Departamentul: Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar (PIPP)

Cursul Transversal: Arta si Religie

Student: Iulia Sirbu
Anul II, Sem. I

Profeti
Mohamed si Iisus
Analiza comparativa

1
 Spre deosebire de Iisus, Mohamed nu a fost fiul lui Dumnezeu: nu a avut o nastere
miraculoasa, nici nu a facut vindecari miraculoase si nici invieri din moarte – a fost doar un om.
Profetul Mohamed este simbolul si izvorul religiei şi civilizaţiei islamice. In lumea
contemporană, acest nume este asociat actelor de terorism religios, însă un procent prea mic al lumii
creştine cunoaşte cu adevarat izvoarele islamice şi detalii din adevăratele învăţături ale profetului
Mohamed. Cand musulmanii vin in pelerinaj la Mecca, ei se imbraca in două bucăţi simple de panza
albă deoarece acestea simbolizează puritatea şi îi fac pe toţi să fie egali. Această tradiţie este veche
de peste 1400 ani, datând de pe vremea profetului Mohamed. Islamicilor li se spune încă din primii
ani de viaţă că Allah este unicul Dumnezeu iar Mohamed este mesagerul lui Allah. Majoritatea
musulmanilor aud mai intai cuvantul Mohamed, inainte de cuvintele mama sau tata. Mohamed este
important pentru musulmani asa cum Iisus este important pentru crestini.
Mohamed s-a nascut in anul 1570, la Mecca, in tribul stapanitor numit Qurayish, intr-o zona
desertica, de triburi arabice care se luptau continuu. Aceasta zona era invecinata cu doua teritorii
reminiscente ale doua mari civilizatii antice: romana si persana.
Tatal lui Mohamed a murit inainte ca acesta sa se nasca iar mama lui era foarte saraca. Ce este
foarte interesant ramane faptul ca, spre deosebire de nasterea lui Iisus, nasterea lui Mohamed nu este
anuntata de niciun semn deosebit: nici stele pe cer, nici magi. Adevarul este ca nimeni nu a observat
in mod special nasterea lui Mohamed, nimanui nu i-a pasat in mod deosebit de acest eveniment. Mai
interesant este faptul ca lucrurile par sa ramana la fel chiar si in zilele noastre cand, spre deosebire de
locul nasterii fiului lui Dumnezeu – care este venerat si transferat simbolic in nenumarate obiecte de
cult sau de décor – locul nasterii lui Mohamed este neinsemnat, neexistand nici macar o placuta care
sa il mentioneze. Nasterea lui Mohamed nu este sarbatorita, nici macar amintita, spre deosebire de
nasterea lui Iisus care este o sarbatoare de mare importanta pentru intreaga crestinatate.

Musulmanii fac o diferentiere clara intre mesager si mesaj: mesajul este dumnezeiesc, ele este
venerat, dar venerarea mesagerului – in speta a lui Mohamed – este considerata “shirq”, adica un
mare pacat. Mohamed este respectat ca profet, ca mesager, dar nu este venerat. In schimb, Iisus se
identifica in sacralitate cu mesajul pe care il transmite: el este venerat uneori chiar inaintea mesajului
sau. In islam, orice locuri care aminteau de profetul Mohamed au fost sterse, pentru a evita acte de
venerare a profetului si pentru a asigura cultul pentru Dumnezeu ca unic reprezentatnt al sacralitatii.
La fel stau lucrurile si cu imaginea lui Mohamed: spre deosebire de bisericile crestine cu miriadele
lor de imagini cu Iisus si sfanta Maria, moscheele nu au imagini cu Mohamed si de altfel cu nicio alta
persoana. In islamism, nici macar Dumnezeu nu este reprezentat iconografic: el este unic, dincolo de
tot si de toate. In trecut, in unele zone ale lumii islamice, au fost realizate cateva picturi ale lui
Mohamed, dar fata acestuia era acoperita mereu de un voal in acele imagini. In lumea crestina, fata
lui Iisus se vede clar, fiind chiar cel mai bine conturat element al trupului sau. Aceasta cutuma a
protejarii chipului profetilor in numele unicitatii lui Dumnezeu nu este respectata insa si in lumea
crestina unde, dintr-un imbold de razbunare, sunt construite diverse imagini ofensatoare cu chipul
profetului Mohamed: acest lucru a dus la o explozie de furie si proteste in lumea musulmana.
In ciuda lipsei reprezentarilor figurative ale lui Mohamed, exista nenumarate scrieri care
detaliaza viata si invataturile profetului, Printre acestea, insusi Coranul este o carte a vietii lui
Mohamed. Ideile lui Mohamed au fost adunate sub numele de “Hadith” si au fost publicate dupa
moartea acestuia (primele, pe la 1650, adica 200 de ani mai tarziu). Ceea ce uimeste la Hadith este
rigurozitatea cu care au fost adunate si verificate datele de catre intelectualii care au dorit sa aiba
certitudinea veridicitatii lor, spre deosebire de scrierile apostolilor crestini.
O analiza exhaustiva a scrierilor despre Mohamed, atat a celor de origine musulmana, cat si a
celor de origine nonmusulmana, va atesta ca Mohamed s-a nascut in Quraysh, intr-o familie sarmana.
Mama lui, pe nume Aminah, era vaduva si abia avea din ce sa traiasca. Din cauza saraciei, Aminah il
da pe copilul de numai cateva luni, Mohamed, Unui trib de beduini. Bunaoara, Mohamed duce o viata

2
nomada in primii patru ani de viata. Iisus, pe de alta parte, este protejat in primii ani de viata, traind
intr-o familie unita, sub ocrotirea unui tata adoptiv bland si rabdator: batranul intelept Iosif.
In vremea nasterii lui Mohamed, Arabia era un loc salbatic, fara legi si resurse sociale, unde
triburile isi faceau dreptate singure. Aceasta lupta pentru supravietuire nu lasa loc empatiei sau
compasiunii. Musulmanii denumesc aceasta perioada a istoriei Arabiei drept “Epoca Ignorantei” sau
Jahilyiah. Iisus se naste intr-un regat, unde legile si ordinea sociala erau deja traditie, insa diferentele
intre clasele sociale erau imense.
Locuitorii Arabiei erau polieisti, in vremea nasterii lui Mohamed: fiecare trib isi avea propriul
zeu ocrotitor. Locuitorii Ierusalimului erau monoteisti in vremea nasterii lui Iisus. In lumea
musulmana Kaaba, templul lui Allah de la Mecca, este considerat a exista din timpuri immemoriale.
Exista credinta ca intaiul fondator al acestui sanctuar a fost insusi Adam, apoi a fost reconstruit de
Abraham si de fiul sau Ishmael, fara a se preciza motivul unei astfel de constructii. Pana la naterea
lui Mohamed, Kaaba continea peste 360 de statuete reprezentand diferiti zei. Era o anumita perioada
din an cand triburile arabice puteau veni la Mecca sa isi slaveasca zeul protector, fara teama de a intra
in conflict. Aceast eveniment facilita schimburile comerciale si culturale dintre triburi.
La varsta de cinci ani, Mohamed se intoarce sa traiasca impreuna cu mama sa bolnava. La
varsta de cinci ani, Mohamed ramane orfan de ambii parinti. Aceasta serie de evenimente nefericite
isi va pune amprenta pe aspectul si personalitatea lui Mohamed. Doi ani mai tarziu, dupa ce isi pierde
si bunicul matern, Mohamed este luat sub tutela unchiului sau, o mare personalitate de la Mecca: Abu
Talib. Acesta se ocupa cu comertul de caravane, ceea ce ii va da posibilitatea lui Mohamed de a iesi
din saracie si a intra in contact cu lumea din afara. Cu toate ca multi il vad pe Mohamed ca pe o foaie
alba pe care Dumnezeu si-a scris cuvantul, aceste experiente l-au ajutat pe Mohamed sa inteleaga
dificultatile si diferentele lumii, asteptarile oamenilor, dorintele si nevoile lor, intelegand foarte bine
realitatile care construiau lumea araba. Pana la varsta de douazecisiunu de ani, Mohamed isi castigase
o reputatie de om integru si era numit “al-Amin”, insemnand Cel Onest, Cel care spune adevarul.
Spre deosebire de Iisus, care nu a fost casatorit si a trait inconjurat de apostoli, Mohamed a
cautat sa fie insotit de consoarte. Ajuns la varsta casatoriei, prima lui incercare de a se casatori a fost
soldata cu esec si umilinta: cand a cerut mana fiicei unchiului sau, a fost refuzat din cauza statutului
sau de orfan. Cu toate acestea, lui Mohamed urmeaza sa-I surada norocul. Khadija, o vaduva mai in
varsta decat el si foarte bogata, careia Mohamed i-a adus profit in afaceri prin priceperea lui, il cere
in casatorie pe acesta – lucru neobisnuit la acea vreme pentru o femeie. Acceptand aceasta propunere,
Mohamed da dovada de tarie de caracter si respect inalt pentru femei. Casnicia lor a durat
douazecisipatru de ani, pana la moarte Khadijei, timp in care Mohamed nu s-a casatorit cu o alta
femeie, cu toate ca la acea vreme norma era poligamia. Mai mult decat atat, el i-a oferit Khadijei toata
libertatea si independenta financiara in afaceri – lucru considerat inca tabu in lumea araba de astazi.
Aceasta istorie sustine ideea ca femeia este un partener egal in crearea unei societati sanatoase. Iisus,
pe de alta parte, a trait toata viata singur, fiind inconjurat doar de apostoli barbati.
In ciuda situatiei financiare si sociale avantajoase in care se afla, Mohamed nu se putea bucura
de toate acestea, ajungand intr-un moment de criza existentiala unde intrebarile esentiale il torturau
si il obligau sa caute o conexiune, ca pe mai toti profetii dinaintea lui: Abraham, Moise etc. – De ce
suntem aici? Care este rostul nostru pe pamant? Sunt intrebarile unei anxietati ontologice care il
insotea pe Mohamed in permanenta. Iata de ce devenise o traditie pentru familia sa sa se retraga in
cautari spirituale, pe Jabil Nur, dealul de deasupra Meccai, pe care il urca pe jos spre a se ruga intr-
una din pesterile sale: Gar Hira. Aceste retrageri deveneau din ce in ce mai dese si mai profunde.
In anul 610, intr-una din retragerile sale spirituale in pestera Gar Hira, la varsta de patruzeci
de ani, s-a petrecut ceva ce avea sa schimbe nu doar viata lui Mohamed, ci istoria intregii omeniri.
Mohamed s-a trezit dintr-un somn adanc in bratele unui inger care il tinea atat de strans incat il durea
tot corpul. Atunci a auzit o voce care i-a strigat: “Citeste!”. La Mohamed, ca si in cazul altor profeti,
experienta extatica nu este una linistitoare, ci una tulburatoare, dureroasa. Sa ne amintim ca profetul
Jeremiah il ruga pe Dumnezeu sa nu ii ceara sa vorbeasca pentru ca e doar un copil si nu se simte in
3
stare iar revelati il durea in fiecare parte a corpului; profetul Isaiah cand l-a vazut pe Dumnezeu in
templu a strigat: “Sunt mort!” deoarece epifania divina este devastatoare fie si numai pentru faptul ca
lumea ta, asa cum obisnuiai sa o stii, dispare. Menirea profetului este una covarsitoare: el trebuie sa
articuleze esenta divina care i-a fost revelata si sa o translateze in limbajul comun al timpului sau,
astfel incat sa poata ajunge la inimile si constiintele cat mai multor oameni.
Dupa acest moment, au urmat luni de tacere: Mohamed a ajuns sa se indoiasca de revelatia sa
si de el insusi, pana la disperare. Nu mult dupa aceea, revelatiile au inceput din nou si Mohamed si-a
inteles menirea. Cuvintele transmise prin el au fost adunate in Quran, literalmente in recitare. Spre
deosebire de acesta, cuvantul lui Iisus, primit de la Dumnezeu, este transmis de apostoli in Biblie.
Iata un motiv care poate argumenta pozitia crestinismului islamic care este de parere ca in Qur’an se
afla exact cuvantul lui Dumnezeu, iar Mohamed este doar persoana careia acest cuvant I s-a
descoperit.
De-a lungul vietii, Mohamed a insistat asupra faptului ca el este un simplu om care nu face
alte minuni decat sa transmita mesajul. Spiritul mesajului este unica sa minune asumata. Iisus, pe de
alta parte, este un vindecator, este omul care transforma apa in vin, nu doar revelatia in cuvant: puterea
spirituala a mesajului se afla in fapta. La Mohamed, puterea spirituala a mesajului se afla chiar in
cuvant.
Pentru a demonta supozitia ca Qur’an – ul ar fi de fapt o reinterpretare mahomedana a
credintelor iudaice si crestine pe care acesta le-ar fi studiat, lumea islamica nu admite ca Mahomed
ar fi putut studia, argumentand ca acesta era, in fond, aliterat, nestiind sa screi si sa citeasca. Astfel,
argumenteaza islamicii, Mahomed nu se putea inspira decat prin revelatie. Acest lucru este verificat
si prin declaratia lui Mahomed insusi la prima infatisare a ingerului Gabriel care ii cere sa citeasca.
Sa ne amintim ca Mohamed striga: “Nu pot sa citesc!”.
Qur’an – ul este la fel de sacru pentru musulmani cum este persoana lui Iisus pentru crestini.
In vreme ce pentru crestini Iisus este cuvantul lui Dumnezeu, cunoasterea, iar pentru aceasta Iisus
insusi este pur, pentru musulmani Qur’an-ul este cuvantul lui Dumnezeu, bunaoara, pentru ca acesta
sa ramana divin, trebuie sa fie pur in fata oricarei interferente umane. Iata de ce, orice act care ar
dezonora Qur’an-ul este pentru musulmani o nenorocire, un atac asupra lui Dumnezeu insusi.
Mohamed a dus mesajul mai intai in familie, apoi celor mai apropiati prieteni. La inceput,
adeptii lui Mohamed erau tineri fie foarte bogati, fie de la marginea societatii: iata de ce invataturile
lui Mohamed erau privite ca revolutionare, continand un mesaj ce putea sa distruga ordinea sociala
asa cum era ea cunoscuta pana atunci. Procesul convertirii la islam a ramas pana astazi extrem de
accesibil si simplu: tot ceea ce trebuie sa faca un nou adept este sa isi declare credinta in fata a doar
doi martori. In comparatie cu acest demers facil si prietenos, crestinismul a pastrat rigorile botezului,
cu toate declaratiile de lepadare de rau si de alte credinte. Mai mult decat atat, islamismul este o
credinta a alegerii libere si constiente, fiind stipulat foarte clar in Qur’an ca nimeni nu are voie sa fie
obligat sa creada. O dovada a acestui lucru este chiar unchiul si protectorul lui Mohamed care nu s-a
convertit niciodata. Mai mult decat atat, Qur’an-ul, prin aceasta libertate a alegerii promoveaza
armonia intre oameni de religii diferite, postuland: “Tu, cu religia ta, eu cu a mea.” Din pacate, de-a
lungul istoriei am putut vedea ca o asemenea atitudine nu a fost respectata. Aceasta insa nu inseamna
ca ea nu este ceruta de Qur’an.
Revelatia divina pe care Mohamed o propovaduia va deveni cunoscuta mai tarziu ca “Islam”
care inseamna “supunere”. Aceasta se traduce prin aceea ca un musulman este acela care se supune
lui Dumnezeu. Originea cuvantului este salaam care inseamna pace.
Mesajul lui Mohamed care avertiza asupra caii grasite pe cae mergea societatea si care, printre
altele, invoca egalitate pentru toti, nu era un mesaj pe placul tuturor, cu atat mai putin pe placul
conducatorilor. Acelasi lucru se intampla si cu mesajul lui Iisus, desi, aici, nu egalitatea pentru toti
era privita ca amenintare, ci autoproclamarea si recunoasterea de Rege al Iudeilor. Spre deosebire de
Iisus, Mohamed afirma ca nu a venit pentru a fi rege, ci doar pentru a duce mai departe cuvantul lui
Dumnezeu. Cu toate acestea, puterea asupra populatiei era cea care deranja autoritatile, asadar,
4
acestea au inceput persecutia adeptilor lui Mohamed, mergand pana la crime odioase, asa cum s-a
intamplat si cu primii crestini.
Pentru a se apara, Mohamed se retrage impreuna cu adeptii sai intr-o tabara de refugiati, pe
cealalta parte a tarmului, in zona Africii de nord, intr-un tinut condus de un rege crestin: Ethiopia de
azi. In consecinta, Mohamed si adeptii sai sunt declarati inamici publici de catre autoritatile fostului
lor tinut, interzicandu-le orice contact comercial sau de alta natura cu locuitorii de acolo. In aceste
momente Mohamed are o alta epifanie in care Dumnezeu ii permite sa se intoarca si sa recunoasca si
existenta celorlalti zei. Acest lucru i-a bucurat nespus pe reprezentantii autoritatilor, insa nu pentru
multa vreme. Mahomed are in scurt timp o noua revelatie in care Dumnezeu il anunta ca viziunea
precedenta i-a vost indusa de Satan si ca Dumnezeu este unul singur. Astfel, versetele scrise in urma
epifaniei care permitea credinta in mai multi zei raman cunoscute drept Versetele Satanice, prin
contributia nefasta a scriitorului Salman Rushdie, in 1989. Cartea acestuia il creiona pe Mohamed un
impostor cu sete de inavutire si functii in stat, iar Qur’an-ul era declarata drept cartea diavolului.
Aceste evenimente nu sunt recunoscute de musulmani nu doar pentru ca, prin ele, contestatarii religiei
islamice afirma ca intregul Qur’an este o minciuna, ci pur si simplu pentru ca nu au putut fi verificate
pana astazi.
Salman Rushdie a fost pus de conducatorul Iranului si opinia publica musulmana sub legea
fatwa, adica ordine religioasa, prin care se cerea moartea autorului. Desi acesta a scapat cu viata,
multi dintre cititorii cartii au fost ucisi. Aceste incidente au subliniat cele doua perspective diferite
ale celor doua lumi: Vest-ul, cu DREPTUL LA LIBERTATEA DE EXPRIMARE si lumea
musulmana, cu DREPTUL DE A NU FI INSULTAT.
Observam aici o diferentiere de maximala de viziuni ale celor doua directii religioase: spre
deosebire de legea mahomedana, Iisus propovaduia acceptarea insultei si intoarcerea celuilalt obraz
– lucru de neconceput pentru un musulman care, in cazul unei insulte, se simte indreptatit, prin legea
musulmana, chiar sa ucida. Cu toate acestea, credinciosii mahomedani incep sa se indoiasca de
corectitudinea legii fatwa. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca, atunci cand Mahomed si
adeptii sai au fost umiliti si li s-a interzis chiar si cumpararea de hrana, acestia nu au raspuns in niciun
moment cu violenta.
Vreme de treisprezece ani, adeptii lui Mohamed sufera brutalitati din partea conducatorilor de
la Mecca, Quraysh, pana cand, dupa moarte sotiei lui Mohamed si a unchiului acestuia, au fost fortati
de imprejurari sa paraseasca Mecca si sa se stabileasca in orajul Medina. Influenta lui Mohamed
asupra multimilor de triburi iudaice si pagane ameninta autoritatea tribului Quraysh. Iata de ce acestia
din urma au atacat in repetate randuri, incercand sa distruga comunitatea mahomedana. Intr-una dintre
bataliile finale se spune ca unul dintre triburile iudaice din Medina a schimbat aliantele si, ca
pedeapsa, toti membrii acelui trib au fost ucisi in urma unui masacru, fiind acuzati de tradare de catre
comunitatea islamica. Acesta este unul dintre cele mai controversate incidente din viata lui Mohamed.
Dupa asediul de la Medina, cand cea mai puternica armata, Quraysh, a fost alungata de aliatii lui
Mohamed, acesta devine cel mai puternic om din Arabia. Prin comparatie cu Iisus care accepta pasnic,
aproape umil, condamnarea la moarte – stiind ca va reinvia - , sacrificandu-se ca un miel pentru a
demonstra autenticitatea cuvantului divin, Mohamed, in urma incidentelor de la Medina, devine
conducatorul tinutului. Cu toate acestea, el continua sa duca o viata modesta. In casa lui erau
bineveniti toti oamenii care doreau sa ii vorbeasca, indiferent de religie si clasa sociala: evrei, crestini,
atei, chiar si sclavi.
Pentru a-si mentine puterea si pentru a face fata armatelor din Mecca, Mohamed isi da seama
ca este necesar sa faca aliante cu cat mai multe trburi arabe. Aceasta explica poligamia lui, Mohamed
avand undeva in jur de noua sotii, unii spun chiar ca a avut treisprezece sotii. Aceasta situatie trebuie
privita in contextul Arabiei de atunci, cand poligamia nelimitata era o practica obisnuita. Ramane o
controversa faptul ca una dintre aceste sotii, Aisha, era foarte tanara in momentul casatoriei – unii
spun ca ar fi avut chiar noua ani, in vreme ce Mohamed avea cincizecisitrei de ani. Ceea ce este
important insa de retinut: Aisha devine o forta in sine, educandu-se si ducand mai departe invataturile
5
lui Mohamed. Sunt chiar motive sa credem ca divergentele dintre Aisha si verii lui Mohamed au dus
la scindarea siitilor si sunnitilor.
Interesant ramane faptul ca revelatiile lui Mohamed se schimba oarecum intre Mecca si
Medina. Daca, la Meca, revelatiile vizau viata interioara, gandurile si spiritualitatea individului, la
Medina, revelatiile sunt mult mai practice, devaluind reguli de viata pentru musulmani: cum sa
relationeze oamenii, cum sa isivorbeasca unul altuia etc. Cu toate acestea, unele reguli din Sharia sunt
brutale si inumane pentru societatea moderna: cum ar fi taierea membrelor celor care fura sau uciderea
cu pietre a violatorilor. Totusi, sunt tari arabe unde legea publica se bazeaza pe Sharia. Mai mult decat
atat, sunt voci musulmane care vin in tari din Europa si invoca implementarea legii Sharia. Aceste
evenimente au degenerat adesea in conflicte de masa si animozitati accentuate intre europeni si
musulmani.
Prin comparatie cu profetul Mohamed, Iisus modifica legea lui Moise, articuland o noua
perspectiva, mai blanda, mai ingaduitoare, o perspectiva in care suporti pedeapsa lumeasca fara sa
pedepsesti si tu, asteptand, insa, pedeapsa divina. In invatatura lui Iisus, singurul care are dreptul de
a pedepsi este Dumnezeu.
Mohamed accentueaza faptul ca este bine sa te rogi, dar nu este suficient: este foarte imortant
sa faci bine, sa ai responsabilitate: “Roaga-te si leaga-ti camila!”. Exista aici o asemanare cu
invataturile lui Iisus care, in ciuda avertismentelor fariseilor, face minuni in ziua a saptea,
argumentand ca omul trebuie sa manance si in ziua a saptea. Am putea intelege de aici ca fapta buna
este in primul rand munca pentru bunastarea personala si cresterea posibilitatilor de ajutorare a
celorlalti. Invataturile spirituale ale lui Mohamed se regasesc in necesitatile practice ale vietii: el nu
este un profet care se retrage din lume, ci incearca sa construiasca societatea ideala chiar din timpul
vietii, fara a astepta viata de apoi pentru acest privilegiu. Pe de alta parte, Iisus propovaduieste
supunerea, umilinta si rabdarea in fata nedreptatilor, pentru stapanirea Imparatiei de Apoi: “Fericiti
veti fi cand va vor ocara si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din
pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra, multa este in ceruri" (Matei V, 11- 12)”. In
schimb, singura situatie in care un musulman accepta umilirea este specificata in Qur’an si
exemplificata de actele lui Mohamed insusi la prima intoarcere spre rugaciune, la Kaaba, atunci cand,
prin tratatul de la Hudaibyia, accepta sa nu fie recunoscut ca profet si se intoarce la Medina spre a
reveni la Mecca in pace, abia in anul urmator. Bunaoara, Qur’an-ul spune ca, daca inamicul tau iti
propune pacea, tu trebuie sa accepti numaidecat toate conditiile, oricat de dezavantajoase.
Elementul emblematic al personalitatii profetului Mohamed este dupa atacul tribului Quraysh
asupra unui trib aliat al islamistilor: profetul aduna o armata de zece mii de oameni si intra in cetatea
Mecca. Toti credeau ca acesta va fi sfarsitul lor si al cetatii, insa Mohamed uimeste intreaga lume. Ii
iarta pe toti, le ofera daruri si le ofera libertatea de a alege religia islamica sau de a pleca mai departe.
Aceasta este credinta pe care o promoveaza, in fapt, Mohamed si care demonstreaza ca razboaiele
sale au fost duse contextual, intr-o lume unde singura lege era forta.
Profetul Mohamed, ca si Iisus, este un popovaduitor al pacii, al uniunii intre oameni.
Interpretarea actuala, in Jihad, a invataturilor sale este o actiune deliberata, asumata de extremisti.
Interesant este faptul ca, in Crestinism, trecem de la interpretarea razboinica a Vechiului Testament
si a celor zece porunci ale profetului Moise, la interpretarea plina de rabdare si promotoare a pacii,
din Noul Testament. In schimb, in cazul Qur’an-ului, extremistii islamisti fac o trecere inversa,
transformand o lege a pacii intr-o lege a razboiului, ignorand deplin momentul emblematic pentru
istoria profetului Mohamed: pacea de la Mecca.

6
BIBLIOGRAFIE

1. Eliade, Mircea, trad. Baltag, Cezar, Istoria Credintelor si Ideilor Religioase, Ed. Univers
Enciclopedic, Bucuresti, 2000.

FILMOGRAFIE

1. THE LIFE OF MUHAMMAD (BBC DOCUMENTARY)