SINTEZA SPETE DREPT COMERCIAL 1
SITUATIE DE FAPT
- Ian 2015:
- A S.A. = 5 administratori.
(1=PJ cu reprez PF, ctr de Dl.
X care nu face parte din CA).
- X = act maj al lui A S.A.
- CA al lui A, decide unanim sa
supuna aprobarii AG a A S.A.
un proiect de investitie intr-o
noua societate (B S.A.), al
carei KS: sa fie detinut 80%
de catre A S.A. si 20% de
catre cei 5 administratori.
- Alta propunere CA: acordarea
unei imputerniciri catre CA
sa negocieze si incheie, in
numele lui A, un contract de
folosire de catre B a activelor
principale ale lui A si a unui
contract de prestare de servicii
de catre A in beneficiul lui B.
- AG (cu votul lui X) voteaza
pentru
CONFLICT DE INTERESE:
ACTIONAR, CONSILIU DE
ADMINISTRATIE, ACORDARE
IMPUTERNICIRE CA.
ARGUMENTARE
Legalitatea H AG A de aprobare a investitiilor si de
incheiere a ctr cu B.
1. Este investitia in interesul lui A? Exista argumente
economice, fiscale etc? Sau este doar in interesul CA si
al actionarilor?
2. In noua societate, administratorii lui A au o
participatie minoritara => beneficiari directi ai
investitiei => ei propun investitia sub votul AGA. => au
sarcina de a proba ca au actionat cu diligenta,
promovand in mod prioritar interesele societatii. 144-1.
144-3 LSC => cel mai prudent ar fi ca administratorii -
abtinere de la deliberarile in CA privind noua investitie
sau cel putin sa demonstreze ca investitia este prioritar
in interesul lui A si nu in interesul lor sau al lui B. Toti
administratorii sustin noua investitie => imposibil sa se
abtina pentru ca atunci nu ar mai avea cine sa o
propuna in AGA. Daca actionarii o aproba (in ciuda
participarii minoritare a administratorilor)=> actionarii nu
considera ca interesele lor si ale A sunt afectate si prin
urmare nu exista de plano un conflict de interes intre
administratori si societatea A. Din perspectiva legalitatii
hotararii AGA de aprobare a investitiei, incalcarea de
catre administratori a prevederilor art. 144-1 si 144-3
LSC nu produce efect de anulare decat daca
administratorii au folosit manopere dolosive sau au
indus in eroare AGA pentru a aproba operatiunea (adica
au influentat in mod nepermis vointa sociala care s-a
creat in AGA)
3. Organ suprem = AGA. art. 127 LSC + o norma penala
art. 275 alin.2 LS. X = situatie de conflict de
interese aparenta pentru ca este atat actionar
majoritar, cat si, indirect, actionar in B. Prin urmare, X
ar trebui sa se abtina in AGA si sa lase pe ceilalti
actionari sa delibereze si sa decida. X nu face acest
lucru, atragandu-si astfel raspunderea civila (daca
operatiunea va pagubi pe A) si penala. Dar votul sau
in AGA nu duce prin el insusi la anularea hotararii AGA
(v. art. 127 (2) LSC). Totusi, conform unei jurisprudente
nu lipsite de controversa a ICCJ, votul sa va conduce la

La un an dupa inmatricularea lui B
S.A. si incheierea celor doua
contracte de mai sus, AG a lui B S.A.
decide majorarea capitalului social.
AG a lui A S.A. decide, cu votul
pentru al dlui X, ca A sa nu
participe (sa nu subscrie) la
aceasta majorare de capital a lui B.
Ca urmare, dupa finalizarea
procedurii de majorare, ponderea
celor 5 actionari (in acelasi timp
administratori ai A) in capitalul social
al B creste la 80% si ponderea lui A
S.A. se reduce la 20%.
CONFLICT DE INTERESE
ACTIONAR VOT AGA.
DELEGARE ACTE CA.
REPREZENTAREA
SOCIETATII DE CATRE CA A
IN AGA ALTEI SOC.
anularea hotararii daca sunt indeplinite conditiile art.
136-1 LSC, adica abuzul de majoritate.
Este legala hotararea de neparticipare a lui A la
subscrierea majorarii capitalului social al lui B.
Dar daca dl. X se abtinea de la dezbateri si vot in cadrul
adunarii?
- prin neparticiparea la majorarea Ks al B, A pierde controlul
asupra lui B dar intre timp A si-a transferat activitatea catre B,
exista suspiciuni serioase cu privire la influenta dlui X in
atingerea acestui rezultat defavorabil lui A (art. 127 si 275 (2) i
se aplica din plin). Prin urmare cresc sansele de reusita pentru
ceilalti actionari ai lui A sau un creditor al sau de a obtine
anularea hotararii AGA in baza art. 136-1 LSC. Daca insa in
mod obiectiv A nu putea participa la majorarea capitalului din
lipsa de resurse economice (un indiciu in acest sens este ca
imediat dupa majorarea capitalului social al lui B, A intra in
insolventa), atunci se reduc semnificativ sansele de anulare
a hotararii AGA in baza art. 136-1. X nu participa la deliberari
si vot => nu se mai poate cere anularea hotararii AGA.
- Cum s-a ajuns la decizia de majorare a capitalului social al
lui B (ca etapa preliminara actului de subscriere)??
O asemenea decizie se ia pe baza unei hotarari AGA (art. 113
lit f) LSC), mai putin in cazul in care AGA a delegat aceasta
atributie catre CA (art. 114 alin.1 LSC).
In ambele situatii, A domina majoritatea de vot in cadrul AGA
societatii B si s-ar fi putut opune la hotararea privind majorarea
capitalului social.
Daca A se opunea majorarii capitalului social in cadrul AGA lui
B atunci nu mai exista problema neparticiparii la subscrierea
majorarii capitalului social. In afara unor prevederi contrare in
actul constitutiv sau speciale in LSC (nu este cazul in speta), A
este reprezentat in AGA lui B prin organul sau de reprezentare
legala (CA, mai exact presedintele sau unul dintre
administratori imputernicit de CA). Daca administratorii lui A
nu au cerut aprobarea AGA lui A sa voteze intr-un anume
sens in legatura cu hotararea de majorare a capitalului
social al lui B si au votat totusi in sensul majorarii, ei pot fi
acuzati de incalcarea atributiilor de diligenta si loialitate
din art. 144-1 LSC. Dar acest lucru nu inseamna automat ca
hotararea de majorare a capitalul social este nula pentru lipsa
mandatului valabil pentru reprezentantul legal al lui A, mai ales
daca avem in vedere prevederile art. 55 LSC.

Imediat dupa finalizarea majorarii altfel decat prin acordul partilor?
capitalului social, A isi declara
insolventa. Principalii creditori ai lui - in baza LSC: trebuie sa facem distinctie intre anularea H
A sunt ANAF (organul fiscal) si o AGA si anularea ctr incheiat pe baza hotararii. In mod
banca.
RASPUNDERE
CONTRACTUALA.
RASPUNDERE DELICTUALA.
RASPUNDERE PENALA.
ANULARE ACTE LPI.
DENUNTARE CONTRACTE
LPI. ACTIUNEA IN
RASPUNDERE.
Septembrie 2015:
Societatea comerciala A S.R.L. (cu
doi asociati) este asociatul unic al
societatii B S.R.L. A descopera ca
administratorul unic al lui B, dna X,
a delapidat societatea B cu suma de
1 milion Ron in ultimele 12 luni. In
consecinta, A adopta o hotararea a
asociatului unic prin care: (1) dna B
este revocata din functia de
administrator, (2) societatea B este
imputernicita sa exercite actiunea in
raspundere civila impotriva dnei X
pentru recuperarea prejudiciului si (3)
c) Pot fi anulate, in baza LS/LPI, ctr incheiate intre A si B? Pot
fi utilizate alte cai legale pentru ca executarea lor sa inceteze
normal, ce este nul produce efecte nule, mai putin in cazul in
care tertul contractant (B) este de buna credinta. Din
aceasta perspectiva, discutiile la punctele anterioare privind
nulitatea hotararii initiale in AGA societatii A isi pastreaza
valabilitatea. O alta varianta de anulare ar fi in cazul in care
incheierea celor doua contracte incalca si o norma penala.
In situatia noastra, cele doua norme penale sunt art. 272 pct.1
lit.b) si art. 275 alin.2. Dar art. 272 pct. 1 lit.b) se aplica
administratorilor (or ei se apara spunand ca decizia de
incheiere a contractelor a apartinut AGA) si actionarilor
fondatori (nu stim daca dl X este actionar fondator). In ce
priveste art. 275 alin.2, este discutabil daca incalcarea lui de
catre X duce la nulitatea contractului (art. 127 care sta la
baza art. 275 alin.2 - vorbeste de raspunderea civila a lui X, nu
de lipsa de valabilitate a hotararii AGA).
- in baza LPI: art. 117 introducerea unei actiuni in anulare,
cu conditia ca incheierea actelor juridice sa se incadreze in
perioada suspecta respectiva. Aplicarea unuia dintre aceste
articole depinde de probatoriu si de inaplicabilitatea art. 119
LPI.
O alta cale de a obtine limitarea pentru viitor a pierderilor din
contracte pentru A = denuntarea lor de catre administrator
judiciar/ lichidator in baza art. 123 alin.1 LPI (cu riscul ca B sa
introduca o actiune in despagubiri contra lui A in baza art. 123
alin.4 LPI).
Din punct de vedere procedural hotararea asociatului
unic a fost adoptata in conditiile legii?
- art. 196-1 alin. (1) LS in SRL cu asociat unic, atributiile AG
sunt exercitate de catre asociatul unic => acesta poate lua o
decizie de competenta AG ca si cum ar fi insasi AGA;
- singura conditie ad probationem - pentru terti: decizia sa fie
consemnata in scris, imediat dupa ce a fost adoptata (art. 196-1
alin.(2) ); OPOZABILITATE
- revocarea administratorului + introducerea actiunii in
raspundere civila =t de competenta adunarii generale (art. 194
alin.(1) lit. b), respectiv lit. c) );
- aprobarea incheierii contractului de livrare intre A si B:
competenta nu este prevazuta in mod expres de LSC in
competenta AGA. Mai mult, AC prevede ca ea apartine
aproba incheierea unui contract de
livrare de echipament intre A
(furnizor) si B (contract care din punct
de vedere al valorii sale intra in
competenta de aprobare a
administratorului unic). Prin
hotararea asociatului unic de mai sus
nu se numeste un nou administrator
al societatii B.
REVOCAREA ADMIN - MODIF
AC
LIPSA ADMIN - AG = ORGAN
SUPREM
SRL - MANDAT SOCIETAR -
AS UNIC
SRL - ACT CIV ADMIN -
DESEMNARE
administratorului unic. Insa, avand in vedere revocarea
administratorului X si lipsa numirii unui alt administrator,
precum si ca functionarea societatii comerciale este bazata pe
principiul ca adunarea generala este organul suprem de
conducere al societatii, nu exista un impediment procedural
ca asociatul unic sa aprobe si acest contract;
- daca X a fost numita administrator prin actul constitutiv,
hotararea asociatului unic trebuie sa prevada si modificarea
actului constitutiv;
- cum asociatul unic este la randul sau o societate, inseamna
ca organele sale de conducere trebuie sa aiba mandatul
societar de a decide in cadrul lui B. Nu stim ce prevede actul
constitutiv al lui A: daca aprobarea acestui mandat cade in
competenta AG sau a administratorului(ilor) societatii A.
Daca insa mandatul societar este acordat cu incalcarea actului
constitutiv al lui A, el este totusi valabil pentru tertii de buna
credinta, in conditiile art. 55 LSC;
- pentru a produce efecte fata de terti, decizia asociatului unic
trebuie publicata in Registrul comertului. Nepublicarea nu
impiedica aplicarea ei de catre B, insa decizia si efectele ei nu
sunt opozabile tertilor. In particular, cat timp nu a fost publicata
revocarea, dna X este fata de terti administratorul unic al lui B
(art. 54 alin. (2) LSC).
Este legala imputernicirea acordata lui B de catre A
de a exercita actiunea in raspundere civila
- art. 194 (1) lit.c) LSC, asociatul unic poate decide si
asupra persoanei care va exercita actiunea in raspundere
civila contra administratorului. asociatul unic poate desemna
orice persoana pentru a exercita actiunea in raspundere,
inclusiv societatea B;
- problema este ca la data desemnarii sale, B nu are
reprezentant legal => imputernicirea inoperabila;
- insa, avand in vedere ca dreptul comun pentru societatile
comerciale este contractul de societate (art. 1887 C.civ.) si cum
LSC nu prevede o solutie pentru situatia prezentata in speta in
cazul SRL (iar solutia prevazuta in art. 137-2 alin. (5) LSC nu
poate fi aplicata pentru ca s-ar incalca art. 197 alin. (4) ),
inseamna ca se aplica solutia din dreptul comun, respectiv art.
1919 C.civ iar cel care va exercita actiunea in raspundere
este chiar A. Totusi, atat timp cat revocarea dnei X nu este
inregistratata in Registrul comertului, ea este singura care
poate inregistra actiunea => absurd.
este legala aprobarea incheierii contractului de livrare

Sept 2016:
Societatea comerciala A S.R.L. (cu doi
asociati) cumpara toate partile sociale
de la cei trei asociatii ai societatii B
S.R.L. In urma acestei cumparari, A
devine asociatul unic al lui B. Pentru a
putea plati pretul partilor sociale
cumparate, A imprumuta suma necesara
de la o banca romaneasca. Pentru a
garanta rambursarea imprumutului, A
constituie o ipoteca mobiliara asupra
partilor sociale ce urmeaza a fi detinute
in B si se obliga, alaturi de asociatii sai,
ca dupa inregistrarea achizitiei partilor
prin hotararea asociatului unic?
Respectivul ctr este in interesul lui B?
- fiind vorba de un act incheiat intre asociat si societate, se
aplica art. 193 alin. (2) LSC, care deroga de la art. 197 alin.(2).
- art. 193 alin. (2) este de ordine publica, incalcarea lui atrage
nulitatea absoluta a hotararii AGA + sanctiune penala art. 275.
(2) LS. DAR, in cazul SRL cu asociat unic nu poate fi aplicat
art. 193. (2) pentru a permite adoptarea hotarariit deoarece
asociatul conflictat fiind unic nu se poate abtine de la
deliberari. Singura solutie = interpreti art. 193 (2) ca nefiind
aplicabil aprobarii de catre asociatul unic a contractelor dintre el
insusi si SRL-ul respectiv (o alta solutie ar fi ca niciodata SRL
cu asociat unic sa nu incheie un contract cu asociatul unic,
lucru care se poate dovedi contra-economic in practica si in
plus incalca regula legea neclara trebuie interpretata in sensul
in care poate produc efecte - art. 1268 alin.(3) C.civ.);
- B nu are administrator, prin urmare incheierea ctri se va face
prin semnarea lui de catre X ca reprezentant legal al lui B (atat
timp cat revocarea ei nu a fost mentionata in RCi) sau A va
trebui sa semneze in numele si contul lui B (conform art. 1919
C .civ. invocat la pct. b) de mai sus) daca revocarea lui X a
fost inregistrata dar nu a fost numit un nou administrator;
- daca incheierea contractului de furnizare se incadreaza in
dispozitiile art. 117 alin.(1) sau alin. (2) lit. (b) sau (g) din L
85/2014, se poate cere anularea lui in procedura insolventei
daca nu sunt indeplinite conditiile art. 119 L 85/ 2014.
Oricum, contractul poate fi anulat in temeiul art. 117 alin. (3) lit.
a), daca insolventa intervine in urmatorii 2 ani de la incheierea
lui si conditiile art. 119 nu sunt indeplinite.
este necesara aprobarea in cadrul adunarii generale a
asociatilor lui A, incheierea contractului de imprumut cu
banca si constituirea ipotecilor asupra activelor lui A??
Aprobarea in cadrul AG = necesara daca acest lucru este
prevazut in AC al lui A (de ex., acesta poate prevedea ca
imprumuturile peste o anumita valoare nu pot fi incheiate de
catre administratori decat daca au fost aprobate in prealabil de
catre asociati). In lipsa unei asemenea prevederi in AC si avand
in vedere ca A = SRL, legea nu impune cum face in cazul SA
cand valoarea operatiunii depaseste un anumit nivel al valorii
contabile a activelor societatii, a se vedea art. 153-22 LS
aprobarea contractelor de ipoteca/ imprumutului de catre
adunarea asociatilor ca o conditie de validitate a actului resp.
sociale in Registrul comertului, sa
aprobe fuziunea prin absorbtie a
societatii B de catre societatea A. Dupa
finalizarea operatiunii de fuziune, A
urmeaza sa constituie ipoteci mobiliare
si imobiliare asupra activelor preluate
de la societatea B pentru a garanta,
suplimentar, restituirea imprumutului
luat de la banca. dobandirii partilor sociale in B. Prin urmare, se poate sustine ca
este legala operatiunea de fuziune?
Nu sunt elemente ptr a evalua dpdv procedural fuziunea.
Pe fond, speta nu precizeaza care este scopul economic al
fuziunii. Se poate observa insa ca realizarea operatiunii de
fuziune a fost prevazuta de catre A si asociatii lui prin chiar
contractul de imprumut=> intentia lor preceda momentul
unul dintre scopurile fuziunii este sa serveasca intereselor
economice ale lui A si asociatilor sai in legatura cu executarea
contractului de imprumut dintre A si banca. In cazul in care
acesta este singurul scop sau scopul primordial al fuziunii, se
poate ridica intrebarea daca fuziunea nu are un scop ilicit. Insa
legea nu prevede o interdictie expresa privind promovarea prin
fuziune a interesului numai a unuia dintre participantii la
fuziune, in conditiile in care acest interes unilateral nu reflecta
in acelasi timp intentia de fraudare a creditorilor lui B si/sau
A. Pe de alta parte, trebuie avut in vedere ca in actuala LS,
interesele creditorilor unui participant la fuziune sunt aparate
numai prin aplicarea art. 243, care nu prevede insa drept
sanctiune invalidarea fuziunii. In consecinta, numai daca prin
fuziune s-ar urmari fraudarea intereselor creditorilor lui A si/sau
B (fraus omnia corrumpit) sau incalcarea unei norme imperative
(a se vedea raspunsul la intrebarea c) de mai jos) s-ar putea
concepe ca mecanism sanctionator nulitatea fuziunii in
conditiile art. 251 LS sau in conditiile Legii nr.85/ 2014.
este legala constituirea ipotecilor asupra activelor
preluate de A in urma fuziunii cu B?
In cazul societatilor pe actiuni exista o interdictie expresa
privind folosirea activelor unei societati pentru a garanta
imprumuturile luate de o alta persoana in scopul platii
pretului de cumparare a actiunilor societatii pe actiuni
achizitionate (art. 106 alin. (1) coroborat cu art. 273 lit.c)
LS). O asemenea interdictie (care este de stricta interpretare)
nu este prevazuta in cazu lSRL. Prin urmare, s-ar putea sustine
ca este legala constituirea ipotecii asupra activelor societatii B.
Pe de alta parte, orice ipoteca afecteaza intereselor
creditorilor chirografari ( reduce gajul general al acestora) si
uneori chiar ale creditorilor ipotecari cu ranguri anterioare. Din
aceasta perspectiva, avand in vedere interesul personal al lui
A in constituirea acestei ipoteci in urma fuziunii cu B, devine
aplicabil art. 272 alin. (1) lit.b) sau lit.c) LS (a caror incalcare,
fiind texte de ordine publica, penale, duce la nulitatea actului
respectiv) si discutabil (in sensul ca este prevazut doar in
materia societatilor pe actiuni) art. 136-1 LS (mai degraba este
aplicabil art. 15 C.civ, textul de drept comun anti-abuz in
materie civila). Aceasta cu atat mai mult cu cat initial
imprumutul nu era garantat decat cu ipoteca asupra partilor
sociale emise de B iar dupa fuziune si ca efect al acesteia,
partile sociale obiect al ipotecii isi inceteaza existenta (pentru
ca B isi inceteaza existenta). In consecinta, in lipsa
demonstrarii unui interes real al lui B in grevarea activelor sale
cu o ipoteca garantand un imprumut luat de A, constituirea
ipotecilor este ilegala pentru ca incalca art. 272 si 136-1 LS mai
sus mentionate. Chiar daca la data extinderii ipotecii asupra
activelor sale B nu mai exista ca efect al fuziunii, se poate
argumenta ca, privite impreuna, operatiunea fuziunii si
constituirea ipotecilor au avut drept scop incalcarea acestor
articole astfel incat insasi cauza contractului de ipoteca este
ilicita.

exista motive pentru anularea operatiunii de fuziune in

cazul in care ulterior fuziunii, societatea A intra in
insolventa?

Daca nu a fost declarata nulitatea fuziunii in baza art. 251 LS si

anterior sau ulterior expirarii termenului de 6 luni din acest
articol societatea A intra in insolventa, operatiunea de fuziune
ar putea fi anulata in baza art. 117 L 85/2014 daca sunt
intrunite elementele pentru aplicarea uneia din ipotezele acolo
reglementate (de ex., alin. (2) lit. b), c), e) sau g) sau alin. (1)
sau alin. (4) ) ? Principial, jurisprudenta a decis deja (la nivel de
curti de apel) ca expirarea termenului de 6 luni fara
declansarea actiunii in anularea fuziunii in baza art. 251 LS nu
impiedica declararea ulterioara, in cadrul procedurii
insolventei, a nulitatii fuziunii respective (pentru ca altminteri
art. 117 ar fi inaplicabil in cazul fuziunilor care au contribuit la
insolventa unei societati participante). Insa, in cazul de fata
societatea care si-a transferat activele a fost lichidata in urma
fuziunii iar creditorii ei au fost preluati de societatea beneficiara
A. Scopul final al actiunii in anulare in baza art. 117 este
intoarcerea in patrimoniul insolventei a unor bunuri transferate
fraudulos de aceasta, or in cazul nostru insolventa a primit
aceste bunuri, nu le-a transferat din patrimoniul ei. In
consecinta, nu ar exista un interes pentru introducerea unei
actiuni in anulare in baza art. 117 LPI in acest caz, decat daca
B a contribuit la fuziune cu un pasiv mai mare decat activul
si aceasta discrepanta (activ net negativ) a condus la
aparitia insolventei.
 -Ian 2017:
Societatea comerciala A S.A. are doi
actionari: X (care detine 60% din
capitalul social) si Y (care detine 40 %
din capitalul social). X si tatal lui Y sunt
administratorii lui A, fiecare avand
puteri depline de administrare. Doar X =
puterea de reprezentare legala a lui A.
In ianuarie 2014 A cumpara un imobil pe
strada Paris in Bucuresti, platind suma
de 1 milion euro. Decizia de cumparare
apartine lui X in calitate de administrator,
care semneaza si ctr. de vanzare. Pretul
platit = 1% din valoarea contabila a
activelor lui A la data cumpararii. A
inregistreaza un punct de lucru in una
din camerele imobilului.
imobilului este inchiriat lui X pentru a
locui cu familia sa, la un pret pe metrul
patrat uzitat in cartierul Ferentari.
Conditiile contractului de inchiriere sunt
aprobate de catre adunarea generala a
actionarilor (AGA), cu votul a 100% din
capitalul social, odata cu aprobarea
remuneratiei anuale a administratorilor
pentru perioada 2014-2018.
In mai 2016, la propunerea celor doi
administratori, AGA (in absenta lui Y,
bolnav la acea data) aproba vanzarea
unor active (printre care si acest
imobil) si novatia datoriilor aferente
lor, catre societatea B S.R.L., detinuta
in proportie de 100% de Z (sotia lui X si
fiica lui Y). Pretul activelor, stabilit in
urma unei evaluari independente, este
diminuat cu contra-valoarea datoriilor
preluate de B. Pretul net astfel rezultat a
fost compensat cu valoarea datoriei lui A
fata de B (rezultata din neplata in timp a
livrarilor de marfuri de la B catre A).
In octombrie 2016 cei doi administratori
introduc cerere pentru deschiderea
insolventei lui A si exprima intentia lui A
de a fi supus reorganizarii. Cererea este
admisa de judecatorul sindic.
era necesara aprobarea de catre AGA lui A a
cumpararii imobilului?
valoarea imobilului raportata la valoarea contabila a activelor lui
A, art. 153-22 LS nu este aplicabil. Art. 150-1 nu ar putea fi
aplicabil pentru ca, ipoteza acestui articol este a contractului cu
sine insusi, ceea ce nu rezulta din datele spetei.
Pe de alta parte, daca AC prevede competenta AGA de a
aproba o asemenea achizitie, aprobarea AGA devine necesara
indiferent de aplicabilitatea celor doua articole din LS
mentionate mai sus. In orice caz, indiferent de ce prevede AC,
chiar daca achizitia ar fi fost supusa aprobarii si aprobata de
AGA, situatia tot nu putea primi o rezolvare solida din punct de
vedere juridic avand in vedere ca imobilul a fost ulterior inchiriat
lui X si familiei sale actionari si administratori sunt
suspectati de conflict de interes in acest caz !
Restul
legalitatea instrainarii activelor si novarii datoriilor lui A
catre B
Ctr dintre A si B din 2016 = incheiat cu o societate (B)
controlata de sotia administratorului si actionarului majoritar al
lui A (sotia fiind in acelasi timp si fiica actionarului minoritar). LS
nu interzice incheierea unui asemenea contract insa avand in
vedere conflictul de interese aparent in care se afla X in dubla
sa calitate, de administrator si actionar, precum si Y (care este
tatal lui Z), este recomandabil sa fie respectate normele din LS
care reglementeaza luarea deciziilor in situatiile de conflict
de interese. Pentru ca hotararea incheierii contractului a fost
luata de AGA lui A, solutionarea conflictului trebuie analizata la
nivelul AGA, este mai putin relevant ca operatiunea a fost
propusa AGA de catre cei doi administratori (se presupune ca
cei doi admnistratori au furnizat informatii corecte si complete
actionarilor pentru a adopta hotararea AGA). In acest sens sunt
relevante prevederile art. 127 LS (incalcarea lui este
sanctionata penal prin art. 275 alin. (2) LS). Insa solutia
promovata de 127 abtinerea de la deliberare si vot nu este
aplicabila practic in acest caz: ambii actionari conflictati = 100%
din Ks! In aceste conditii, pentru a nu atrage raspunderea civila
si penala a celor 2 actionari, ei (sau X in cazul nostru) trebuie
sa se asigure ca ctr este incheiat in cond normale de piata si in
interesul lui A (si implicit al creditorilor sai).
Aparent, cele doua conditii de mai sus sunt indeplinite.
Valoarea activelor este la pret de piata iar B preia si pasivele
aferente lor. Daca datoria lui A fata de B este reala si nu a fost
creata artificial, practic B preia in conditii de piata o parte din
activul net al lui A in contul creantei sale fata de A, fapt care are
trebui sa fie in interesul lui A si al creditorilor sai.
Daca scopul real al incheierii contractului este transferul de
active cheie si/sau valoroase ale lui A catre B fara a fi economic
necesar (de ex., pentru ca A nu este in intarziere cu
rambursarea datoriei fata de B si aceasta poate fi stinsa la
scadenta ca rezultat al functionarii normale a lui A), atunci se
poate vorbi de un contract in contra intereselor lui A si ale
creditorilor sai. In acest caz, contractul de vanzare-cumparare
si novatie poate fi anulat la cererea creditorilor ca o
consecinta a anularii hotararii AGA (in baza art. 132
coroborat cu 136-1 LS; discutabil in jurisprudenta daca
incalcarea art. 136-1 poate fi invocata pentru anularea hotararii
AGA) sau direct in baza art. 272 alin. (1) lit. b) (chiar daca X si
Y nu sunt fondatori, X este si administrator) si/sau art. 275 alin.
(2) LS. Faptul ca printre activele transferate este si imobilul in
care locuieste Z (in calitate de sotie a lui X) si care a fost
achizitionat de X, in contul lui A, cu 2 ani mai devreme,
alimenteaza suspiciunile cu privire la acest contract, suspiciuni
care pot deveni prezumtii daca sunt coroborate cu alte probe.

in ce conditii poate fi anulat, in cadrul procedurii

insolventei, contractul dintre A si B de instrainare active si
novare datorii?

Aparent, incheierea contractului de instrainare de active si

novatie de datorii indeplineste conditiile din ipoteza art. 119
Legea nr. 85/ 2014 (LPI), cum am aratat la litera b) de mai sus.
Dar daca se poate proba existenta conditiilor de anulare a sa in
baza LS (a se vedea discutia de la lit. b) de mai sus) si/sau in
baza LPI, intrebarea este in ce temei poate introduce
administratorul judiciar actiunea in anularea contractului.
Pentru ca sunt indeplinite conditiile din art. 117 alin. (4) lit. (g)
(sau si din art. 117 alin. (2) in functie de probarea altor
elemente), administratorul judiciar isi poate intemeia actiunea
pe acest(e) text legal(e). Chiar daca sunt indeplinite si conditiile
din articolele din LS mentionate mai sus, LPI este o legea
speciala care prevaleaza in procedura insolventei fata de LS.

in ce conditii poate fi atrasa raspunderea juridica a lui X si

Y in calitate de actionari a lui A, pentru incheierea
contractului privind imobilul din ianuarie 2014?

In calitate de actionari, X si Y au raspunderea limitata pentru

datoriile sociale ale lui A. Raspunderea lor ar putea deveni
nelimitata in conditiile art. 237-1 LS, dar este discutabil daca
acest articol se aplica la societatile pe actiuni avand in vedere
ca alin. (3) si (4) se refera numai la asociat, nu si la actionar.
Presupunand ca art. 237-1 se aplica si actionarilor, atunci ei
raspund civil, nelimitat si solidar, numai pentru datoriile care nu
pot fi platite de A in cursul lichidarii si care au fost cauzate de
incheierea contractului de cumparare a imobilului, sau pentru
toate datoriile sociale care nu pot fi platite la momentul
lichidarii? Textul nu pare sa distinga intre cele doua ipoteze,
astfel incat actionarul trebuie sa raspunda indiferent de
legatura de cauzalitate intre acel contract si prejudiciul
suferit de societate. In cazul nostru, abuzul provine din decizia
ambilor actionari de a aproba inchirierea imobilului catre X si
sotia sa Z (fiica lui Y), ceea ce prezuma relativ ca cei doi
actionari au fost de acord si cu achizitia imobilului de catre
societate (pentru acest scop final).
O alta cale pentru a atrage raspunderea civila celor doi
actionari este in urma condamnarii lor pentru incalcarea art.
272 alin.(1) lit. b) (daca ei au si calitatea de fondatori ai lui A),
a art. 127 (putin probabil, avand in vedere ca actiunea in
raspundere civila in baza lui este o actiune sociala, care
apartine lui A si care poate fi exercitata pe baza hotararii AGA
in care cei doi, X si Y, detin 100% din voturi) sau in baza art.
136-1 LS (calea cea mai sigura), dar in ambele cazuri numai
daca se ajunge la concluzia ca au aprobat implicit achizitia
imobilului in AGA prin aprobarea contractului de inchiriere.
Desigur, daca societatea A este deja in insolventa, art. 169 LPI
ar putea fi invocat impotriva celor doi actionari daca se
dovedeste ca prin aprobare contractului de inchiriere au
aprobat implicit achizitia imobilului iar aceasta ultima
achizitie este o cauza a insolventei (presupunand ca
termenul de prescriptie din art. 170 nu s-a implinit).
In ce priveste raspunderea penala, ea este posibil a fi atrasa in
baza art. 275 alin. (2) si/sau a art. 272 alin.(1) lit. b) LS (daca ei
au si calitatea de fondatori ai lui A).
Sept 2014:
Asociatii majoritari ai societatilor A
S.R.L. si B S.R.L. au negociat si agreat
asupra unui proiect de fuziune prin
contopire a celor doua societati.
Fiecare din aceste societati are doi
asociati si in fiecare din aceste societati
exista un singur si acelasi asociat
minoritar, dl. X. Nici unul dintre
asociatii majoritari nu este administrator
al lui A si/sau B.
Proiectul de fuziune prevede o valoare
nominala foarte mare a partilor sociale
ale societatii nou create, care in urma
calcularii raportului de schimb - nu
permite dlui X sa primeasca nici o partea
sociala intreaga. In aceste conditii,
proiectul de fuziune prevede ca dl. X va
primi o anumita suma drept despagubire,
fara a mai fi asociat in societatea nou
creata.
In acelasi timp, proiectul de fuziune
prevede ca imediat dupa inmatricularea
societatii nou create, aceasta sa
plateasca fiecarui asociat majoritar toate
imprumuturile pe care respectivul le-a
acordat societatii respective de-a lungul
anilor, chiar daca rambursarea lor nu a
ajuns la scadenta.
!!!Fuziune prin contopire: raportul de
schimb calculat pornind de la activul
net al fiecarei societati se va stabili prin
raportare la valoarea nominala a titlului
societatii nou create.
Proiectul de fuziune = trebuie negociat de
administratori!!!
Opozitia la fuziune
Rambursarea imprumuturilor acordate de
actionari inainte de scadenta = conflict
daca si in ce conditii este legala prevederea din
proiectul de fuziune privind valoarea nominala a
noilor parti sociale?
- prima observatie este ca intr-o fuziune prin contopire, societatea
rezultanta = nou creata => nu exista titluri de participare ale unei
societati participante care sa fie acordate asociatilor celeilalte
societati. Asociatii fiecarei societati vor primi titluri de participare
noi in societatea rezultanta iar vechile titluri isi inceteaza existenta.
- in aceste conditii, Normele MFP care sunt opozabile asociatilor
nu pot fi aplicate in partea privind calculul raportului de schimb prin
raportare la valoarea nominala deja existenta a titlului de participare
al societatii care supravietuieste. Insa raportul de schimb calculat
pornind de la activul net al fiecarei societati se va stabili prin
raportare la valoarea nominala a titlului societatii nou create.
- nici LSC, nici o alta norma nu pre-determina limita maxima a valorii
nominale max a unei parti sociale. Prin urmare, asociatii au libertatea
de a stabili valoarea nominala a partii sociale in societatea nou
creata, la ce nivel cred ei de cuviinta.
- singurele limitari in stabilirea VN = buna-credinta si interdictia
abuzului de drepturi societare. => trebuie sa exista o justificare
economica sau juridica pentru stabilirea unei valori nominale foarte
mari, nu simpla dorinta de a elimina pe X din noua societate.
- daca X este nemultumit de proiectul de fuziune pentru ca acesta
conduce la eliminarea lui din societatea noua si nu poate proba
reaua-credinta/ abuzul de drept, el se poate retrage din noua
societate in baza art. 194 alin. (2) coroborat cu art. 194 alin.(1) lit.d) si
art. 224-225 LSC (fuziunea prin contopire in mod cert modifica actul
constitutiv al fiecarei societati participante in sensul ca reprezinta o
cauza de incetare prematura a acestuia).
- alternativ, daca nu cere sa se retraga, X are dreptul de a primi o
sulta/ despagubire in baza art.241 lit. e) LSC, care va tine cont de
partea sa din activul net (pozitiv) al fiecarei societati.
- faptul ca proiectul de fuziune a fost negociat de asociatii majoritari si
nu de administratorii celor doua societati este o incalcare a art. 241
partea introductiva LSC, insa aceasta incalcare nu este sanctionabila
atat timp cat administratorii si-au insusit acest proiect si l-au prezentat
celor doua adunari.
In ce conditii este legala rambursarea inainte de scadenta a
imprumuturilor?
- obligatia de rambursare a imprumuturilor a fost inclusa in proiectul
de fuziune, a fost publicata in M.Of. si a facut obiectul controlului
creditorilor celor doua societati care aveau creante nescadente,
certe si lichide (art. 243 LSC). Daca acesti creditori nu au contestat
proiectul de fuziune, inseamna ca nu au considerat ca rambursarea
anticipata a imprumuturilor ii vatama.
- faptul ca asociatii majoritari nu s-au abtinut de la votarea aprobarii
fuziunii (asta presupunand ca rambursarea imprumuturilor poate fi
calificata drept situatie de conflict societar, ceea ce este discutabil in
cazul in care ceilalti creditori au fost de acord) nu duce la nulitatea
fuziunii ci doar la atragerea raspunderii civile a acestora fata de

Ian 2012:
Societatea A S.A. detine cateva
proprietati imobiliare sub forma de
terenuri neconstruite sau de terenuri
construite cu cladiri de birouri ori cladiri
de apartamente. In anul 2011 3 dintre
actionari (detinand impreuna 82% din
Ks al lui A; acestia sunt si cei trei
administratori care formeaza consiliul
de administratie al societatii A) voteaza
in cadrul AGA, la propunerea CA, in
favoarea hotararii ca societatea A sa
garanteze real cu activele sale
imobiliare rambursarea unui
imprumut in valoare de 50 milioane
Euro acordat de o banca societatii B
SRL. Restul actionarilor lui A, in numar
de 26, voteaza impotriva hotararii
respective
Ks B SRL = detinut in totalitate de fosta
sotie a unuia din cei trei actionari de mai
sus. In schimbul garantiilor reale
constituite de A, B se obliga sa
participe la majorarea capitalului
social al lui A cu suma de 5 milioane
Euro.
La 3 luni dupa aprobarea de catre
adunarea generala a constituirii
garantiilor reale in beneficiul lui B,
judecatorul-sindic declara insolventa
lui B la cererea acesteia. Conform
drepturile pe care le are in temeiul
contractului de imprumut, in urma
deschiderii procedurii de insolventa
banca declara scadent anticipat intregul
imprumut si cere instantei sa permita
executarea garantiilor imobiliare asupra
activelor lui A. In consecinta, pentru a
societate (art. 197 alin. (3) coroborat cu art. 79 LSC).
- problema apare in situatia in care rambursarea imprumuturilor
atrage sau grabeste insolventa societatii nou create, caz in care pot
deveni incidente dispozitiile art. 79 sau 80 alin. (1) lit. f) LPI,
presupunand ca nu se poate dovedi ca rambursarea se califica drept
operatiune desfasurata normal in cursul activitatii curente a noii
societati (art. 82 LPI).
legalitatea constituirii garantiilor reale in beneficiul
societatii B si drepturile pe care le au actionarii care au
votat impotriva de a cere invalidarea acestor garantii.
Data fiind valoarea mare a garantiilor, este prudenta
aprobarea lor de catre AGA (art. 153-22). aceleasi persoane
sunt si administratori, si actionari (lucru care nu este interzis de
lege) si aprobarea garantiilor trebuie analizata prin prisma
regimului juridic aplicabil fiecarui organ societar.
CA analizeaza in prima instanta oportunitatea constituirii
acestor garantii si recomanda (sau nu) aprobarea lor de catre
AGA.
La nivel de CA, obligatiile administratorilor privind decizia de a
propune AGA constituirea garantiilor sunt guvernate de
prevederile art. 144-1 la 144-4, precum si de art. 272 LSC. Aici,
nu avem date pentru a stabili daca unul sau mai multi
administratori s-au aflat in situatia conflictului de interese
(categorie de fosta sotie nu creeaza o prezumtie de
conflict care sa atraga aplicarea art. 144-3 si 144-4). In orice
caz, daca un asemenea conflict ar exista, ar deveni aplicabil si
art. 272 alin.(1) pct. 2. Pe de alta parte, administratorii trebuie
sa actioneze cu prudenta si diligenta unui bun administrator
v.art. 144-1 alin. (1)- si cu loialitate fata de societate v.art.
144-1 alin. (4). Din acest punct de vedere, a constitui garantii
pentru un tert in schimbul investitiei de catre tert in societate
sub conditia constituirii acestor garantii, cand valoarea
garantiilor este de 10 ori mai mare decat valoarea
investitie, nu pare sa respecte standardul bunului
administrator=> aceasta operatiune poate fi interpretata ca o
garantie data unui tert pentru subscrierea propriilor actiuni
(art. 106 LSC) - investeste ptr majorarea Ks.
Dar dpdv al tertilor, actele CA in aceasta speta nu produc
efecte pentru ca ele vizeaza o propunere facuta AGA (deci, se
adreseaza AGA si nu tertilor). Formal, AGA aproba in mod
legal constituirea garantiilor (aceeasi discutie in aceeasi
termeni privind conflictul de interese, de data asta prin prisma
evita executarea silita de catre banca, A,
prin administratorii sai,
judecatorului-sindic sa
insolventa lui A si, in cadrul insolventei,
sa constate nulitatea contractelor de
garantie reale constituite de A in
favoarea bancii creditoare a lui B.
VALOAREA GARANTIILOR ESTE DE
10 ORI MAI MARE DECAT VAL
INVESTITIEI.
FOSTA SOTIE NU CREEAZA
PREZUMTIA CONFLICTULUI DE
INTERESE
B SE OBLIGA SA PARTICIPE LA
MAJORAREA KS - presupunere 106 -
dobandirea propriilor actiuni
art. 127 LSC; la fel, daca exista conflcitul de interese,
cere hotararea AGA nu poate fi anulata dar daca actionarul in
declare stare de conflict are si calitatea de fondator, se aplica art.
272 alin.(1) pct. 2). Actionarii minoritari ar putea cere anularea
hotararii in baza art. 132 (cu suspendare in baza art. 133) cu
indeplinirea conditiilor de vot impotriva sau neparticipare si
mentionarea votului impotriva in p-v de sedinta. Singurele
temeiuri pentru a cere anularea ei ar fi incalcarea art. 106 si a
art. 136.
in ce masura este admisibila cererea administratorilor
societatii A de a solicita judecatorului-sindic anularea
garantiilor reale constituite in favoarea bancii?
Aanularea garantiilor de catre judecatorul-sindic se face la
cererea lichidator/ administrator judiciar si in lipsa actiunii
lor, la cererea comitetului creditorilor. Administratorii
societatii nu au calitate procesuala activa in acest caz (lucru
normal, avand in vedere ca deschiderea procedurii insolventei
limiteaza capacitatea de folosinta a societatii si implicit puterea
organelor societatii).
Pot fi tinuti raspunzatori cei trei actionari pentru acoperirea
prejudiciilor suferite de creditorii si actionarii minoritari ai
lui A ca urmare a deschiderii procedurii de insolventa a lui
A?
Sunt doua planuri de analiza: - raspunderea fata de creditori
aici intervine art. 169 LPI (coroborat cu art. 73 alin. (2) LSC
actiunea in raspundere a creditorilor contra administratori se
exercita numai in procedura insolventei). Art. 169 poate fi
invocat si impotriva actionarilor (in acest caz, exista unitate de
calitate procesuala pasiva intre actionari si adm., fiind aceleasi
persoane).
- raspunderea fata actionari se aplica regulile de la art.
155 LSC. Actiunea in raspundere in acest caz poate fi introdusa
concomitent cu actiunea in baza art.169, dat fiind ca nu
intrerupe procedura insolventei; mai mult, fiind o actiune sociala
care profita societatii, lichidatorul/ adm.judiciar vor reprezenta
societatea. Aceasta actiune nu poate fi introdusa dupa
inchiderea insolventei, pentru ca inchiderea insolventei duce la
radierea societatii. Vedem ca folosirea art.155 nu aduce nici
un folos actionarilor, ceea ce se va culege prin folosirea
acestei actiuni intra tot la masa credala. In acest caz,
probabil ca actionarii ar fi avantajati doar de introducerea unei

Ian 2014
Administratorii A S.R.L. si B S.A. au
negociat si redactat un proiect de
fuziune prin contopire. In urma fuziunii
va fi creata o noua societate, C S.A.
Societatea B S.A. are activ net negativ
datorita pierderilor acumulate in
ultimii ani; A S.R.L. a avut profituri nete
substantiale in ultimii trei ani pe care
asociatii au decis sa nu le distribuie (au
fost transferate intr-un cont de profituri
nedistribuite). Proiectul de fuziune
prevede ca fundamentarea fuziunii are
la baza dobandirea de catre
societatea C a activelor imobiliare ale
societatii B si a contractelor
profitabile incheiate de societatea A
cu cateva primarii. De asemenea,
proiectul prevede ca actionarii B S.A. vor
primi fiecare un numar fix de actiuni in C
S.A. (independent de orice rata de
schimb) iar asociatii A S.R.L. vor primi
pe langa numarul de actiuni in C S.A.
care li se cuvin in baza ratei de schimb,
si o suma fixa in RON. langa actiunile primite in C), ea este legala numai daca nu
In perioada in care proiectul de fuziune
se afla publicat in Monitorul Oficial, toti
asociatii A S.R.L. se intrunesc intr-o
adunare generala ad-hoc si aproba in
unanimitate distributia de dividende
din profiturile nedistribuite ale
ultimelor trei ani. Administratorii
societatii B nu sunt de acord cu aceasta
distributie de dividende si recomanda
actionarilor societatii B sa respinga
actiuni in raspundere in baza art.136-1 (care este o actiune
individuala, nu are nici o legatura cu procedura insolventei).
- daca sunt intrunite conditiile art. 237-1, ar putea fi introdusa
actiunea in raspundere in baza acestui articol dar numai de
creditorii nesatisfacuti (nu este o actiune la indemana
actionarilor) si numai dupa inchiderea procedurii
insolventei.
elemente in cadrul proiectului de fuziune care incalca
legea.
- ilegalitate = acordarea unui numar de parti sociale in C SA,
actionarilor lui B SA, desi B SA = activ net negativ. Actionarii B
si asociatii A nu pot ignora normele MFP. In plus, normelor
MFP sunt cuprinse intr-un act administrativ si acesta se bucura
de prezumtia de legalitate, deci de opozabilitate fata de oricine
(inclusiv actionarii/ asociatii societatilor care participa la o
fuziune). Societatea B avand activ net negativ (datorii mai
mari decat activele), ea aduce practic o pierdere (cel putin la
data fuziunii) in patrimoniul lui C. Ar fi lipsit de justificare
economica ca actionarii lui B sa primeasca parti sociale
nou-emise in A. Normele MFP prevad ca acesta este un caz in
care asociatii/ actionarii societatii respective nu ar trebui sa
primeasca parti sociale/actiuni nou emise. Practic, intr-o
asemenea situatie societatea C nu va putea include in capitalul
social activul primit de la B ca urmare a fuziunii pentru ca, per
ansamblu, nu a primit un plus patrimonial care sa justifice o
asemenea includere. Singura solutie in acest caz pentru ca
actionarii lui B sa primeasca actiuni in A este ca asociatii
lui A sa le cedeze, din ceea ce vor detine in C, un numar de
actiuni pe care asociatii lui A le vor primi ca urmare a
contributiei activului net pozitiv la capitalul social al lui C.
- cat priveste sulta in suma fixa primita de asociatii lui A (pe
depaseste 10% din valoarea nominala a actiunilor primite
de fiecare asociat art.238 alin.1 lit. a). Sulta este justificata
economic avand in vedere ca numai A aduce un plus de
valoare in C, inclusiv o suma importanta ca profituri
nedistribuite. Avand in vedere ca sulta de pana la 10% este
variabila in functie de cota de participare la capitalul social in A,
inseamna ca acordarea aceleiasi sume fixe in RON fiecarui
asociat a lui A nu este legala daca va depasi pentru unii
asociati limita de 10% din valoarea nominala a actiunilor
primite de acel asociat.
proiectul de fuziune in cadrul adunarii
generale extraordinare care va hotari
asupra fuziunii.
La data la care au fost legal convocate,
adunarile generale ale ambelor societati
(A si B) aproba, cu respectarea
conditiilor procedurale de cvorum si vot,
proiectul de fuziune astfel cum a fost
publicat in Monitorul Oficial.
aceasta data si inainte ca societatea C
sa fie inmatriculata, judecatorul sindic
declara deschisa procedura insolventei
societatii B S.A. la cererea unui creditor.
adunarile generale ale societatilor A si B au incalcat legea
prin aprobarea proiectului de fuziune
din perspectiva actionarilor si respectiv asociatilor celor doua
societati, atat timp cat au fost informati despre distributia, ca
dividende, a unei parti din profiturile nerepartizate catre
asociatii A, decizia lor de a aproba fuziunea nu le incalca
Dupa drepturile si nici legea (art. 243-2 alin.1 si 4 LSC). Insa
pentru creditorii societatiiA (si care vor deveni creditori ai lui C;
actionarii si creditorii lui B nu sunt afectati de vreme ce
actionarii lui B nu aveau dreptul oricum sa primeasca actiuni in
C iar creditorii lui B au castigat din aceasta fuziune prin faptul
ca si-au externalizat pierderea catre C), decizia de acordare a
dividendelor schimba semnificativ situatia lor economica in
urma fuziunii, pentru ca vor exista mai putini bani in C care sa
acopere pierderile preluate prin fuziune de la B. De aceea,
creditorii lui A (si in viitor ai lui C) care au acceptat un plan de
fuziune stiind ca exista o anumita suma de profituri
nerepartizate care pot compensa pierderea transferata catre A,
ar fi trebuit sa fie informati despre aceasta schimbare a
realitatii economice prin publicarea unui proiect refacut de
fuziune, asupra caruia sa se pronunte intr-un nou termen de
opozitie de 30 zile. In caz contrar, aprobarea planului de
fuziune in adunarile generale incalca legea.
- cum am aratat la punctul a), planul de fuziune incalca legea in
ce priveste sulta, astfel ca si hotararile AGA de aprobare a lui
incalca legea si pentru acest motiv.
Ce efecte juridice produce deschiderea procedurii
insolventei asupra acestui proces de fuziune?
- dupa aprobarea fuziunii de ambele adunari generale (ale A si
B), proiectul de fuziune nu mai este o scrisoare de intentie si
devine un contract care trebuie executat.
- un efect poate fi, in anumite conditii, ridicarea dreptului de
administrare al lui B si incredintarea lui catre administratorul
judiciar (art.47 LPI). In orice caz, administratorul judiciar poate
decide soarta fuziunii prin denuntarea ei sau prin finalizarea
ei cu acordul creditorilor lui B (probabil imbracand-o juridic
intr-un plan de reorganizare). In cazul in care se deschide
procedura simplificata, lichidatorul nu poate decat sa vanda
activele si sa recupereze creantele pe care le are B pentru a-i
plati pe creditorii acesteia, ceea ce inseamna imposibilitatea
practica si juridica de finalizare a fuziunii. In acest ultim caz,
lichidatorul este practic obligat sa denunte contractul de fuziune
in baza art. 86 LPI.

Ianuarie 2016
A S.A. detine 100% din KS al B. S.R.L. detine 100% din B). Acest lucru nu este ilicit, insa operatiunile dintre A
In mai 2014, administratorii societatilor
comerciale A S.A. si B S.R.L. au
negociat si intocmit un proiect de
divizare partiala a societatii A sub
forma desprinderii in interesul
actionarilor lui A. Proiectul prevede,
printre altele, urmatoarele:
- toate activele imobiliare si 30% din
activele mobiliare ale A sunt
transferate ca efect al divizarii catre
B, impreuna cu 20% din toate datoriile
(pasivul) lui A (A pastreaza 70% din
toate activele mobiliare si ramane cu
80% din pasivul inainte de divizare);
- in urma divizarii si prin aplicarea
raportului de schimb, actionarii lui A
vor primi parti sociale reprezentand
- art. 36 LPI nu este aplicabil pentru fuziune nu este o forma de
urmarire a activelor lui B de catre creditorii sai.
In ce conditii poate fi ceruta anularea acestei fuziuni
in cadrul procedurii insolventei?
- hotararile AGA de aprobare a fuziunii sunt nule pentru ca au
aprobat un plan de fuziune care incalca legea (cel putin
acordarea unei sulte in suma fixa pentru asociatii lui A; nu
reflecta schimbarea fundamentala a realitatii intre data expirarii
perioadei initiale de opozitie a creditorilor si data adunarilor),
ceea ce atrage nulitatea fuziuni. Aceasta ultima nulitate trebuie
constata in termen de 6 luni de la data inmatricularii societatii
C in Registrul comertului art. 251 LSC. Administratorul
judiciar si creditorii lui B nu vor putea cere nulitatea pentru ca
prin definitie procedura insolventei lui B s-a inchis odata
cu inmatricularea lui C (efectul fuziunii este radierea lui B din
Registrul comertului, ceea ce inseamna ca procedura
insolventei lui B nu mai poate avea obiect). Altfel spus, nu este
posibila invocarea art. 251 LSC in procedura insolventei
- alternativ, daca se demonstreaza incalcarea art.79 si/sau 80
din LPI si C nu a fost inmatriculata, se poate cere anularea
fuziunii de catre administratorul judiciar si in subsidiar de
creditori in baza celor doua articole din LPI. Este de discutat
daca administratorul judiciar poate invoca si art. 251 LSC
inainte de inmatricularea lui C si /sau anularea hotararii AGA a
lui B SA in baza art. 132 LSC.-
- de observat ca actionarii A S.A. sunt indirect si actionari in B S.R.L. (A
si B sau cele dintre A, B si actionarii lui A trebuie analizate mai atent din
perspectiva interesului societatilor versus interesul actionarilor.
2
- fiecare operatiune poate fi analizata separat (analiza individuala) sau
impreuna cu altele/ celelalte (analiza colectiva). Daca scopul unei
operatiuni poate fi mai bine inteles prin analizarea sa impreuna cu
operatiunile inrudite, atunci va prevala analiza colectiva.
- de observat ca prin divizare se transfera un activ net pozitiv catre B
(altfel nu ar fi fost posibila emiterea de parti sociale catre actionarii lui
A) si valoarea acestui activ net este mai mare decat activul net al lui B
(altfel nu ar fi fost posibil ca actionarii lui A sa primeasca 60% din partile
sociale ale lui B dupa divizare).
- de observat ca in urma derularii operatiunilor de divizare, reducere de
capital social si distributie de dividende, situatia participarii lui A la
capitalul social al lui B ramane acceasi ca inainte de divizare (adica, tot
100%), insa situatia patrimoniala este diferita: A are mai putine active si
un raport mai mare intre datorii si active, B are un plus de active dar mai
putin numerar (datorita distributiei de dividende).
- de observat ca in cazul insolventei, administratorul / lichidatorul
judiciar poate executa / vinde toate activele lui A, inclusiv partile sociale
pe care le detine in B. In aceste conditii, creditorii lui A nu pierd
protectia (gajul general) pe care au avut-o inainte de divizare, doar ca
60% din capitalul social al lui B. ea se schimba calitativ (administratorul judiciar nu mai are acces direct
Ultima hotarare de aprobare a divizarii
partiale este inregistrata in Registrul
comertului in noiembrie 2014.
In mai 2015, toti asociatii societatii B
S.R.L. hotarasc in cadrul AGA, cu
unanimitate de voturi, reducerea
capitalului social al lui B si
distribuirea de dividende, astfel: sa fie ilicita per se. Trebuie cantarite, in contextul efectelor divizarii,
- in ce priveste reducerea capitalului
social, numai partile sociale detinute
de actionarii lui A S.A. (care sunt in
urma divizarii si asociati in B SRL) vor
fi anulate;
- in ce priveste distribuirea de dividende,
toate dividendele distribuite vor fi platite
actionarilor lui A S.A. (ceilalti asociati
sunt de acord ca dividendele care li s-ar
cuveni pe baza principiului pro rata sa
fie distribuite si platite lui A, ei renuntand
irevocabil la dreptul de a pretinde aceste
dividende).
In noiembrie 2015 judecatorul sindic
admite cererea de deschidere a
insolventei introdusa de administratorii
lui A si deschide procedura generala fata
de A. Principalii creditori ai lui A sunt
ANAF (organul fiscal), o banca (creditor
ipotecar) si furnizori neplatiti (creditori
chirografari).
la activele imobiliare si 30% din cele mobiliare, ci doar la partile sociale
ale societatii care le detine; executarea partilor sociale este mai dificila
in practica decat executarea mobilelor corporale)
legalitatea divizarii partiale a lui A.
- actionarii lui A controleaza direct si indirect cele doua societati =>
aceasta nu face ca operatiune de desprindere in interesul actionarilor
atent interesele celor doua societati prin raportare la interesele
actionarilor.
- actionarii lui A beneficiaza in mod direct de divizarea partiala, ei (si
nu A) primind parti sociale in societatea B. Intrebarea este daca
acest beneficiu este in detrimentul intereselor celor doua societati
(mai ales din prisma protectiei creditorilor lor).
- oricum, aceasta forma de desprindere in interesul actionarilor lui A
nu este ilicita prin ea insasi pentru ca altminteri ar insemna ca
niciodata aceasta forma de desprindere, desi permisa expres de lege,
sa nu fie legala. In plus, sa nu uitam ca actionarii lui A nu vor avea
acces direct la activele transferate prin divizare, ci indirect prin
intermediul persoanei juridice B (situatie care nu difera din acest
punct de vedere de cazul in care divizarea nu ar fi avut loc). Dar chiar
daca s-ar proba existenta unui conflict de interese la nivelul
actionarilor lui A/ asociatului unic A, sanctiunea este raspunderea
civila in baza art. 127 , respectiv 79 din LSC, eventual raspunderea
penala in conditiile art. 275 (2) LSC, nu nulitatea hotararii.
- referindu-ne strict la protectia creditorilor, art.241-1 (3) LSC este
aplicabil si desprinderilor in interesul actionarilor (vz. art. 250-1 LSC).
=> in cazul in care un creditor al lui A nu poate recupera creanta
integral de la A, dupa divizare (presupunand ca aceasta a ramas la A
in baza proiectului de divizare), B va raspunde in limita activului
net pe care l-a primit in urma divizarii. Ceea ce inseamna ca
indiferent de scopurile urmarite A, B si actionarii lui A, creditorii lui A
se bucura de o protectie specifica ope legis.
- avand in vedere cele de mai sus, intrebarea este in ce masura
pastrarea unui volum atat de mare de pasive de catre A (in conditiile
in care B primeste mai ales active) este ilicita. Desigur, nu este nimic
in neregula daca pasivele pastrate de A sunt legate numai de activele
care i-au ramas (sau altfel spus, daca numai 20% din pasivele inainte
de divizare au legatura cu activele transferate lui B). Daca nu exista o
asemenea legatura, divizarea partiala ar incalca legea daca transferul
activelor si pasivelor a fost facut cu scopul de a frauda creditorii lui A.
Acest scop nu se poate stabili insa numai prin discrepanta active /
pasive. Declararea insolventei in termen de aproximativ 18 luni de la
redactarea proiectului de divizare aduce insa un argument
suplimentar ca discrepanta nu a respectiva nu a fost benefica
societatii A si prin urmare poate fi prezumata ca una din cauzele
insolventei lui A.
- avand in vedere ca atat adunarea generala a actionarilor lui A, cat si
asociatul unic al lui B au aprobat proiectul de divizare in forma
propusa, este greu de conceput o situatie in care sa fie atrasa
raspunderea juridica a administratorilor care au negociat proiectul. Si
daca ar exista o asemenea situatie, ea nu ar fi o cauza de nulitate a
hotararilor respective decat daca ar imbraca forma unei incalcari a
unui drept fundamental al actionarilor / asociatilor (de ex., dreptul la
informare), situatie ce atrage aplicarea art. 136-1 LSC.
- avand in vedere conditiile procedurale pentru a obtine anularea unei
hotarari AGA, trebuie practic ca o asemenea actiune sa coincida sau
sa fie parte a actiunii in anularea divizarii introdusa in baza art. 251
LSC

legalitatea hotararii de reducere a capitalului social al lui B.

problema in speta este legalitatea reducerii capitalului social al unei

SRL prin anularea numai a partilor sociale ale unor asociati, spre
deosebire de anularea pro rata a partirlor sociale la nivelul tuturor
asociatilor.
- teoretic, pot fi aplicabile in acest caz 2 texte legale: art. 207 (1) litera
a) sau art. 207 (2) litera b). Art. 207 (1) litera c) nu poate fi aplicabil in
cazul unui SRL, el se aplica numai la societatile pe actiuni, in
coroborare cu art. 103-1 sau 104 (1) litera a) LSC.
- in speta noastra, din punct de vedere formal art. 207 (2) litera b) nu
este aplicabil pentru ca nu au fost restituite catre asociati cote-parti
din aporturile lor. Daca aceasta a fost insa intentia partilor, pe fond
hotararea este ilegala pentru ca asemenea restituiri se pot face numai
prin raportare la fiecare parte sociala, nu doar la o parte din partile
sociale.
- ramane in discutie temeiul dat de art. 207 (1) litera a). Textul legal
nu impune reducerea numarului de parti sociale pro rata. De
asemenea, el este de aplicatie generala, atat la SRL cat si la SA. In
aceste conditii, formal textul legal nu este incalcat avand in vedere ca
hotararea AGA a fost adoptata cu unanimitatea capitalului social, deci
si de asociatii ale caror parti sociale sunt reduse. Este evident ca in
aceasta situatie partile sociale care sunt obiect al micsorarii vor fi
anulate (acesta este termenul folosit de LSC pentru reducerea
titlurilor de participare, a se vedea art. 100 LSC).
- intrebarea care ramane este de ce, la cateva luni dupa ce au devenit
asociati ai B SRL, actionarii lui A au acceptat sa piarda toate partile
sociale dobandite in urma divizarii. Raspunsul la aceasta intrebare nu
poate fi dat numai prin referire la reducerea capitalului social, ci si prin
raportare la alte operatiuni prezentate in speta.

legalitatea hotararii de distribuire de dividende luata

de asociatii lui B

- art. 69 (2) LSC prevede ca distribuirea dividendelor se face pro rata,

mai putin in cazul in care actul constitutiv prevede alta cheie de
alocare. Actul constitutiv nu ar putea sa prevada insa ca dividendele
se acorda numai unor asociati pentru ca ar incalca art. 1905 (5)
C.civ., care este de ordine publica. Prin urmare, distributia de
dividende in speta se face aparent in afara cadrului legal.
- este aceasta distributie (inclusiv hotararea AGA) ilicita? Din datele
spetei rezulta ca ceilalti asociati (in speta, este vorba doar de A) au
fost de acord cu aceasta forma de distributie si au renuntat expres la
dreptul de a primi dividendele care li se cuvin. Dat fiind ca principiul
pro rata este edictat in beneficiul individual al asociatilor, inseamna ca
5
acestia pot renunta la el, exceptand cazul in care renunta la orice
drept de a participa la distributia dividendelor. In speta insa, asociatul
A nu renunta la dreptul de a primi dividende in general, el renunta
doar la dreptul de a primi dividendele care i se cuvin pe baza pro rata,
cedandu-le celorlalti asociati. Pentru a fi valabila aceasta renuntare
urmata de cesiune, ar insemna insa ca dreptul sau sa fie nascut, sa
fie un drept de creanta si nu un simplu drept abstract. In caz contrar,
intr-adevar hotararea este lovita de nulitate. Nasterea dreptului de
creanta presupune insa ca hotararea sa prevada ca dividendele se
distribuie pro rata dar ca A renunta la dividendele care i se cuvin,
cedandu-le celorlalti asociati si ca urmare B are obligatia de a le plati
direct acestora (fapt care rezulta din datele spetei). Practic, in speta
nu avem propriu-zis o problema de distributie de dividende, ci o
problema de plata a lor.
- intrebarea este de ce totusi renunta A la dividende? Sigur, raspunsul
la aceasta intrebare nu priveste in principiu valabilitatea hotararii
AGA. Chiar daca ar exista un conflict de interese intre actionarii lui A
si A (in cazul in care hotararea de renuntare la diividende a fost luata
in AGA lui A de actionarii care beneficiaza de aceasta renuntare;
renuntarea lui A la dividende poate fi si rezultatul unei decizii a
administratorilor lui A, putin probabil data fiind miza lor), acest fapt nu
afecteaza validitatea hotararii asociatilor luata in AGA lui B.
Renuntarea la dividende ar contribui la nulitatea hotararii AGA luate in
cadrul B daca ea face parte dintr-un mecanism care include si alte
acte si operatiuni destinat sa fraudeze creditorii lui A si/sau sa
incalce legea.
- in legatura cu incalcarea legii, un exemplu ar fi acela in care
hotararea de reducere a a partilor sociale impreuna cu hotararea de
distributie a dividendelor reflecta de fapt un mecanism de retragere a
actionarilor A din societatea B si in acest fel se incalca unele din
conditiile art. 226 LSC. Cum insa legea permite asociatilor sa agreeze
intre ei drepturile care se cuvin asociatilor care se retrag (iar in cazul
de fata acest lucru s-a intamplat) iar retragerea s-a facut cu acordul
tuturor asociatilor, sunt greu de identificat motivele care ar duce la o
incalcare a legii in acest exemplu. Legea ar fi insa incalcata daca
intreaga operatiune ar fi o forma mascata de aplicare a art. 104 LSC
in cazul unei societati cu raspundere limitata (pentru ca
rascumpararea partilor sociale nu este permisa ca atare in cazul
SRL).

In ce conditii pot creditorii lui A sa introduca actiunea

in anularea divizarii lui A?

1 = creditorii lui pot introduce actiunea in anularea divizarii in baza art.

251 LSC, in conditiile aratate acolo. In speta, acest lucru nu s-a
intamplat.
2 = art. 117 si urm. LPI. Dat fiind ca a trecut mai mult de un an de la
data la care divizarea a produs efecte, inseamna ca trebuie invocata
o cauza de nulitate care se incadreaza intr-o perioada suspecta de 2
ani. Acestea sunt prevazute in art. 117 (1) si 117 (2) literele c) sau g).
Nu avem suficiente informatii pentru a sti exact in care din acestea se
incadreaza speta, dar aparent oricare din ele poate constitui un temei
bun daca se demonstreaza ca intreaga operatiune de divizare a
urmarit unul din scopurile incriminate de aceste texte, nu este
aplicabil art. 119 LPI etc. Trebuie spus ca nu exista un drept principal
al fiecarui creditor sau al acestora impreuna de a introduce actiunea;
dreptul de a introduce actiunea apartine in prima instanta
administratorului/ lichidatorului judiciar si numai daca acesta nu este o
face, comitetul creditorilor sau creditorul care are cel putin 50% din
valoarea totala a creantelor o poate introduce.
- problema de drept pe care o ridica aceasta intrebare este in ce
masura poate fi introdusa actiunea in anularea divizarii in temeiul LPI,
in conditiile in care termenul de 6 luni prevazut de art. 251 LSC a
expirat fara introducerea unei asemenea actiuni. Aparent, daca acest
lucru ar fi posibil ar insemna lipsirea de efecte a unei prevederi din
LSC. Daca insa problema este analizata din perspectiva raportului
lege generala lege speciala, atunci LPI in ce priveste anularea
actelor frauduloase este lege speciala prin raportare la orice
alta lege (C.civ., LSC) si atunci ar trebui aplicat cu prioritate art.
117 si urm. LPI. Solutia nu este insa lipsita de controversa, se poate
argumenta si invers, anume ca art. 251 LSC (si nu intreaga LSC) este
lege speciala in materia nulitatii divizarii prin raportare la orice alta
lege, inclusiv art. 117 LPI care reglementeaza cazuri speciale de
anulare a unor acte frauduloase, fara distinctie in functie de materia in
care au intervenit (contracte, drept societar, etc.), caz in care art. 251
LSC ar trebui aplicat cu prioritate