −𝜇𝐻𝑉𝐿  µ=0.693/HVL

Pentru fasciculele policromatice coeficientul de atenuare nu este cunoscut, dar prin

determinarea experimentala a HVL se poate calcula coeficientul de atenuare al unui material
TVL( tenth-value layer)
- reprezintă grosimea unui material necesară pentru reducerea intensității fasciculului incident la
10 %
Din relația de atenuare a fasciculelor monocromatice:
Dacă x=TVL atunci I/ 𝐼0 =0.1=𝑒 −𝜇𝑇𝑉𝐿  TVL=2.303/µ
TVL se folosește pentru stabilirea factorului de atenuare al materialelor folosite în
echipamentele de protecție a persoanelor care lucrează cu surse de radiații.
Coeficientul de omogenitate
- este uneori folosit adițional grosimii de injumătățire pentru a descrie calitatea unui fascicul de
raze X pentru un spectru policromatic

Pentru fasciculele monocromatice este nevoie de folosirea unui strat de grosime HVL pentru
injumătățirea intensității, valoarea HVL rămânând constantă pentru reducerea acestuia la un
sfert.
În schimb, în cazul fasciculelor policromatice valoarea HVL se modifică. Astfel, cea de-a doua
valoare a HVL (necesară pentru reducerea intensității la o pătrime) va fi mai mare decât prima.
Raportul dintre HVL inițial și cel secundar se numește coeficient de omogenitate.
Efectele filtrării adiționale
În radiografie se folosesc fascicule policromatice. Când un fascicul policromatic străbate materia,
fotonii cu energii mici sunt atenuați, rezultând un fascicul cu energie mai mare. Astfel, la fiecare
trecere prin corpul uman sau prin filtrele adiționale fascicului iși mărește energia.
Scopul filtrelor adiționale este de a înlătura fotonii care nu au energii suficient de mari pentru a
trece prin corpul uman și a ajunge la film, în vederea minimizării iradierii pacientului.
CONCLUZII
Prin înțelegerea principiilor de atenuare a razelor X se poate îmbunătăți rezultatul obținut în
urma procesului de obținere a unei radiografii și se pot îndepărta efectele nedorite ale
radiațiilor. O filtrare adecvată oferă o radiografie mai clară și impiedică reținerea fotonilor în
țesutul investigat.
VĂ
MULȚUMESC!