AMBREIAJUL

l. s. NASTAS Andrei
catedra “Design Industrial şi de Produs”
UTM 2010
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 2

CONŢINUTUL
2.1. ROLUL ŞI CLASIFICAREA AMBREIAJELOR
2.2. AMBREIAJE CU FRICŢIUNE NORMAL CUPLATE
2.2.1. AMBREIAJE SIMPLE
2.2.2. AMBREIAJE DUBLE
2.3. AMBREIAJE CU FRICŢIUNE FACULTATIV CUPLATE
2.4. CALCULUL AMBREIAJELOR CU FRICŢIUNE
2.4.1. DETERMINAREA DIMENSIUNILOR PRINCIPALE ALE
AMBREIAJULUI
2.4.2. VERIFICAREA AMBREIAJULUI LA UZURĂ ŞI ÎNCĂLZIRE 
2.5. CONSTRUCŢIA ŞI CALCULUL PRINCIPALELOR ELEMENTE
ALE AMBREIAJULUI CU FRICŢIUNE 
2.5.1. DISCURILE AMBREIAJULUI
2.5.2. ARBORELE AMBREIAJULUI
2.5.3. ARCURILE AMBREIAJULUI
2.6. MECANISMUL DE ACŢIONARE A AMBREIAJULUI
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 3

2.1. ROLUL ŞI CLASIFICAREA AMBREIAJELOR

Ambreiajul este subansamblul care se plasează între arborele cotit al motorului şi cutia de
viteze, separîndu-l cinematic de celelalte elemente ale transmisiei, în cazul tractoarelor, se
numeşte ambreiaj principal, spre a se deosebi de celelalte ambreiaje existente în transmisie,
ca: ambreiaje de direcţie, ambreiajul prizei de putere etc.
Ambreiajul are rolul: să decupleze transmisia de motor la oprirea temporară a tractorului sau
automobilului cu motorul în funcţiune, precum şi la schimbarea treptelor de viteze; să
asigure demararea în bune condiţii, asigurînd o creştere progresivă a solicitărilor în
transmisie; să limiteze valoarea maximă a momentului de răsucire în organele transmisiei si
motorului prin patinarea elementelor sale, în cazul cînd rezistenţele întîmpinate de tractor
sau automobil cresc brusc, îndeplinind astfel şi rolul de cuplaj de siguranţă; să acţioneze
unele mecanisme de lucru în cazul tractoarelor, ca, de exemplu, prizele independente sau
semiindependente de putere.
Pe lîngă condiţiile generale, impuse tuturor subansamblurilor autovehiculelor, ambreiajul
trebuie să mai îndeplinească următoarele condiţii specifice: să se decupleze complet şi
rapid; să realizeze transmiterea sigură a momentului de răsucire în orice condiţii de lucru;
cuplarea să se facă lent, cu creşterea treptată a vitezei şi sarcinilor în transmisie; să protejeze
transmisia şi motorul de suprasolicitări; partea sa condusă să aibă moment de inerţie cît mai
redus; să evacueze căldura produsă la suprafeţele de frecare; forţele normale la suprafeţele
de frecare trebuie să se echilibreze fără a se transmite la lagărele arborilor.
Oricare ar fi ambreiajul, acesta se compune din: partea conducătoare si condusă, mecanismul
de acţionare şi carcasa.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 4

2.1. ROLUL ŞI CLASIFICAREA AMBREIAJELOR

După modul cum se realizează transmiterea cuplului motor de la partea conducătoare la partea
condusă, ambreiajele pot fi:
 mecanice cu fricţiune, care realizează transmiterea momentului de răsucire prin frecarea dintre părţile
conducătoare şi conduse ale ambreiajului;
 hidraulice, care transmit momentul de răsucire prin intermediul unui lichid;
 electromagnetice, care realizează transmiterea momentului de răsucire prin interacţiunea cîmpurilor
electromagnetice ale părţilor conducătoare şi conduse.
Ambreiajele mecanice cu fricţiune se întîlnesc la marea majoritate a tractoarelor şi automobilelor, dar şi
ambreiajele hidraulice îşi găsesc din ce în ce o mai mare aplicabilitate.
Clasificarea ambreiajelor mecanice se face după mai multe criterii.
După forma suprafeţelor de frecare şi direcţia de aplicare a forţei de apăsare, se deosebesc: ambreiaje
cu discuri (direcţia forţei axială), ambreiaje cu tambure (direcţia forţei radială); ambreiaje cu conuri
(direcţia forţei axială şi radială).
După sensul de realizare a forţei de apăsare, se deosebesc: ambreiaje cu arcuri, ambreiaje cu pîrghii,
ambreiaje semicentrifuge, ambreiaje centrifuge, ambrieaje electromagnetice şi ambreiaje hidrostatice
cu apăsare hidraulică.
După construcţia mecanismului de presiune (apăsare), se deosebesc: ambreiaje normal cuplate şi
ambreiaje facultativ cuplate.
După natura frecării, se deosebesc: ambreiaje cu frecare uscată şi ambreiaje cu frecare umedă.
După modul de distribuţie a puterii transmise, se deosebesc ambreiaje cu un singur sens (unisens) şi
ambreiaje cu două sensuri (bisens).
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 5

2.1. ROLUL ŞI CLASIFICAREA AMBREIAJELOR

Ambreiajele normal cuplate sînt prevăzute cu arcuri care apasă tot timpul asupra suprafeţelor de frecare. Pentru
decuplare, se aplică o forţă asupra unei pedale (mai rar manete), care comprimă suplimentar arcurile, îndepărtînd
suprafeţele de frecare ale ambreiajului. Odată cu eliberarea pedalei de decuplare, discurile revin în contact sub acţiunea
arcurilor. Prin urmare, aceste ambreiaje, în mod normal sînt cuplate şi se decuplează numai sub acţiunea unei forţe din
exterior. Asemenea ambreiaje se utilizează atît la automobile cît şi la tractoare, în special la cele pe roţi şi au cea mai
largă răspîndire.
Ambreiajele facultativ cuplate necesită acţiunea unei forţe din exterior, atît la cuplare cît şi la decuplare, însă odată cuplate
sau decuplate rămîn în această poziţie, indiferent dacă acţiunea forţei s-a întrerupt sau nu. Din aceste motive, ele se
numesc facultativ cuplate. Ambreiajele facultativ cuplate, deşi au momentul de inerţie al părţii conduse mare, au o serie
de avantaje comparativ cu cele normal cuplate si anume: necesită eforturi reduse la cuplare şi decuplare; manevrările,
făcîndu-se prin acţionarea manetei, sînt precise şi sigure, evitîndu-se unele accidente; pot rămîne decuplate fără a
necesita aplicarea unei forţe exterioare. Avind în vedere aceste avantaje, folosirea lor se recomandă: la tractoare pe
şenile care lucrează cu maşini remorcate; la tractoare pentru drumuri şi construcţii; la anumite tractoare pe roţi, la care
este necesar să se asigure o manevrabilitate precisă. În toate celelalte cazuri, se folosesc ambreiajele normal cuplate.
Ambreiajele centrifuge, sub acţiunea unor arcuri, sînt decuplate cînd motorul nu funcţionează. Pe măsura creşterii turaţiei
motorului, contragreutăţile, cu care este prevăzut ambreiajul, se deplasează, apăsind pe discul de presiune şi realizînd
cuplarea. La reducerea turaţiei motorului pînă la mersul în gol, ambreiajul se decuplează automat. La cuplarea treptelor
de viteze, decuplarea acestui ambreiaj se face acţionînd asupra unei pedale. Aceste ambreiaje prezintă dezavantajul că,
la turaţie intermediară şi sarcină mare ale motorului, poate să patineze; au perspective să fie aplicate în transmisiile
automate ale automobilelor.
În construcţia de tractoare şi automobile, cea mai largă răspîndire au primit-o ambreiajele cu fricţiune cu discuri.
Alegerea unui anumit tip de ambreiaj depinde de funcţiile, destinaţia şi condiţiile de exploatare ale tractorului sau
automobilului. Orice ambreiaj poate funcţiona singur timp îndelungat, fără uzuri şi deteriorări, dacă momentul la care
se calculează este stabilit concret, dacă materialele sînt bine adoptate, dacă forma şi dimensiunile elementelor lui sînt
bine alese sau concret calculate.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 6

2.2. AMBREIAJE CU FRICŢIUNE NORMAL CUPLATE

Ambreiajele normal cuplate se întîlnesc la majoritatea automobilelor şi tractoarelor pe roţi şi
la unele tractoare pe şenile. Ele se clasifică în ambreiaje simple şi ambreiaje duble.
Ambreiajele simple sînt acele ambreiaje care permit transmiterea puterii numai într-un
singur flux la transmisia tractorului sau automobilului.
Ambreiajele duble sînt folosite la tractoare şi permit transmiterea puterii de la motor în două
fluxuri: la transmiterea tractorului şi la transmisia arborelui prizei de putere.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 7

2.2.1. AMBREIAJE SIMPLE

La ambreiajele normal cuplate simple, forţa de apăsare necesară între suprafeţele de frecare
se realizează cu ajutorul arcurilor, care pot fi aşezate în două variante: mai multe arcuri de
partea frontală a discului de presiune; un singur arc central (Dacia 1300).
1 – volantul,
2 – carcasa,
3 – discul de presiune,
4 – tije,
5 – pîrghii de decuplare,
6 – manşonul,
7 – pedala mecanismului de
decuplare,
8 – arbore canelat,
9 – arcuri,
10 – discul de fricţiune,
11 – butuc canelat

Fig. 2.1. Scheme de ambreiaje simple

normal cuplate: a  cu un disc; b  cu
mai multe discuri
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 8

2.2.1. AMBREIAJE SIMPLE

Construcţia unui ambreiaj cu un singur disc, care are arcurile aşezate periferic, este reprezentată
în figura 2.2 (tractorul U-650). Acest ambreiaj are, în plus, posibilitatea ca, de la carcasa 1 a
ambreiajului, prin arborele tubular 2 şi angrenajul 3, să antreneze arborele 4 al transmisiei
prizei independente de putere a tractorului. În figura 2.3 este reprezentată construcţia unui
ambreiaj cu un disc, cu arcuri periferice, utilizat la automobile.
Fig. 2.2. Ambreiaj simplu de tractor cu
un disc cu arcuri aşezate periferic (U-
650)

Fig. 2.3. Ambreiaj simplu cu un disc

pentru automobil
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 9

2.2.1. AMBREIAJE SIMPLE

În figura 2.4 este reprezentată construcţia unui ambreiaj principal de tractor cu doua discuri.
Discul intermediar 1 şi discul de presiune 3 îndeplinesc rolul de discuri conducătoare, fiind
antrenate de volant prin ştifturile 2. Bucşa canelată permite, într-o altă variantă constructivă,
antrenarea prizei de putere independente. Construcţia unui ambreiaj cu două discuri, utilizat la
automobile este reprezentată în figura 2.5.

Fig. 2.5. Ambreiaj

simplu cu două discuri
pentru automobil
Fig. 2.4. Ambreiaj normal cuplat
cu două discuri pentru tractor
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 10

2.2.2. AMBREIAJE DUBLE

Ambreiajul dublu reprezintă reunirea a două ambreiaje într-un singur ansamblu;
unul din ambreiaje transmite puterea de la motor la transmisie (ambreiaj
principal), iar celălalt la arborele, prizei de putere (ambreiajul prizei de putere).
Se utilizează, de regulă, la tractoare.
Necesitatea transmiterii puterii la priza de putere de la motor prin ambreiaj a
apărut din considerente practice, pentru mărirea productivităţii lucrărilor
efectuate de tractor. Transmiterea puterii la arborele prizei de putere trebuie să
dea posibilitatea îndeplinirii următoarelor operaţii: oprirea şi pornirea din loc a
tractorului fără oprirea organelor de lucru ale maşinilor agricole; demararea
consecutivă a mecanismelor maşinilor agricole şi a agregatului; schimbarea
vitezelor tractorului fără oprirea organelor de lucru ale maşinilor agricole;
oprirea şi demararea organelor de lucru ale maşinilor agricole fără oprirea
tractorului.
Ambreiajele duble ale tractoarelor se împart în ambreiaje care dau posibilitatea
îndeplinirii tuturor operaţiilor arătate mai sus şi ambreiaje prin care pot fi
realizate numai primele trei operaţii.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 11

2.2.2. AMBREIAJE DUBLE

Ambreiaje duble care îndeplinesc toate cele patru operaţii. În figura 2.6 este
reprezentată schema unui asemenea ambreiaj. Construcţia constă din două
ambreiaje  ambreiajul principal şi ambreiajul prizei de putere (fig. 2.6, a). Arcurile li
apasă direct pe discul de presiune 1 al ambreiajului principal şi pe discul de presiune
11 al ambreiajului prizei de putere, ambele discuri de presiune fiind antrenate de
volantul discului 12.
Mişcarea se transmite de la volantul 3 al motorului concomitent la arborele 9 al
ambreiajului principal, prin discul de fricţiune condus 2, şi la arborele tabular 8 al
ambreiajului prizei de putere, prin discul de fricţiune condus 13.

Fig. 2.6. Schema unui ambreiaj dublu normal cuplat: a  schema constructivă: b  acţionare prin
pedală şi manetă pe aceeaşi pirghie; c  acţionare de la pedale diferite
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 12

2.2.2. AMBREIAJE DUBLE

La alte construcţii, se asigură şi decuplarea simultană a ambelor ambreiaje. Construcţia din figura 2.7, a constă
din două ambreiaje reunite într-un singur ansamblu, comandate prin sisteme proprii de pîrghii, de la pedale
separate

Fig. 2.7. Scheme de ambreiaje duble cu decuplare în paralel: a  fiecare ambreiaj are arcuri proprii de apăsare; b  ambreiaje cu arcuri
comune de apăsare
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 13

2.3. AMBREIAJE CU FRICŢIUNE FACULTATIV

CUPLATE
Schema unui ambreiaj cu fricţiune facultativ cuplat este reprezentată în figura 2.10.
Elementul conducător al ambreiajului îl constituie discul 3, care, prin intermediul
canelurilor de pe diametrul exterior, este unit cu volantul 1. Discul 3 este plasat între
discul condus 2, fixat cu ajutorul piuliţei 13 pe canelurile butucului 8. Pe partea filetată
a butucului 2, se înşurubează suportul 12, pe care sînt fixate prin articulaţii pîrghiile de
presiune 5. Legătura dintre pîrghiile 5 şi manşonul 10 se face prin pîrghiile (cerceii) 6.
Manşonul 10, prin intermediul căruia se reglează cuplarea şi decuplarea ambieiajului,
se poate deplasa axial cu ajutorul unui sistem de pîrghii acţionate de maneta 7.

Fig. 2.10. Schema ambreiajului facultativ cuplat

 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 14

2.4. CALCULUL AMBREIAJELOR CU FRICŢIUNE

La proiectarea ambreiajului cu fricţiune se rezolvă următoarele probleme:
- stabilirea momentului maxim de frecare al ambreiajului (a momentului de
calcul);
- determinarea forţei de apăsare asupra suprafeţelor de frecare, care să asigure
transmiterea cuplului motor;
- determinarea numărului şi dimensiunilor suprafeţelor de frecare;
- determinarea raportului de transmitere al mecanismului de acţionare al
ambreiajului;
- dimensionarea altor piese ale ambreiajului.
 
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 15

2.4.1. DETERMINAREA DIMENSIUNILOR

PRINCIPALE ALE AMBREIAJULUI
Dimensiunile ambreiajului se determină din condiţia de transmitere a unui
moment de răsucire mai mare decît momentul cuplului motor nominal. Din
caracteristica externă a motoarelor folosite la tractoare şi automobile rezultă că,
prin micşorarea turaţiei motorului, valoarea momentului cuplului motor se
poate mări cu circa 15 — 20% faţă de momentul cuplului motor la turaţia
nominală. De asemenea, în timpul pornirii şi demarării cuplului transmis de
ambreiaj, poate fi cu mult mai mare, datorită momentului forţelor de inerţie.
Momentul maxim de frecare al ambreiajului Ma (momentul de calcul) se
stabileşte cu relaţia:
Ma=Mn (2.1)
în care:  este coeficientul de rezervă al ambreiajului; Mn  momentul cuplului
motor nominal.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 16

2.4.1. DETERMINAREA DIMENSIUNILOR PRINCIPALE ALE AMBREIAJULUI

La stabilirea coeficientului  trebuie să se aibă în vedere următoarele: dacă  are o valoare prea
mică, nu se poate asigura transmiterea sigură a cuplului motor, patinarea ambreiajului creşte şi,
prin urmare, şi uzura; dacă, însă, este prea mare, ambreiajul încetează de a mai îndeplini rolul
de cuplaj de siguranţă. Totodată, creşterea acestui coeficient atrage după sine creşterea forţei de
decuplare, a dimensiunilor şi greutăţii ambreiajului. Nu există metode pentru determinarea
coeficientului ; de aceea, în practică, se folosesc valori obţinute pe cale experimentală (tab.
2.1). 
Din datele prezentate în tabelul 2.1, rezultă că ambreiajul tractoarelor şi automobilelor se
calculează din condiţia transmiterii unui moment de 1,2  4 ori mai mare decît cuplul nominal
al tractorului, în funcţie de sarcina şi lucrările efectuate în exploatare.
Tabelul 2.1
Valorile coeficientului de rezervă al ambreiajului
Destinaţia tractorului sau automobilului Tipul ambreiajului Coeficientul de rezervă 
Tractoare agricole sau pentru alte lucrări grele Facultativ cuplat cu arcuri de compensare 2. ..2,5
Tractoare agricole sau pentru alte lucrări grele Facultativ cuplat fără arcuri de compensare 2...4
Tractoare de transport, autobuze,
Normal cuplat 1,5...2
autocamioane
Autoturisme Normal cuplat 1,2 ...1,5
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 17

2.4.1. DETERMINAREA DIMENSIUNILOR PRINCIPALE ALE AMBREIAJULUI

Ecuaţia (2.1) poate fi scrisă sub forma:
Ma=  Mn =  Q Rm z, (2.2)
unde:  este coeficientul de frecare; Q  forţa de apăsare asupra discurilor (normală pe suprafeţele de frecare); Rm  raza
punctului de aplicare al rezultantei forţelor de frecare (raza medie de frecare); z  numărul perechilor suprafeţelor de
frecare.
Din ecuaţia (2.2), se determină forţa de apăsare asupra discurilor, necesară pentru transmiterea momentului Ma, adică:
(2.3)
Coeficientul de frecare  depinde de mai mulţi factori: M M
materialul şi temperatura suprafeţelor de frecare, starea acestora
Q  a
 n
.
şi viteza de alunecare. În tabelul 6.2 sînt indicate valorile coeficientului de frecare  pentru diferite suprafeţe de
frecare.
 Rm z  Rm z
Raza punctului de aplicare al rezistenţei forţei de frecare sau raza medie este:

dar eroarea nu depăşeşte 2  3%, dacă această rază se determină cu relaţia: 2 Re3  Ri3
Rm   2 ,
3 Re  Ri2
în care Re este raza exterioară a suprafeţei de frecare (este limitată de dimensiunile volantului motorului); Ri  raza
interioară a suprafeţei de frecare. De obicei, între cele două raze există dependenţa Re  Ri
Ri = (0,6 ... 0,7) Re.
R m  ,
2
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 18

2.4.1. DETERMINAREA DIMENSIUNILOR PRINCIPALE ALE AMBREIAJULUI

Numărul perechilor suprafeţelor de frecare poate fi stabilit cu ecuaţia:
z = x + y  1,
în care: x este numărul discurilor conducătoare ; y  numărul discurilor conduse.
Pentru calculul preliminar al unui ambreiaj, cînd numărul discurilor nu este încă cunoscut, pot fi
folosite următoarele recomandări:
 dacă Mn  700 Nm, se indică folosirea unui ambreiaj cu un disc (z = 2);
 dacă Mn >700 Nm, pentru determinarea valorii z se exprimă momentul de frecare al ambreiajului
în funcţie de presiunea admisibilă pe suprafaţa de frecare, de dimensiunile şi numărul acestora,
adică:
Ma=  Mn = 2π Rm2 b  q z,
unde: b = Re  Ri este lăţimea suprafeţei de frecare; q  presiunea admisibilă pe suprafeţele de
frecare (tabelul 6.2). Din ultima relaţie, se obţine:  Mn
z .
2qbRm2
Tabelul 2.2
Valorile coeficientului de frecare  şi presiunii q
Frecare uscată Frecare în ulei
Materialul suprafeţelor
de frecare  q, N/m2  q, N/m2
Oţel pe oţel sau fontă 0,15 ... 0,2 (2,0 ... 4,0) 105 0,05 ... 0,10 (6,0 ... 10,0) 105
Oţel pe ferodou sau raibest 0,25 ... 0,35 (1,0 ... 2,5) 105 0,08 ... 0,15 (2,0 ... 4,0) 105
Oţel pe azbobachelită 0,4 ... 0,45 (1,0 ... 3,0) 105 0,08 ... 0,15 (2,0 ... 5.0) 105
Oţel pe azbociment 0,4 ... 0,5 (0,5 ... 2,0) 105 0,08 ... 0,15 (1,0 ... 3,0) 105
Oţel pe metale ceramice 0,4 ... 0,55 (4,0 ... 6,0) 105 0,09 ... 0,12 (12 ... 20) 105
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 19

2.4.2. VERIFICAREA AMBREIAJULUI LA UZURĂ ŞI

ÎNCĂLZIRE
Verificarea parametrilor ambreiajului la uzură, în afară de presiunea admisibilă q pe suprafaţa de
frecare, se face la lucrul mecanic specific al patinării, care este: L
l ,
A z
unde: L este lucrul mecanic al patinării; A  aria unei suprafeţe de frecare; z  numărul perechilor
suprafeţelor de frecare.
Lucrul mecanic de patinare L, pentru tractoare şi automobile grele, este L = L1 + L2, unde L1
corespunde primei perioade a procesului de demarare, iar L2 celei de-a doua perioade . Pentru
automobile uşoare L1 se poate neglija; deci, în acest caz, L = L2.
În expresia lucrului mecanic L2, momentul de inerţie Jm, cu suficientă precizie pentru practică, se
poate determina cu relaţia: JM = (1,1 ... 1,30) Jv,
în care Jv este momentul de inerţie al volantului motorului:
v
G
16 g
ve
2
vi 
J  v  D  D  , kg m s 2 , 
unde: Gv este greutatea volantului, în kg; Dve  diametrul exterior al volantului, în m; Dvi 
diametrul interior al volantului, în m; g  acceleraţia gravitaţională, în m/s2.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 20

2.4.2. VERIFICAREA AMBREIAJULUI LA UZURĂ ŞI ÎNCĂLZIRE

Momentul de inerţie Jr al automobilului sau agregatului (tractor şi maşini agricole), redus la
arborele ambreiajului, se calculează cu relaţia:
Jr 
 1   rot  G  Gq v 2
,  kg m s 2 ,
2
 n 
g 
 30 
în care: G este greutatea tractorului sau automobilului, în kg; Gq  greutatea remorcii sau maşinii
agricole (dacă este cazul), în kg; rot  coeficientul maselor în mişcare de rotaţie; v  viteza de
deplasare (principală de lucru), in m/s; n  turaţia motorului, în rot/min.
Ca valoare admisibilă pentru lucrul mecanic specific al patinării se recomandă l  (56)104 J/m2.
La încălzire, se verifică piesele solicitate cel mult din punct de vedere termic. Astfel, la ambreiajele
cu un disc, se verifică discul de presiune, iar la ambreiajele cu mai multe discuri  discurile fără
garnituri.
Creşterea temperaturii de încălzire a piesei, pentru o cuplare a ambreiajului, se determină cu
relaţia: t=( L)/(cmp)
unde:  este ponderea căldurii degajate, care încălzeşte piesa respectivă; c  căldura specifică a
piesei (pentru oţel şi fontă se adoptă c=481,5 J/(kgK)): mp  masa piesei, în kg.
Temperatura t pentru o cuplare a ambreiajului nu trebuie să depăşească 15 C.
Pentru determinarea coeficientului , se recomandă relaţia: =zp/ztot ,
în care: zp este numărul suprafeţelor de frecare ale piesei pentru care se determină încălzirea; ztot 
numărul total al perechilor suprafeţelor de frecare în ambreiajul respectiv.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 21

2.5. CONSTRUCŢIA ŞI CALCULUL

PRINCIPALELOR ELEMENTE ALE AMBREIAJULUI
CU FRICŢIUNE
La ambreiajele cu 2.5.1. DISCURILE
unul şi două discuri, AMBREIAJULUI
întotdeauna discurile sînt căptuşite cu materiale de fricţiune,
în scopul reducerii dimensiunilor şi greutăţii construcţiei. La ambreiajele cu trei sau mai multe
discuri, discurile se execută atît cu garnituri de fricţiune, cît şi fără.
Materialele de fricţiune trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să posede o rezistenţă la
uzură mare; să aibă un coeficient de frecare ridicat, a cărui valoare să rămînă stabilă pînă la
temperaturi de 300  350° C; să posede o rezistenţă mecanică ridicată, o bună conductibilitate
termică şi să se prelucreze uşor.
În prezent, materialele de fricţiune cele mai întrebuinţate sînt raibestul şi ferodoul. Raibestul
(azboeartonul) este un material preparat din azbest fărîmiţat, îmbibat cu lianţi şi apoi presat.
Ferodoul (metalazbest) este un material constituit dintr-o ţesătură din fire metalice şi din azbest.
În ultimul timp, ca material de fricţiune, a obţinut o largă utilizare azbocauciucul. Acesta este
preparat tot pe bază de azbest, însă ca liant se foloseşte cauciucul sintetic. Garniturile din acest
material se execută prin formare la cald sau la rece, în prese hidraulice de formare sau prin
vălţuire. Ca adaosuri, se folosesc diferite materiale care dau garniturilor de fricţiune anumite
proprietăţi: de exemplu, oxidul de zinc îmbunătăţeşte rezistenţa la uzură, miniul de fier (Fe 2O3)
măreşte valoarea coeficientului de frecare, grafitul îmbunătăţeşte stabilitatea termică şi a
coeficientului de frecare, litarga (PbO) şi aşchiile de alamă măresc şi stabilizează coeficientul de
frecare.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 22

 2.5.1. DISCURILE AMBREIAJULUI

La ambreiajele cu unul şi două discuri, întotdeauna discurile sînt căptuşite cu materiale de fricţiune,
în scopul reducerii dimensiunilor şi greutăţii construcţiei. La ambreiajele cu trei sau mai multe
discuri, discurile se execută atît cu garnituri de fricţiune, cît şi fără.
Materialele de fricţiune trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să posede o rezistenţă la
uzură mare; să aibă un coeficient de frecare ridicat, a cărui valoare să rămînă stabilă pînă la
temperaturi de 300  350° C; să posede o rezistenţă mecanică ridicată, o bună conductibilitate
termică şi să se prelucreze uşor.
În prezent, materialele de fricţiune cele mai întrebuinţate sînt raibestul şi ferodoul. Raibestul
(azboeartonul) este un material preparat din azbest fărîmiţat, îmbibat cu lianţi şi apoi presat.
Ferodoul (metalazbest) este un material constituit dintr-o ţesătură din fire metalice şi din azbest.
În ultimul timp, ca material de fricţiune, a obţinut o largă utilizare azbocauciucul. Acesta este
preparat tot pe bază de azbest, însă ca liant se foloseşte cauciucul sintetic. Garniturile din acest
material se execută prin formare la cald sau la rece, în prese hidraulice de formare sau prin
vălţuire. Ca adaosuri, se folosesc diferite materiale care dau garniturilor de fricţiune anumite
proprietăţi: de exemplu, oxidul de zinc îmbunătăţeşte rezistenţa la uzură, miniul de fier (Fe 2O3)
măreşte valoarea coeficientului de frecare, grafitul îmbunătăţeşte stabilitatea termică şi a
coeficientului de frecare, litarga (PbO) şi aşchiile de alamă măresc şi stabilizează coeficientul de
frecare.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 23

 2.5.1. DISCURILE AMBREIAJULUI

Garniturile pe bază de azbest se îmbină cu discurile prin încleiere sau cu nituri.
Îmbinarea prin nituire are cea mai largă răspîndire. Pentru nituri se utilizează
cuprul, alama sau aluminiul, diametrul niturilor fiind de 4  6 mm. În funcţie de
diametrul şi lăţimea discului, niturile se plasează pe două sau trei rînduri, în
zigzag. Capul nitului se afundă cu 1  2,5 mm.
Unul din marile dezavantaje ale îmbinării cu nituri constă în durabilitatea relativ
redusă a materialului de fricţiune (1500  2000 h). Grosimea unei garnituri este
de 3  5 mm; după o uzură de 1  2,5 mm, garnitura se aruncă din cauză că începe
să frece capul niturilor de discuri. În felul acesta, în cazul nituirii, se foloseşte
numai material neferos, iar nituirea necesită un volum are de lucru.
Pentru înlăturarea acestor neajunsuri, se utilizează, adesea, îmbinarea prin încleiere.
Tehnologia de lipire cu clei a garniturilor de fricţiune este relativ complicată.
Calitatea îmbinării depinde de metoda acoperirii cu clei a suprafeţelor pieselor, de
presiunea, temperatura, durata uscării, umiditatea aerului etc.
Durata funcţionării discurilor lipite este de 1,5  2 ori mai mare, însă după uzura
garniturilor de fricţiune se aruncă întregul disc, întrucît îndepărtarea garniturilor
este foarte greoaie.
În ultimul timp, se extinde metoda formării garniturii de fricţiune pe disc. În esenţă,
această metodă constă în formarea la cald a inelelor de fricţiune direct pe disc (fig. Fig. 2.15. Moduri de fixare
2.15, d). Materialul de fricţiune, umplînd găurile (care au diametrul de 18—20 a discurilor de fricţiune
mm) din discul de oţel, leagă garniturile de fricţiune şi împiedică rotirea lor
relativă faţă de disc. Ca şi în cazul precedent, durabilitatea creşte de 1,5  2 ori. În
cazul reparaţiilor, se înlocuieşte întregul disc.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 24

 2.5.1. DISCURILE AMBREIAJULUI

Pentru a asigura un contact pe toată suprafaţa, discurile de presiune trebuie să aibă o
rigiditate mare. Ele se execută din fontă cenuşie (Fc 15 şi Fc 20) sau din fontă
aliată cu crom şi nichel. Grosimea discului este de 20  40 mm.
La ambreiajele monodisc, în scopul măririi elasticităţii axiale a discului de oţel (care
asigură o creştere progresivă a momentului de răsucire la cuplare), precum şi
pentru evitarea bombărilor ce pot apărea din cauza încălzirii, discul se execută
adesea cu tăieturi radiale, care îl separă în mai multe sectoare, îndoite axial în
sensuri opuse.
La ambreiajele cu un disc, discul condus se montează pe arborele ambreiajului. prin
intermediul unui butuc (fig. 6.16). Discul cu butucul se unesc prin nituire, şi mai
rar, cu şuruburi.
Niturile care unesc discul cu butucul au diametrul de 6 10 mm. Ele se calculează la
forfecare si strivire, adoptîndu-se τaf = 300105 N/m2 şi σas = 800105 N/m2. Aceste
valori corespund unui moment de calcul egal cu cuplul nominal al motorului.
Diametrul dn al nitului se poate determina cu relaţia: Mn
dn  ,  cm,
0,75 R  z     as
în care: R şi z sînt raza de dispunere şi numărul niturilor; S  grosimea discului; σas 
efortul unitar la strivire. Dacă discurile se unesc cu partea conducătoare şi condusă Fig. 2.16. Asamblarea
prin intermediul canelurilor, acestea din urmă se calculează la strivire, adoptîndu- discului fricţiune cu
se σas = (30 ... 40) 105 N/m2. Valoarea admisibilă scăzută apare din necesitatea butucul
asigurării deplasării axiale a discurilor pe caneluri.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 25

2.5.2. ARBORELE AMBREIAJULUI

Construcţia arborelui ambreiajului este determinată de tipul ambreiajului şi de construcţia generală
a tractorului sau automobilului.
La montaj, trebuie să se asigure coaxialitatea arborelui cotit cu ambreiajul. De obicei, acesta se
asigură prin doi rulmenţi, din care unul se montează într-un alezaj al volantului sau al arborelui
cotit iar celălalt în carterul ambreiajului. La fel trebuie să se aibă în vedere necesitatea centrării
carcasei ambreiajului faţă de motor.
Arborele ambreiajului se calculează la răsucire la cuplul nominal Mn al motorului:
Mn
 at  3
,
0,2d
unde d este diametrul secţiunii minime a arborelui în porţiunea solicitată la răsucire.
Rezistenţa admisibilă se adoptă în limitele τat = (800 ... 1000) 105 N/m2, ceea ce asigură pentru
arborii din oţel carbon un coeficient de siguranţă mai mare de 3. Canelurile se calculează la
strivire şi la forfecare, adoptîndu-se σas = 2500 105 N/m2 şi τaf = 300105 N/m2.
Dimensiunile rulmentului care se montează în volant se aleg constructiv; în prezent, se utilizează
rulmenţi cu bile sau role.
Arborele ambreiajului se execută, în funcţie de construcţie, din oţel pentru îmbunătăţire (OLC 45,40
Cr10 etc.) sau din oţel pentru cimentare (13 CrNi 30, 21 TiMnCr12 etc).
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 26

2.5.3. ARCURILE AMBREIAJULUI

La ambreiaje, de obicei se folosesc arcuri elicoidale cilindrice; uneori, însă, se folosesc arcuri conice
şi disc.
Forţa de presiune necesară se realizează prin montarea mai multor arcuri pe partea frontală a
discului de presiune sau prin montarea unui arc central. Prima variantă este cea mai utilizată,
deoarece, în acest caz, se obţine o construcţie mai completă, iar construcţia rulmentului de
presiune este mai simplă. Numărul şi dimensiunile arcurilor se aleg din condiţia asigurării forţei
de presiune necesare şi a unei plasări raţionale a arcurilor pe discul de presiune; în mod obişnuit,
se montează 9  12 arcuri. Între partea frontală a arcurilor şi discul de presiune se montează
garnituri termoizolante. Trebuie să se acorde o atenţie deosebită selectării arcurilor, adică pentru
fiecare ambreiaj să se aleagă arcuri cu aceeaşi rigiditate. Pentru a li se asigura o funcţionare
normală, arcurile trebuie să fie centrate.
Arcurile centrale cilindrice şi conice se folosesc mai rar. Folosirea unui singur arc central prezintă
avantajul că asigură o presiune mai uniformă pe discuri. Dezavantajul acestei construcţii constă
însă în aceea că se complică construcţia rulmentului de presiune, deoarece arcul se montează tot
pe arborele ambreiajului. Folosirea arcului central conic, în comparaţie cu cel cilindric, dă o
construcţie mai compactă.
La ambreiajele normal cuplate, arcurile se montează în stare comprimată. Forţa totală de
compresiune trebuie să fie egală cu forţa de presiune Q, calculată cu ecuaţia (2.3); aceasta în cazul
în care arcurile acţionează asupra discului de presiune în mod nemijlocit. Dacă, însă, arcurile
acţionează asupra discu-lui de presiune prin intermediul pîrghiilor, atunci trebuie să se ia în
considerare şi raportul de transmitere al pîrghiilor.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 27

2.5.3. ARCURILE AMBREIAJULUI

Notînd cu Za numărul arcurilor, forţa F0 care acţionează asupra unui arc va fi dată de relaţia:
Q
F0  ,
0,85Z a
unde coeficientul 0,85 ia în considerare neuniformitatea acţiunii arcurilor.
În timpul decuplării ambreiajului, arcurile se comprimă suplimentar. Se consideră că deformaţia
arcului creşte cu 20%. De aceea, forţa de calcul a arcurilor nu va fi F0, ci Fmax=1,2F0.
În cazul folosirii a două arcuri concentrice, forţa Fmax se repartizează între ele, după cum urmează:
pentru arcul exterior Fe = (0,6 ... 0,7) Fmax; pentru arcul interior Fi = (0,3 ... 0,4) Fmax.
Diametrul sîrmei pentru arc se calculează din ecuaţia de dimensionare:
d 3
Fmax  a,
8 KD
de unde , KFmax c
d  1,6 ,
a

unde: Fmax este forţa maximă din arc, în N; D  diametrul mediu al arcului, în m;  indicele arcului,
ce caracterizează curbura spirei (în mod obişnuit c = 5 ... 8); K  coeficient ce depinde de secţiunea
si curbura arcului, .
Arcurile se execută din sîrmă de oţel pentru arcuri, conform STAS 79765. Efortul unitar la răsucire
se adoptă în limitele τa = (500 ... 700) 105 N/m2.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 28

2.6. MECANISMUL DE ACŢIONARE A AMBREIAJULUI

La proiectarea mecanismului de acţionare a ambreiajului, se
au în vedere: tipul tractorului sau automobilului şi al
ambreiajului, posibilităţile de reducere a efortului şi
oboselii conducătorului şi distanţa ce separă ambreiajul de
locul de conducere.
Din aceste corelaţii a apărut o multitudine de mecanisme de
acţionare a ambreiajului tractoarelor şi automobilelor, şi
anume: mecanic, pneumatic, hidraulic şi electric.
Mecanismul de acţionare mecanic (fig. 2.18) este, dintre
toate mecanismele, cel mai simplu şi mai ieftin, numai că
efortul de acţionare este limitat la 340 N, din care cauză
momentul pe care îl poate transmite un astfel de ambreiaj
nu poate depăşi 345 102 Nm, deci domeniul de utilizare al Fig. 6.18. Schema mecanismului de
acestui mecanism este limitat. De asemenea, acest acţionare mecanică a ambreiajului
mecanism este condiţionat de amplasarea ambreiajului în
imediata lui apropiere. Tot ca un dezavantaj apare şi faptul
că frecvenţa decuplărilor la acest mecanism este mică,
raportată la timpul de un minut, luat ca timp de referinţă şi
pentru celelalte mecanisme de acţionare.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 29

2.6. MECANISMUL DE ACŢIONARE A AMBREIAJULUI

Mecanismul de acţionare pneumatic (fig. 2.19) a căpătat o largă utilizare acolo
unde pe autovehicul există o sursă permanentă de aer comprimat.
Presiunea de lucru a aerului este egală cu 14 105 N/m2, la o frecvenţă a cuplărilor
de 80 cicluri pe minut. Ambreiajul cu un astfel de mecanism de acţionare
pneumatic poate transmite momente de frecare mai mari decît cel cu mecanism
de acţionare mecanic.
Utilizarea aerului comprimat ca agent de lucru permite ca ambreiajul să rămînă
mult timp în stare decuplată, fără a crea prin aceasta supraîncălzirea pieselor
ambreiajului aşa cum se întîmplă la acţionarea electrică. Acest mecanism
pneumatic permite acţionarea de la distanţă a ambreiajului, realizînd totodată Fig. 2.19. Ambreiaj cu
şi cuplarea lină a acestora. acţionare pneumatică
În figura 2.19 este reprezentată acţionarea pneumatică în cazul unui ambreiaj cu monodisc
fricţiune monodisc. În figură s-au notat cu: 1  discul conducător; 2  inelul de
ferodou; 3  discul de presiune; 4  pistonul; 5  conducta de alimentare cu aer
comprimat. La intrarea aerului comprimat prin conducta 5, aceasta exercită o
forţă asupra pistonului 4, care apasă discul de presiune 3 peste inelul cu
ferodou 2, realizînd cuplarea ambreiajului.
În cazul ambreiajului cu fricţiune cu două discuri, mecanismul de acţionare este
asemănător celui din figura 2.20. În această figură s-au notat cu : 1  discurile
conduse; 2  camera de aer; 3  orificiul de alimentare cu aer sub presiune; 4 
discul de presiune; 5  curentul de răcire cu aer a ambreiajului. Funcţionarea se
Fig. 2.20. Ambreiaj cu
rezumă la introducerea aerului sub presiune în camera 2, care apasă pe discul
acţionare pneumatică bidisc
de presiune 4, realizînd cuplarea ambreiajului.
Fig. 2.21. Ambreiaj cu
O acţionare pneumatică este şi cea reprezentată în figura 6.21. În această figură s-
acţionare pneumatică cu
au notat cu: 1  orificiul de alimentare cu aer ; 2 - camera de aer (camera sub
tambur
formă de pneu); 3  plăcile de fricţiune.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 30

2.6. MECANISMUL DE ACŢIONARE A AMBREIAJULUI

Mecanismul de acţionare hidraulic poate diferi din punct de vedere
constructiv, la ambreiajele monodisc faţă de cel al ambreiajelor cu
discuri multiple. Oricare ar fi, mecanismul hidraulic diferă de cele
două mai sus descrise, deoarece asigură transmiterea momentului
motor către limite foarte largi.
Presiunea lichidului la astfel de acţionări este de 35 10 5 N/m2. În scopul
creşterii schimbului de căldură cu mediul înconjurător, ambreiajul cu
acţionare hidraulică poate fi şi umed.
Un mecanism de acţionare hidraulic la un ambreiaj cu discuri multiple
este reprezentat schematic în figura 2.22. S-au notat cu: 1  orificiul
de intrare a lichidului sub presiune; 2  camera de refulare a
lichidului; 3  rulmentul de presiune; 4  pistonul; 5  garnitură de
etanşare; 6  discurile de fricţiune; 1  arcurile de apăsare.
Funcţionarea mecanismului de acţionare hidraulică constă în refularea
în camera 2 a lichidului sub presiune, care permite deplasarea Fig. 2.22. Ambreiaj cu
discurilor de fricţiune, ambreiajul de-cuplîndu-se. Acţionarea acţionare hidraulică
hidraulică se caracte­rizează printr-o acţionare lină, atît la decu­plarea multidisc
cît şi la cuplarea ambreiajului.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 31

2.6. MECANISMUL DE ACŢIONARE A AMBREIAJULUI

În continuare se va studia mecanismul de acţionare mecanic.

Legătura dintre forţa de cuplare Fd (v. fig. 2.18) şi forţa de apăsare pe discuri este dată de relaţia:
Q  1,2Q
Fd  
i1 i1
în care: Q este forţa totală a arcurilor în cazul în care ambreiajul este decuplat; i1  raportul de
transmitere al pîrghiilor de decuplare (i1=e/f).
Cursa totală St a rulmentului de presiune 1, necesară decuplării ambreiajului, este:
St =Sg + Sa,
unde Sg şi Sa sînt cursa de mers în gol, respectiv cursa activă a rulmentului de presiune.
Cursa de mers în gol Sg este necesară pentru preluarea jocului dintre rulment şi pîrghie; acest joc
este necesar pentru a se asigura o funcţionare sigură a ambreiajului, chiar după o anumită uzură a
suprafeţelor de frecare (odată cu uzura, jocul scade). Valoarea acestei curse se stabileşte în funcţie
de valoarea admisibilă a uzurii suprafeţelor de frecare; Sg =3  5 mm.
Cursa activă Sa a rulmentului de presiune este necesară pentru obţinerea unui joc suficient între
suprafeţele de frecare; se determină cu relaţia:
Sa = i1zS,
în care: z este numărul perechilor suprafeţelor de frecare; S  jocul dintre două suprafeţe de
frecare, în stare decuplată a ambreiajului.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 32

2.6. MECANISMUL DE ACŢIONARE A AMBREIAJULUI

La ambreiajele cu un disc S = 0,8  1 mm; la ambreiajele cu mai multe discuri, S = 0,2  0,3 mm
pentru discuri fără garnituri şi S = 0,4  0,5 mm pentru discuri cu garnituri.
Deplasarea totală Sp a pedalei sau manetei este:
Sp = i2St = i2(Sg + i1zS),
unde i2 este raportul de transmitere al pedalei sau manetei şi al pîrghiei de acţionare a rulmentului
de presiune (i2=(a/b) (c/d)).
Această deplasare Sp pentru pedală este de 12 20 cm (limita superioară este pentru tractoare şi
automobile grele), iar pentru manetă (la tractoare) de 20  30 cm.
Forţa de acţionare a pedalei sau manetei este: Q 1,2Q
Fp  
i i
unde i este raportul de transmitere total al pîrghiilor mecanismului de acţionare a ambreiajului (i=i1
 i2=(a/b) (c/d) (e/f)).
Forţa Fp a pedalei este cuprinsă în limitele 90  130 N (limita superioară este pentru tractoare şi
automobile grele), iar pentru manetă (la tractoare) de 50  80 N.
Pentru ca rulmentul de presiune să nu frece de capătul pîrghiei de decuplare (în poziţia cuplată a
ambreiajului), se montează arcul 2. Forţa acestui arc se adoptă 60  150 N.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 33

CONSTRUCŢIA AMBREIAJELOR
HIDRODINAMICE
La unele autocamioane şi tractoare se folosesc ambreiaje
hidromecanice, asociate fie cu cutii de viteze la care
schimbarea treptelor se face sub sarcină (cutii planetare),
fie cu ambreiaje mecanice cu fricţiune, al căror rol constă
în asigurarea unei decuplări complete între motorul şi
transmisia automobilului. Ambreiajele hidrodinamice
asigură o cuplare lină, progresivă şi o transmitere lină a
cuplului motor, fără şocuri şi vibraţii. In acest fel se
uşurează conducerea automobilului sau tractorului,
permiţînd deplasarea acestuia într-un interval mai larg de
viteze, fără a mai schimba de fiecare dată treptele de viteze.
Ambreiajul hidrodinamic funcţionează pe principiul Fig. 2.23. Schema de principiu a
maşinilor hidraulice rotative. Schema de principiu a unui unui ambreiaj hidraulic
ambreiaj hidrodinamic este arătată în figura 2.23. Pompa
centrifugă 1 este montată pe arborele cotit al motorului 4,
iar turbina 2 este fixată pe arborele primar al cutiei de
viteze. Aceste elemente sînt închise în carcasa comuna 3,
care etanşează întreaga construcţie. Rotoarele pompei şi
turbinei formează o cavitate toroidală, compartimentată
prin palete radiale, în care se află lichidul.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 34

CONSTRUCŢIA AMBREIAJELOR HIDRODINAMICE

Pompa fiind antrenată de motor, imprimă lichidului sub acţiunea forţelor centrifuge o mişcare de la
centru spre periferie, de unde trece în rotorul turbinei pe care îl pune în mişcare, curentul de
lichid constituind agentul dinamic de transmitere a mişcării de rotaţie între pompă şi turbină.
Lucrul mecanic transmis de motor este utilizat la accelerarea curentului de lichid în rotorul
pompei, unde energia hidraulică a curentului creşte. În rotorul turbinei, energia lichidului se
transformă în lucru mecanic, care se transmite la sistemul de rulare al automobilului sau
tractorului, Rezultă că ambreiajul hidrodinamic funcţionează pe principiul unei duble
transformări de energie în pompă, energia mecanică a motorului se transformă in energie
hidraulică iar în turbină, energia hidraulică se transformă din nou în energie mecanică, care este
transmisă roţilor motoare ale automobilului sau tractorului.
Datorită faptului că intre rotorul pompei şi cel al turbinei există totdeauna o alunecare oarecare,
lichidul are o mişcare dublă: una în jurul axei torului (mişcarea în spirală) şi alta în jurul axei
arborelui ambreiajului (mişcarea pe un cerc al cărui diametru este egal cu diametrul interior al
rotoarelor (fig. 2.23, b).
Convenţional se poate considera că într-un ambreiaj hidraulic iau naştere atîţi curenţi turbionari
cîte palete are rotorul pompei şi turbinei. Dacă turaţiile pompei n1, şi turbinei n2, ar fi egale,
curentul turbionar ar dispărea şi ar rămîne numai curentul inelar, care în acest caz se numeşte
curent nul, iar momentul transmis de ambreiaj ar fi egal cu zero. Regimul caracterizat de n1 = n2 în
realitate nu există, deoarece între cele două rotoare ale ambreiajului hidraulic totdeauna există
alunecare (n1 > n2).
Ambreiajele hidraulice pot funcţiona cu grade de umplere diferite, adică pot funcţiona cu o cantitate
mai mică sau mai mare de lichid.
 TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 35

CONSTRUCŢIA AMBREIAJELOR HIDRODINAMICE

In scopul adaptabilităţii cît mai bune a ambreiajului hidraulic
cu umplerea constantă, la particularităţile de funcţionare ale
tractoarelor sau automobilelor, pentru a obţine o alunecare
variabilă, un moment cît mai redus la turaţii mici, o rigiditate
variabilă şi o caracteristică corespunzătoare, ambreiajele
hidraulice sînt prevăzute cu dispozitive speciale, ca: prag fix,
prag mobil şi cameră de colectare, sau cu posibilitatea de a
schimba poziţia paletelor la unul din rotoare.
In figura 2.24 este dată construcţia unui ambreiaj hidraulic ou
prag fix şi cu cameră de colectare folosit la autocamioane, la care
umplerea este variabilă, dar nu are posibilitatea reglării. La acest
ambreiaj hidraulic, camera de colectare 1 (rezervorul
suplimentar) comunică prin nişte orificii cu torul de lichid. La
rapoartele de transmitere mici, o parte de lichid se scurge în
camera de colectare, deoarece torul este apropiat de arborele
ambreiajului micşorîndu-se astfel momentul transmis. Pe
măsură ce rapoartele de transmitere cresc, torul de lichid se
deplasează spre periferie şi este complectat cu lichid din camera
de colectare, care, datorită forţelor centrifuge, intră din nou în
circuit asigurînd creşterea momentului transmis. Fig. 2.24. Ambreiaj hidraulic
Acest ambreiaj funcţionează pe principiul ambreiajelor cu prag fix si cameră de
hidraulice cu umplere variabilă, chiar dacă lichidul aflat în el, colectare
cantitativ, rămîne neschimbat.
TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 36

CONSTRUCŢIA AMBREIAJELOR HIDRODINAMICE

TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 37

CONSTRUCŢIA AMBREIAJELOR HIDRODINAMICE

In principiu, un hidrotransformator simplu se
compune din trei elemente hidraulice cu
palete, si anume: pompa, turbina si reactorul.

1 - перепускной клапан фильтра; 2 -

сетчатый фильтр; 3 - переливной клапан
круга циркуляции; 4 - насос подпитки; 5 -
предохранительный клапан насоса
подпитки; 6 - поддон, 7- фильтр -заборник;
8 - пеноразрушающая сетка; 9-радиатор; 10
- зубчатое колесо привода насоса
смазочной системы трансмиссии; 11 - вал
насосного колеса; 12 - отводка; 13 -
шлицевая муфта; 14 -зубчатый венец; 15-
фланец корпуса насосного колеса; 16 - вал
турбинного колеса; 17 - гайка ступицы; 18 -
обгонные муфты; 19-ступица реакторных
колес; 20 - втулка; 21 - зубчатое колесо
привода насоса подпитки; 22- шлицевая
муфта; Н и Т - насосное и турбинное
колеса; Р1 и Р2 - реакторные колеса
Fig. 2.24. Schema
hidrotransformatorului
tractorului ДТ-175С
TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE 38

ÎNTREBARI