Numele elevului ………………… Clasa V

Roma antică - regalitate si republică

1.Ce stii despre asezarea si relieful Italiei?

asezare…………………………………………………………………………………………

insule…………………………………………………..

relief…………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………….
2. Cu ce se ocupau locuitorii Italiei? ( viata economică )

…………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………..
3.Ce popoare locuiau pe teritoriul Italiei!

-cel mai vechi popor………………………………

popoare venite mai târziu ……………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………..

4. Ce stii despre fondarea Romei?

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………
5.Ce stii despre asezarea Romei?

…………………………………………………………………………………………………
6.Cand a fost fondat Roma si cine erau locutorii?

anul fondarii……………………………………………

locuitorii ( ce popoare)…………………………………………………….

7. Ce clase sociale erau in Roma regală?

a)……………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………….

b)………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………..

c)………………………………………………………………………………………

d) …………………………….

8.In ce perioada era condusă Roma de regi?

intre ………..……i. Hr si …………… i.Hr.

9. Câti regi a avut in total Roma?

……………………………..

10. Care erau atributiile regelui?

…………………………………………………………………………………………..
senatul

11. Care erau cele mai importante intitutii ale Romei regale?

a)………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………

b)………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………….
12.Ce s-a intâmplat in anul 509 i.Hr?

………………………………………………………………………………………….

13. De cine era condus Roma in timpul republicii?Ce atributii aveau?

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………
14.Cine conducea Roma in vreme de război?

…………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………..
15. Ce atributii aveau?

pontifex maximus…………………………………………………

pretor………………………………………………………

cenzor…………………………………………………………………………

chestor…………………………………………………………………………..

edil……………………………………………………………………………..

16. Cine detinea puterea politică in Roma ? Cine erau lipsiti de drepturi politice?

…………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………..
17.Ce s-a intâmplat in anul 494 i.Hr ?
………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………….
18. Ce drepturi sunt obtinute de către plebeii?

………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………….
 Legenda începe cu eroul Aeneas, care după ce părăseşte Troia incendiată, după o lungă
călătorie pe Marea Mediterană ajunge în Latinium unde se căsătoreşte cu Lavinia, fiica
regelui Latinus. Aeneas înfiinţează oraşul Lavinium. Fiul lui Aeneas întemeiază oraşul Alba
Longa. Aici după domnia a 12 urmaşi ai săi pe tron urcă tatăl legendarei Rheei Silvia, regele
Numitor. Fratele acestuia, Amulius,  îl înlătură de pe tron şi pune stăpânire pe putere, iar pe
Rheei Silvia o transformă într-o vestală pentru a nu mai emite pretenţii la tron. Frumuseţea
fetei îl face pe zeul Marte să se îndrăgostească de ea şi să cadă asupra ei sub forma unei ploi
de aur. Drept urmare, iau naştere doi gemeni, Romulus şi Remus, care pentru a nu fi ucişi de
Amulius sunt puşi într-un cufăr şi lăsaţi să plutească pe Tibru. Cufărul este purtat de ape până
în grota Lupercaliilor la poalele Palatinului. Gemenii crescuţi la început de o lupoaică, mai
apoi de păstorul Faustulus, devin doi tineri puternici.
       În urma unor dispute cu nişte tineri din Alba Longa, sunt aduşi în faţa lui Numitor care-i
recunoaşte. Romulus şi Remus reuşesc să-l readucă pe bunicul lor pe tron, după care se întorc
pe meleagurile unde au crescut să înfiinţeze un oraş. După ce Romulus se instalează pe colina
Palatin şi Remus pe colina Aventin, între cei doi începe o dispută cu privire la cel care a fost
primul întemeietor al oraşului. Remus este ucis de fratele său în timp ce tăia brazda sfântă în
jurul Palatinului. În urma acestor evenimente ia naştere oraşul Roma.

Educaţia copiilor în Roma antică era orientată în sens practic şi în acela de a-i forma în
spiritul integrării lor în viata colectivităţii; deci, şi în sensul de a şti cum să-şi exercite şi
drepturile şi datoriile.Exerciţiile fizice nu deţineau un loc de seamă în programul de educaţie.
Echilibrul dintre dezvoltarea fizică a tânărului prin sport şi formaţia sa morală nu era pentru
romani – ca pentru greci – un ideal de educaţie.Analfabetismul era, la romani, un fenomen de
proporţii relativ reduse. Aproape fiecare cetăţean ştia să scrie, să citească şi să socotească;
încât cetăţeanul obişnuit era primul dascăl al copiilor săi, şi singurul, când n-avea posibilităţi
să-i dea la şcoală.

Şcoala primară – la care băieţii şi fetele învăţau împreună – începea la vârsta de 7 ani. Din
secolul II î.Hr. şcoala era ţinută de un dascăl de profesie (ludi magister ), plătit de părinţi. În
aer liber sau în localuri de ocazie, sărăcăcioase, mizere chiar, în mijlocul zgomotului asurzitor
al străzii, copiii învăţau să scrie, să citească şi să socotească, să repete pe de rost şi să recite
texte literare.. Pedepsele corporale se aplicau, până la abuz.Familiile bogate nu îşi trimiteau
copiii la şcoala populară a unui ludi magister, ci îi încredinţau unui pedagog, de obicei unul
din sclavii cei mai instruiţi ai casei.Cu un bagaj minim de noţiuni practice elementare, un
număr restrâns de copii treceau – la vârsta de 12 ani – la “şcoala de gramatică”. În această
şcoală – de grad gimnazial – elevii studiau timp de patru ani limba latina şi mai ales limba
greacă, precum şi autorii clasici respectivi. Profesorul (gramaticus) prefera să-şi ţină lecţiile în
limba greacă. Elevii făceau exerciţii de lectură cu voce tare, recitau, li se dădeau lecţii de
dicţie, învăţau figurile de stil; şi numai accidental, în legătură cu textele literare analizate,
căpătau şi câteva noţiuni vagi de istorie generală, de geografie şi mitologie, de matematică,
astronomie şi muzică. Spiritul practic execesiv al romanilor desconsidera aceste domenii care
nu prezentau un sens de utilitate imediată.Împlinind vârsta de 17 ani, tinerii din familiile
înstărite puteau continua studiile la şcoala, de grad superior, de retorică. Această şcoală era
indispensabilă pentru o carieră politică. Învăţământul era predat cu precădere în limba greacă.
Consta din nesfârşite exerciţii literare de retorică, convenţionale şi adeseori extravagante,
cautând exclusiv artificiile verbale de efect oratoric; exerciţii lipsite de un conţinut substanţial,
vizând  exclusiv însuşirea unei pedante virtuozităţi oratorice pur formale. Ştiinţele naturale,
matematica sau filosofia nu-şi găseau loc în şcoala de retorică.

Masa principală a unui roman era cina. Dimineaţa, romanii luau o mică gustare: pâine,
brânză, măsline sau miere; iar la prânz, mâncare rece, de obicei rămasă din seara precedentă.
În casele celor bogaţi bucătarii erau recrutaţi dintre sclavi; În straturile sociale medii şi
superioare cina cu invitaţi era o plăcută ocazie de întâlnire, de conversaţie, de destindere, de
petrecere.O asemenea cină, un ospăţ, începea de obicei pe la ora 3 după amiaza. În sufragerie,
în triclinium erau aşezate de-a lungul pereţilor trei paturi-canapele – având în mijloc masa de
servit -, pe care luau loc întinşi pe o parte, cu cotul drept sprijinit pe o pernă, câte trei
persoane de fiecare pat-sofa. Numărul perfect de comeseni era de nouă. Invitaţii veneau
însoţiţi de sclavi, care la intrare le scoteau încălţămintea înlocuind-o cu sandale uşoare; iar la
plecare le luminau stăpânilor calea, cu torţe.În epoca imperială a apărut faţa de masă.
Şerveţele – care nu serveau la altceva decât să acopere locul pe care se aşeza comeseanul –
erau de obicei aduse de acasă de invitaţi. Aceştia luau la plecare, înfăşurate în şervet, porţii
din mâncările rămase – ceea ce era un compliment făcut amfitrionului. Farfuria se ţinea cu
mâna stângă. Resturile, oasele, scoica stridiilor, etc. se aruncau pe jos. Ca tacâmuri – cuţite,
linguri (bucăţile de carne se mâncau cu degetele) şi polonice pentru turnatul vinului în cupe,
din castronul mare în care vinul era totdeauna amestecat cu apă. Furculiţa, folosită cum o
folosim noi astăzi, va rămâne necunoscută până la sfârşitul secolului XVI – şi numai în
secolul următor, la curtea franceză a Regelui-Soare, va apare furculiţa (până atunci numai cu
doi dinţi) cu trei sau patru dinţi.În timpul acestei ultime părţi a ospăţului comesenii,
încununaţi cu coroane de flori, închinau în cinstea celor absenţi sau a celor prezenţi, ascultau
lecturile făcute de un sclav instruit, sau jucau jocuri de noroc. La ospeţele date de cei foarte
bogaţi seria divertismentelor putea fi eventual completată cu performanţele cântăreţilor,
instrumentiştilor, dansatoarelor, balerinilor, bufonilor sau acrobaţilor.