Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
- 1 zi pe sapt pun in apa de baut 2mml de Coccistop per 1 litru de apa (preventiv contra
coccidiozei) sau alt coccitostop sau furaj medicamentos.
- acidifiant Nutrisure (produs natural), rol antibiotic si stimulator de crestere prin imbunatatirea
digestiei. Dozaj: 1ml/l apa, permanent pana la 4 luni.
- Albastru de metilen – de doua ori pe luna.
- 1 data pe luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut timp de 5 zile ( AD3E fixeaza
calciu din mancare in corp)
- 1 data in 3 luni se adauga in apa 2mml de Enrofloxacina intru-un litru de apa de baut
( deparazitare interior)
- pui la 6 - 8 sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H
- adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de doua ori pe an (de regula in luna martie si
septembrie) sau cu mixohemovirovac vaccin de 2 ori pe an.
- Colitrim un mg. de la 3-4 saptamani / un litru de apa timp de 5 zile ( preventiv pentru
balonari). Cand se umfla trebuie si atunci
- Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol ( purici )
- otet de mere 6-8 ml/l apa pt balonari si preventiv
Medicamentatia la iepuri
Colibaciloza: Enrofloxacina
Raia auriculara: Evomec (s.a. Ivermectina) + ulei comestibil ( uns zona afectata pentru inmuierea
pielii.
Rani, Plagi, Pododermatite - Afectiuni podale : Neocaf spray, Asocilin + apa oxigenata, Mibazon +
apa oxigenata, Tetraciclina simpla – este totusi cea mai slaba + apa oxigenata
Diareea atipica ( diareea netipica unei boli anume ci doar un deranjament stomacal): Otet de mere,
Frunze de stejar, Crengi si frunze de salcam.
Vitaminizare: Vitamm 2, Promotor, Provimi ( furaj medicamentos ), Sare bulgari + o bucata BCA
Afectiuni ale ochilor, cataracta purulenta : Ceai de musetel + Gentamicina picaturi ( picaturi de
ochi de la farmacia umana. )
Balonari: Enteroguard cate o pastila pe zi timp de 5 zile, incepand cu varsta de 3-4 saptamani,
Colitrim, Otet de mere
Diaree: Tilozina
- 1 zi pe sapt pun in apa de baut 2mml de Coccistop per 1 litru de apa (preventiv contra
coccidiozei) sau alt coccitostop
- acidifiant Nutrisure (produs natural), rol antibiotic si stimulator de crestere prin imbunatatirea
digestiei. Dozaj: 1ml/l apa, permanent pana la 4 luni.
- Albastru de metilen – de doua ori pe luna.
- 1 data pe luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut timp de 5 zile ( AD3E fixeaza
calciu din mancare in corp)
- 1 data in 3 luni se adauga in apa 2mml de Enrofloxacina intru-un litru de apa de baut
( deparazitare interior)
- pui la 6 - 8 sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H
- adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de doua ori pe an (de regula in luna martie si septembrie)
- Colitrim un mg. de la 3-4 saptamani / un litru de apa timp de 5 zile ( preventiv pentru balonari).
Cand se umfla trebuie si atunci
- Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol ( purici )
Ing. George Popescu, eunescu09@yahoo.com
Diareea este o inflamare a intestinelor, avand cauze extrem de variate. In intestinul iepurilor exista un
ecosistem extrem de fragil, format dintr-o flora microbiana buna rezidenta permanent la acest nivel si o
alta flora formata din elemente de natura patogena compusa din virusi, bacterii sau paraziti.
Actiunea acestor elemente patogene la nivelul mucoasei este temperata de sistemul de aparare local.
Cand mecanismele locale defensive se dezechilibreaza, fie din cauza maririi actiunii elementelor
patogene de natura bacteriana, virala ori parazitara, fie din cauza actiunii unor factori exteriori ( de
exemplu alimente alterate) se instaleaza o inflamatie la nivelul intestinului care se exprima clinic prin
diaree.
Diareea afecteaza toate rasele de iepuri si toate categoriile de varsta, in toate anotimpurile .
Toamna e un anotimp cu anumite particularitati si predispune iepurii de rasa la contractarea unor forme
de diaree, unele chiar foarte grave.
In acest anotimp se fac simtite fluctuatii mari de temperatura, zilele incep a fi tot mai reci, iar frigul,
mai ales frigul umed, este un factor decisiv pentru instalarea diareelor prin faptul ca obliga organismul
sa se adapteze, acest efort de adaptare influentand sistemul circulator, nervos, endocrin, favorizand
patrunderea si instalarea unor germeni infectiosi la nivelul mucoasei intestinale.
Alti factori favorizatori sunt furajele intarite, iar toamna este bogata in astfel de furaje (de exemplu :
fanuri invechite). Toamnele ploioase predispun de asemenea furajele la mucegaire, iar mucegaiurile
sunt, de asemenea, factori care provoaca enteritele grave.
O alta cauza care poate determina aparitia diareei este si apa inghetata de pe timpul iernii, in acele
adaposturi aflate in aer liber. In lipsa apei proaspete, iepurele va linge gheata formata in adapatoare, iar
temperatura scazuta a acesteia va deregla echilibrul intestinal, in final provocand diaree.
Primele simptome ale diareei la iepuri nu sunt greu de observat. Fecalele au consistenta diferita, de la
moale la lichida, au un miros puternic, iar culoarea difera in functie de bacilul contractat si de cat de
avansata este boala. Animalele nu consuma furaje, nu au pofta de mancare si sunt deshidratate ( din
cauza deselor descarcari diareice) . Uneori apare si febra, alteori nu . Frecvent, diareea este insotita si
de balonari mortale. Diareea este mai usor de prevenit decat de combatut, fiind o boala grava.
In tratarea diareei am folosit cu succes frunzele de salcam,paiele de grau sau de ovasz. Frunzele de
salcam le ofer iepurilor chiar si verzi, iar pentru sezonul rece adun astfel de frunze. Tot pentru traterea
diareei fac un ceai (infuzie) de frunze de salcam. Las la racit aceasta infuzie si o ofer iepurilor
inlocuind apa de baut cateva zile cu aceasta infuzie.
PASTEURELOZA
Aparitia bolii depinde de mai multi factori incluzand specia, varsta, virulenta germenului, infectiile
recurente, conditiile de mediu. De cele mai multe ori semnele predominante sunt cele respiratorii: tuse,
stranut, raluri, lacrimare, sinuzita si depresie De obicei sunt afectate animalele tinere, dar poate afecta
si animalele adulte. Agentul cauzal cel mai frecvent este virusul Pasteurella Multocida care actioneaza
pe fondul unor factori favorizanti: frigul, supraaglomerarea sau alimentatia deficitara. Pasteureloza este
una dintre cele mai pagubitoare boli .
Clinic, evolueaza sub forma supraacuta, acuta si cronica.
In forma supraacuta apare brusc hipertermia (42 grade Celsius.
In forma acuta, pe langa semnele descrise mai sus apar si tulburari respiratorii: dispnee, jetaj, stranut,
raluri si matitate pulmonara. Animalele mor de obicei in 4 / 9 zile.
Forma cronica apare de obicei la adulti. Se caracterizeaza prin febra moderata si semne in functie de
localizare. In localizarea nazala apare prurit nazal, stranut, jetaj bilateral purulent, dispnee si
conjunctivite mucopurulente si cheratite, uneori pleuropneumonie. Boala se poate exprima si prin
formare de abcese reci solitare sau multiple de marimi diferite cu localizare subcutanata,
intermusculara, in ganglioni etc. care prin deschidere lasa sa se scurga un puroi albicios cremos.
Aceasta forma are evolutie lenta, chiar luni de zile, timp in care animalele slabesc si mor prin epuizare.
Pasteureloza este un flagel care ataca toate organele animalului bolnav.
SINDROMUL HEMORAGIC
Este o boala infectioasa virala, cu evolutie supraacuta si acuta, caracterizata prin febra, sindrom
hemoragic, morbiditate si mortalitate ridicate. Aceasta boala este extrem de contagioasa, existand
riscul ca in 24 de ore intregul efectiv din crescatorie sa fie contaminat .
Perioada de incubatie este foarte scurta, de 48-72 de ore. Boala se manifesta prin tulburari generale
grave, abatere, febra, jetaj spumos hemoragic, cianoza mucoaselor, diaree, hematurie, convulsii, iar in
final, caderi in decubit si moarte in circa 24 de ore. La boala sunt receptivi iepurii de casa, mai ales cu
varste de peste 2 luni .
Sursele de infectie sunt reprezentate de iepurii bolnavi, de cei cu forme subclinice, de cei purtatori de
virus. Virusul este transmis prin furaje, apa, diferite obiecte, mijloace de transport, personal, rozatoare,
insecte etc. si patrunde in organism pe cale bucala, pe calea cutanata sau a mucoaselor si pe cale
respiratorie.
Ca si in cazul mixomatozei, singura metoda de protectie este prevenirea imbolnavirii iepurilor prin
vaccinare. De asemenea vacinurile existente in comert sunt monovalente sau bivalente .
VIRUSUL MYXOMA(MIXOMATOZA)
Boala este cauzata de virusul Myxoma, un virus care apartine aceleiasi familii ca si virusul ce produce
variola. Virusul se raspandeste prin contact direct (mucoasa, piele , cale digestiva) cat si indirect prin
intepaturile insectelor hematofage tantar, muste s.a.). Primele simptome apar la 4 - 5 zile dupa ce
iepurele a fost infectat. Acestea sunt febra, rinita , aparitia MIXOAMELOR (umflaturi in primul rand
in zona genitala si apoi in zona capului ( urechi,bot, pleoape), urmatoarea zona afectata sunt ochii
(conjuctivita seroasa). Mixoamele cresc rapid in volum devenind moi, friabile si rupandu-se usor,
lasand in urma lor suprafete sangerande. Iepurii slabesc brusc, desi apetitul le ramane neschimbat pana
in ultimele zile de viata, din cercetari s-a constatat ca abia in ultimele 2 saptamani de viata iepurele isi
pierde pofta de mancare. In faza cronica a bolii apar tumori dupa 10-15 zile de la infectarea cu virusul.
Aceste excrescente apar la nivelul labelor, urechilor, si al nasului. Uneori excrescentele se resorb
lasand doar niste urme care dispar si ele cu timpul. Mortalitatea in forma cronica a Mixomatozei este
de 95 - 100 % iar media de viata din momentul infectarii cu virusul este de7-14 de zile.
Pentru ca nu exista un tratament propriu-zis pentru Mixomatoza ,ca si pentru celelalte boli virale,
vaccinarea este obligatorie (va fi administrat subcutanat un vaccin heterolog). Animalele dobandesc
imunitatea la 7-10 zile dupa administrare, pentru o perioada de 6 luni.
COCCIDIOZA
Clinic, coccidiozele evolueaza sub trei forme : intestinala, hepatica si otorinofaringiana. Aproape ca nu
exista iepure care sa nu aiba oochisti. Un iepure poate trai sanatos toata viata lui, fara ca boala sa apara
(desi agentul etiologic exista in corpul sau). Coccidiozele izbucnesc in randul efectivelor in
urmatoarele situatii;
- suprapopulare in crescatorii;
- asternut umed
- lipsa ventilatiei in adaposturile inchise;
- hranirea necorespunzatoare, deficitara;
- zgomote puternice;
- microclimat necorespunzator (curenti de aer, stagnarea dejectiilor si temperaturi de peste 22 grade in
adapost).
Factorii de mai sus sunt agresivi si determina o slabire a reactivitatii generale , ceea ce conduce la o
inmultire masiva a coccidiilor din organismul animalului. Odata aparuta boala , aceasta trece de la un
animal la altul prin oochistii din excremente acestia infestand furajele si apa de baut .
Boala apare de obicei la tinereul cunicul dupa intarcare cind imunitatea este scazuta si este consecinta
unei infestari interne masive cu oochisti. Simptome : In forma supraacuta fecalele devin lichide, cu
aspect mucos si sunt eliminate mai frecvent. Abdomenul este permanent balonat si (din pricina diareei)
iepurii slabesc foarte repede. Moartea survine dupa 9-10 zile de la infestare. In forma acuta exista
aceleasi simptome, dar mai atenuate. Boala evolueaza mai lent (14-15 zile). Spre sfarsitul evolutiei
iepurii prezinta tulburari nervoase. Acestea sunt pricinuite de prezenta toxinelor in organism. Forma
cronica apare numai la iepurii mai in varsta de 4 luni si este mai putin grava. Se manifesta prin urinari
frecvente, o usoara diaree si uneori chiar constipatie. La aceasta forma animalele se pot vindeca
spontan.
Totusi, coccidioza poate apare si la animalele mature, spre exemplu la iepuroaicele gestante sau cu pui,
al caror organism este slabit.
Pentru tratarea coccidiozei recomand un tratament preventiv cu produsul ESB 3 sau oricare produs
similar care poate fi cumparat de la farmacia veterinara. Tratamentul se va efectua pana la varsta de 4
luni a iepurilor, si va fi insotit obligatoriu de Vitamina K3.
Digestia si furajele iepurilor
Iepurele este un animal rozator si, prin modul in care se face digestia hranei, se incadreaza regimului
vegetarian (ierbivor). In mod schematic, aparatul digestiv se caracterizeaza printr-un sistem redus de
masticatie, un stomac voluminos, un intestin lung si un cecum important.
Aceasta dispozitie implica o trecere lenta a hranei prin intestin si necesita prezenta unei microflore
abundente, antrenanta in procesul digestiv (alimentele ramin 48 ore si se elimina in 4 ore). Aceasta
face ca iepurele sa fie predispus la timpanism (balonare), la staze alimentare (slaba evacuare din
intes¬tin) si la auto-intoxicari, daca este captiv si nu poate sa-si aleaga, dupa gust, acea planta bogata
in substante indis-pensable sau o alta planta laxativa, care se gasesc in flora spontana (din
imprejurimile locului sau de origine).
Dupa cum osul este specific ciinelui, tot astfel cracile si ramurile verzi (de salcie, plop, fag, tei, salcim,
anin etc.) sint indis¬pensable iepurelui, atit pentru a-si toci dintii, cit si pentru valoarea lor nutritiva si
influenta substantelor astringente (taninuri) in prevenirea diareei.
Continutul nutritiv al ramurilor verzi (saruri minerale, vitamine etc.) asigura o bu¬na digestie si
asimilare a furajelor concentrate. Crescatorul trebuie sa tina seama de importanta fiziologiei digestiei
la iepuri, suplimentind permanent furajarea obisnuita cu ramuri verzi, frunze si buruieni specifice.
De asemenea, el trebuie sa supravegheze cu atentie calitatea nutritiva a furajelor, starea lor de
conservare, gradul de umiditate si eventuala toxicitate a ierburilor si buruienilor pe care le foloseste in
furajarea iepurilor.
Substantele alburninoide sau proteice
Substanjele alburninoide sau proteice (azotate) asigura dezvoltarea muschilor si a tuturor organelor
(carnea). Cresterea este influentata direct de continutul furajelor in album ine, precum si de actiunea
urmatorilor factori: de bogatia in materii azotate a frunzelor si a ramurilor verzi; finul recoltat tirziu
pierde o anumita cantitate de materii azotate, proportional cu depasirea maturitatii plantelor,
leguminoasele sint plantele cu cel mai bogat contlnut in proteine.
Furajele bogate in proteine sint: turtele si sroturile (de dovleac, de floarea-soarelui si de soia), uruiala
de bob, mazare si lupin dulce, laptele praf, faina de carne, de singe, de peste etc.
In timpul gestatiei si dupa aceea, in perioada de lactatie, iepuroaicele au nevoie de furaje bogate in
pro¬teine; femelele care isi maninca puii sint deseori determi¬nate de lipsa indelungata a furajelor
bogate in proteine de origine animala.
Substantele hidrocarbonate si grasimile
(neazotate) asi¬gura intretinerea caldurii corpului, dau energia nece sara functionarii organelor si
formeaza rezervele de grasimi. Acestea se gasesc in fin, otava, paie, ovaz, orz, porumb, secara, tarite,
diferite feluri de faina furajera, cartofi, gulii si sfecla.
Pentru ca ratia sa fie bine valorificata, furajele adminis¬trate trebuie sa contina in anumite cantitati si
intr-un ra¬port corespunzator ambele grupe de substante nutritive: azotate (albumine sau proteine) si
neazotate (hidrocarbo¬nate sau hidrati de carbon).
Acest raport, numit raport nutritiv trebuie sa fie strins (1:3) in cazul tineretului inainte si dupa
intarcare, mijlociu (1:5) pentru femelele gestante si in lactatie si larg (1:7—8) pentru reproducatorii
aflati in repaus. Substantele minerale sint indispensabile cresterii, deoarece — inainte de toate —
scheletul este format din fosfat si carbonat de calciu.
Amintim prezenta fosforului in muschi, a fierului in hemoglobina singelui, a sulfului in par, a sarii de
bucatarie in toate tesuturile si secretiile, Substantele minerale formeaza in corp solutii care permit
schimburile intre celule, ceea ce asigura o buna crestere.
Sarurile minerale sint cel mai bine asimilate si folosite de organism daca se incorporeaza in furaje
(creta furajera, faina de oase, faina de peste, sare).
Vitaminele
Vitaminele nu contribuie in nutritie, dar sint absolut necesare; dupa cum ne arata numele,- ele intretin
viata si stimuleaza cresterea.
Deosebit de insemnata este vitamina A, care se intilneste in furajele verzi, frunze, ramuri tinere,
precum si in lapte, faina de peste, ulei de peste etc. Vitaminele B si B2 apara organismul de tulburari
nervoase, paralizie si deschide pofta de mincare; ele se gasesc in invelisul grauntelor, in tarite, morcovi
etc. Legumele si toate furajele proaspete sint bogate in vitamina C; pe timpul iernii, se folosesc napii si
morcovii, care depasesc in aceasta privinta de zece ori valoarea sfeclei.
Lipsa vitaminei D duce la rahitism, ceea ce se poate constata la tineretul cazat in adaposturi lipsite de
lumina (se gaseste in lapte, faina de peste, trifoi, lucerna etc.). Vitamina E joaca un rol important in
fecundatie, ea se gaseste pretutindeni in fu¬rajele verzi, precum si in griul, porumbul si ovazul incoltit.
In general, hranirea iepurilor cu furaje lipsite de vitamine provoaca aparitia unor boli grave de
subnutritie (carente vitaminice sau avitaminoze).
Ca multe alte rozatoare, iepurele isi consuma propriiie excremente (coprofagie); acestea sint bogate in
vitamine (indeosebi cele din timpul noptii). De obicei, dimineata se gasesc in boxa numai
excrementele eliminate a doua oara. Experiente recente ale fiziologilor francezi au demonstrat ca
iepurii lipsiti de posibilitatea de a-si reingera excremen¬tele din timpul nopfii, par sa sufere de
subnutritie.
Furajele specifice iepurilor
Ca rozator de tip ierbivor si granivor, iepurele este adaptat la un regim de hrana vegetarian, nutritia lui
bazinduse pe furajele vegetale.
Fiind un animal mincacios, dar nepretentios la mincare, el consuma cu placere, in stare verde sau
uscata, atit ierbunle si buruienile din gradina, din cimp si de pe. marginea santurilor, cit si cele din
finetele naturale si artificiale, leguminoasele cultivate, legume si zarzavaturi, frunze de copaci, ramuri
etc. Acestea insa nu trebuie sa fie prafuite sau recoltate din locuri mlastinoase, infectate etc.
Dupa natura si compozitia lor, principalele furaje folosite in hrana iepurilor aparfin urmatoarelor patru
categorii: furaje verzi, fibroase, suculente si concentrate. Furajele verzi (masa verde), reprezentate prin
nutreturile ierboase ce se administreaza in stare suculenta, in tot timpul verii, sint cele mai ieftine, au o
mare valoare nutritiva si contin multe saruri minerale si vitamine.
Cele mai hranitoare, vitaminate si digestibile sint buruienile, dintre care aratam mai jos pe cele
specifice iepurelui:
Crescatorul trebuie sa fie atent ca in ierburile si buruienile pe care le da in hrana iepurilor sa nu fie
plante toxice (care pot fi cauza unei mortalitati rapide) rum sint: cucuta (Conium maculatum), laurul
sau ciumafaia (Datura stramonium), maselarita (Hyoscyamus niger), zirna sau umbra noptii (Solanum
nigrum) , boglari sau galbenele (Ranunculus sceleratus), brindusa de toarnna (Colchicum automnale),
laptele ciinelui (Euphorbia falcata), macul rosu (Papaver rhoeas), steregoaia sau strigoaia (Veratrum
nigrum), omagul (Aconitum toxicum) etc.
De asemenea, de o mare valoare nutritiva pentru iepuri sint fructele diferitilor arbori si arbusti, precum
si cracile v'rzi si ramurelele acestora (ulm, fag, tei, alun, paducel, salcim, frasin, salcie, anin,
mesteacan). Pentru iarna, cres¬catorul trebuie sa se ingrijeasca de aprovizionarea in can¬titati
suficiente cu craci, ramuri verzi si cu frunze, organizind in incinta crescatoriei frunzare mari, sub
forma de glugi.
In boxa iepurelui trebuie sa se gaseasca in perma¬nent craci si ramuri verzi, altfel acest rozator este
nevoit sa sufere si sa fie nevoit sa roada peretii boxei si utilajele din lemn. Pe linga buruienile, ierburile
si verdeturile naturale amintite, o deosebita importanta prezinta furajele verzi cultivate: lucerna,
trifoiul, sparceta, borceagul si porumbul furajer. Acestea, la fel ca plantele salbatice, au marele avantaj
ca imbogatesc organismul in calciu usor asimilabil (necesar indeosebi pentru tineret, in perioada de
crestere).
Pe de alta parte, apa din tesuturile plantelor verzi satisface, in parte, nevoia de adapat a iepurelui.
Zarzavaturile constituie de asemenea o buna sursa de furajare a iepurilor, insa acestea nu trebuie date
decit in cantitati reduse si nu prea des (varza, frunzele de napi, de sfecla, de conopida si mai putin
spanacul, salata).
In cantitati prea mari acestea produc diaree, iar frunzele de varza influenteaza negativ sanatatea
iepurilor. Iepurii care consuma timp indelungat frunza de varza, manifesto simptome de insuficienta
tiroidiana, desi aceasta glanda s-a dezvoltat excesiv (ca o gusa).
Cauza acestei tulburari grave se explica prin actiunea toxica a unor substan¬ce (cianide) din varza. Pe
timpul iernii, iepurii pot fi hraniti si cu nutreturi insilozate in mici bazine sau in tuburi de beton (2—3
tuburi a cite 1 m inaltime si cu diametrul de 1—1,5 m).
Furajele fibroase
Furajele fibroase: finul de lucerna, trifoi, borceag, paiele de ovaz etc. Finul nu trebuie sa lipseasca
niciodata, iar in timpul iernii constituie furajul de baza sau „piinea'' iepurilor.
Dintr-un kilogram de nutreturi verzi (masa verde) rezulta 0,70—0,75 kg fin. Un fin de calitate buna
este cel de leguminoase (lucerna, trifoi) si de graminee (ovazcior, golomat, paius, zizanie, firuta etc.).
Finul recoltat de pe pajistile umede este mai putin indicat deoarece confine deseori chisti de
coccidioza.
Furajele suculente
Furajele suculente (radacinoase, tuberculi, bostanoase) mai insemnate pentru iepuri sint: sfecla,
morcovii, napii, gulia, cartofii, pastirnacul, telina, patrunjelul, dovlecii.
Se folosesc indeosebi la furajarea din sezonul de iarna. Apa pe care o contin este necesara
organismului animalului, sint insa sarace in proteine. O buna folosire prezinta si fructe¬le care nu-si
gasesc o alta valorificare.
Furajele concentrate
Furajele concentrate (bogate in proteine si hidrati de carbon) constituie nutreturile de baza in
asigurarea producfiei iepurilor de carne.
In aceasta grupa se cuprind urmatoarele furaje: dintre cereale (graurite), mai ales ovazul, orzul,
po¬rumbul, bobul si mazarea; dintre reziduurile industriale taritele (de griu, secara, porumb), praful de
moara, sroturile si turtele (de floarea-soarelui, soia, dovleac, in, rapita); dintre produsele si reziduurile
de origine animala faina de carne, faina de singe, faina de peste, uleiul de peste, zerul, laptele degresat
etc.
Piinea uscata constituie un bun aliment, ca si ramasitele menajere: coji de cartofi, de dovleac, de fructe
etc. Un produs special este drojdia furajera (levuri iradiate), avind un gust placut si un mare continut de
vitamine (B, D si E).
Norme si ratii furajere
Norme de furajare. Prin norma de furajare se intelege cantitatea zilnica de substance nutritive necesare
unui animal, care sa-i asigure desfasurarea normala a tuturor functiilor organismului, pastrarea
sanatatii, realizarea productiei planificate si mentinerea calitatilor de reproduce.
Normele de furajare se stabilesc in functie de virsta, greutatea si starea fiziologica a iepurilor, dupa
felul productiei si dupa sezoanele anului.
In tabelele 4 si 5 se redau Unitate nutritiva (U.N.) = valoarea continutului furajer, in substance
nutritive, echivalent cu aceea a 1 kg de ovaz, considerat ca etalon. normele de furajare stabilite de
Sectia de Alimentatie din cadrul Institutului de Cercetari Zootehnice. Pentru timpul iernii, datorita
pierderilor de caldura ce se produc in organism, necesarul de unitati nutritive este mai mare.
Ratii furajere
Prin ratie furajera se intelege cantitatea de furaje data zilnic unui animal, care sa-i satisfaca cerintele in
substante nutritive, saruri si vitamine.
Ratiile furajere se stabilesc in functie de norme si cit mai corespunzator sezonului respectiv. Ca
orientare, se redau doua exemple de ratii (simplificale), dupa cele intocmite de Sectia de Alimentatie
din cadrul Institutului de Cercetari Zootehnice .
La alcatuirea ratiilor este necesar sa se tina seama si de unele consideratii generale: sa corespunda
parficularitafilor biologice si fizio-logice ale animalelor rozatoare, de tip vegetarian-granivor; sa
contribuie la pastrarea sanatatii si obtinerea de productii ridicate; sa fie formate din furaje cit mai
diferite si sa fie economice, folosindu-se in primul rind cele din productia proprie si numai cele ce nu
se gasesc (sroturi, faina de carne, faina de oase etc.) sa se procure din cornert; sa aiba un anumit volum
si efect de balast, pentru ca iepurii sa se sirnta satui si digestia sa se faca normal.
Pe cit este posibil, la furajarea iepurilor si la intocmirea ratiilor respective, crescatorul va tine seama si
de urmatoarele recomandari practice: — In timpul verii, jumatate din cantitatea de furaje verzi sa se
dea sub forma de craci sau ramurele cu frunze verzi, iar iarna se vor da ramuri din frunzare; — In
crescatoriile personale, cu un numar redus de iepuri, furajele verzi sa fie date sub forma de buruieni,
iarba cosita si ramuri cu frunze;
Grauntele de ovaz sa se foloseasca indeosebi pentru masculi in timpul montei si pentru tineret (pentru
tineret nu trebuie sa lipseasca taritele sau sroturile); Oricare ar fi regimul de hranire (furaje verzi,
suculente sau concentrate), vasul cu apa curata, limpede si proaspata nu trebuie sa lipseasca iepurilor.
Exista iepuri care refuza la inceput sa bea apa, insa aceasta se intimpla fiindca nu li s-a dat niciodata si
deci nu sint obisnuiti s-o consume. In cazul crescatoriilor mari, industriale, cind furajarea iepurilor se
bazeaza pe concentrate, consumul aproximativ de apa (in cm3 si pe timp de 24 ore) poate fi calculate.
Finurile
Finurile trebuie recoltate in faza optima, adica gramineele la inspicare sau la inceputul infloririi, iar
leguminoasele la imbobocire.
Un fin bun, vitaminos (bogat in caroten) se obtine din leguminoase (lucerna, trifoi, sparceta), din
graminee (golomat, timoftica, ovascior etc.) sau din otava, uscate rapid; el trebuie sa aiba un miros
placut, aromat si o culoare verde-intensa, si sa fie lipsit de praf si mucegaiuri. Finurile au si efect de
balast, necesar unei bune functionari a tubului digestiv.
Finurile de calitate inferioara, vrejii de mazare, cocenii si paiele este indicat sa fie mai intii oparite,
imbunatatindu-li-se astfel calitatile-gustative; totodata se distrug microbii, ciupercile etc. Finul.
vitaminos (de lucerna sau de otava) poate fi macinat la o moara cu ciocanele si transformat in faina de
fin.
Depozitarea finului se face numai dupa ce mai intii a fost bine uscat, cladindu-se in glugi (stoguri) sau
sire, pe un teren mai ridicat, uscat si cu asternut gros de paie. Mult mai bun si economic este finul
presat in baloti, cu un grad de umiditate de 17»/0, care se depoziteaza mai usor si fara pierderi mari
(volumul lui se reduce de 5—6 ori).
Suculentele
Suculentele sint usor digestibile si au un gust mai pla¬cut. Radacinoasele (sfecla, morcovii, napii) se
administreaza iepurilor numai curatate de pamint si bine spalate. Cartofii se dau curati, inlaturindu-li-
se cojile, si de obicei fierti.
Datorita continutului mare de apa (70—90"/0), suculentele' sint expuse mai usor alterarii si
pentru mentinerea valorii lor nutritive, ele trebuie pastrate in locuri uscate si conservate pe timpul
iernii in silozuri de suprafata. La o insilozare de 5 luni, morcovii sufera o pierdere de 16% si sfecla de
10"/o din greutatea lor initiala.
Sfecla si cartofii inghetati se dau numai fierti, iar morcovii, dupa ce s-au dezghetat. Cartofii fierti, in
amestec cu tarite si cu faina de fin, constituie un bun furaj in timpul iernii. Tot astfel, castanele
salbatice sint roase si consumate cu multa pofta.
Concentratele
Concentratele (graunte, uruieli, reziduuri, faina vegetala si animala etc.). Folosirea acestora in furajarea
iepurilor trebuie facuta dupa o preparare corespunzatoare. Astfel, ovazul este indicat sa se dea inmuiat
cind este vorba de iepurasi.
Pe cit este posibil, orzul sa fie inmuiat si zdrobit, iar porumbul, mazarea si alte boabe, administrate sub
forma de uruiala. Amestecurile de concentrate sint cele mai indicate, ele contin furaje variate, bogate in
substante nutritive necesare organismului, pe care iepurele le con¬suma cu multa pofta. In acest scop,
pasta umeda este de cea mai buna calitate (usor digestibila, se asimileaza bine si are mare efect in
obtinerea sporului de carne).
Ea se prepara din diferite amestecuri de concentrate: uruieli, faina de soia sau de mazare, tarite, faina
de carne, sroturi, faina de fin sau din cetina verde de brad, toate bine omogenizate si umectate cu lapte
tras, zer sau apa calda. In timpul iernii, pasta se adminstreaza calda: cartofi fierti, la care se adauga
tarite, sroturi, faina de carne sau de peste.
Pasta umeda nu trebuie sa fie prea apoasa. Calitatea amestecului poate fi imbunatatita si prin alte
adaosuri: plante aro-mate, urzica tocata, ulei de peste si saruri minerale (creta furajera. faina de case,
praf de carbune si sare de bucatarie).
Sub aspect zooeconomic, furajele combinate sau ames¬tecurile complexe (concentrate obisnuite,
reziduuri, adao¬suri minerale, vitamine, antibiotice etc.) reprezinta un factor de progres incontestabil si
se bucura de o larga raspindire. Amestecurile de furaje sint intocmite dupa retete stiintifice si se
prepara pe ca-le industrials sub forma varsata (in vrac), granulata sau brichetata.
Administrarea hranei
Cu cit hranirea iepurilor se face mai des, cu atit mai bine sint consumate furajele si resturile ce ramin
sint mai neinsemnate.
De obicei, ratia zilnica se distribuie vara in trei tainuri si iarna nuimai de doua ori pe zi. In crescatoriile
personale, hrana se da vara in doua tainuri. Ratia zilnica si tainurile se distri¬buie diferentiat, dupa
starea fiziologica a iepurilor si dupa activitatea lor periodica.
Iepurii sint mult mai activi dimineata si noaptea, in timp ce in restul zilei sint pasivi, dormiteaza si se
sperie la cel mai neinsemnat zgomot. Crescatorul trebuie sa tina seama de aceasta comportare specifica
a iepurilor si la distribuirea tainurilor sa caute sa dea concentratele cind ei sint mai activi si consuma
mai bine.
De aceea, la distribuirea ratiei in trei tainuri, este indicat sa se aplice schema urmatoare: Important este
ca tainurile sa fie date in fiecare zi la aceleasi ore. O atentie deosebita trebuie data, la distribui¬rea
ultimului tain format din concentrate, astfel ca hrana din timpul noptii sa fie substantiala si iepurii sa
poata consuma -mult in perioada cind sint cel mai activi.
Femelelor in lactatie este bine sa li se dea pasta umeda de trei ori pe zi si seara graunte (pe linga restul
furajelor din ratie: ierburi, fin, suculente etc.). In crescatoriile industriale, unde se urmareste
intensificarea productiei de carne, seara tirziu (la orele 21 —22) se da si al patrulea tain (indeosebi
pentru tineret si femelele in lactatie).
Diferentierea administrarii ratiei zilnice este indicat a se face chiar dupa pofta de mincare a iepurilor,
reducindu-se tainul la cei care nu si-au consumat toate furajele si suplimentind hrana celor care au
consumat-o integral.
Inainte de administrarea hranei, vasele trebuie spalate si bine curatate, astfel ca furajele sa nu se puna
peste cele neconsumate si sa se altereze repede. Organismul iepurelui este foarte sensibil si, mai ales,
vara furajele vechi si alterate ii produc tulburari digestive destul de grave. De asemenea crescatorul
trebuie sa dea o deosebita atentie schimbarii treptate a regimului de hrana, adica trecerii lente de la
regimul verde (vara-toamna) la cel uscat (iarna) si invers.
Cind aceasta schimbare, ca si inlocuirea altor furaje se face brusc sau de la o zi la alta, iepurii au de
suferit, se imbolnavesc si deseori se intimpla sa-i gasim morti in boxa. Ca furaj bogat in vitamine se da
ovaz sau orz incoltit indeosebi pentru tineret.