Forma derut& continutul. 0 orchestratie ciudat&é, mestegugit& ne poate sensibili-. za pin& si pentru ridicol; una hazoas& poate ridiculiza $i cel mai serios pasaj dintr-o lucrare. C&ci forma nu-i decit o sticl& ce contine esenta, cit mai in- sesizabila, si dac&é se sparge, cade in desuetitudine, esenta isi gaseste alta form& s& o ad&’posteasc&. Nicind esenta nu se arat& goald, ar insemna s& fie defini- pil& in sine, cind ea este mereu o rela- tie in si intre forme. Cu cit formele is mai altfel decit forma urm&toare a esen— tei, cu atit ea e mai nevazuta. oxo emnificatia unei idei,exprim&tri ne ajuta sé yh vedem in relief dackt dimensiunile(sensurile) 4 sint totusi distincte.De aceea germanii fac | /bine al&turind sinonime aproximative,iar poe- & tii si cercet&torii stiintifici imaginea.Ne lémurim ine& o dat& c& precizia si nonprecizia absolute sint excluse din gindire dup cum in migcarea materiei este exclus& monada si non- independenta relativa a obiectului organic ori an- .Cu cit legtm mai bine orice de toate cu atit mai clar vedem si action&m in spatiu si timp desi continudm s& crestem si s& descres- tem intre minus gsi plus infinit neputind a- Junge niciodat&,nicicum,niciunde forta lui su- premi,adicd piste dugnezei autentici. 5 9 or pee Ty Cuvintele comport& infinite variante de tonu é ri,sensuri si de aceea nu pot fi nici prea - precise,nici prea bine intelese.Nu neputinta — ei dialectica lor labirintic& ce las& mereu~ oe in umbr& zone,ne fncurc&’.In acest sens nu pu- tem vorbi de inefabilul cuvintelor.Ele n-au mai mult decit punem noi in ele.Ce e peste margini apartine propriuzis simturilor. = B id MM spl ’ Su ,